3,170 matches
-
Așa-i, ori nu-i așa?! Deodată, gândul îi alunecă la Anuca și ticălosu de Tudor, și pe loc se învineți de furie. Hai, flăcăule, să-ți zâc soarta... ce țî-i scris!.. Tari ț‟îi muncit sufletu de duhuri necurate, flăcăule, ai multe pă inimă! îi vorbi țiganca, țintindu-l cu tăciunii în lumina ochilor. - Ești răzbunător, flăcăule, continuă țiganca; casă bună faci numa‟ cu nevasta născută în a doua lună de vară, da‟ ai să cii... și n-ai să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe loc se învineți de furie. Hai, flăcăule, să-ți zâc soarta... ce țî-i scris!.. Tari ț‟îi muncit sufletu de duhuri necurate, flăcăule, ai multe pă inimă! îi vorbi țiganca, țintindu-l cu tăciunii în lumina ochilor. - Ești răzbunător, flăcăule, continuă țiganca; casă bună faci numa‟ cu nevasta născută în a doua lună de vară, da‟ ai să cii... și n-ai să cii cu dânsa... Gândul îi zbură la Profirica lu‟ Baltag, cu care era în „vorbă“ să se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lună de vară, da‟ ai să cii... și n-ai să cii cu dânsa... Gândul îi zbură la Profirica lu‟ Baltag, cu care era în „vorbă“ să se „împace“, cu care vrea să-l colăcească mama lui. - ...Da‟ inima ta, flăcăule, îi dată alteia... născută în lună de iarnă, și care-ți poartă nenorocul... Deodată, țiganca tresări și aproape că strigă... Flăcaule, flacăule... ai să mori, flăcaule.!.. se văită țiganca.. - Ei, lasă... lasă, toți murim când ne vine vremea! - Da, flăcaule
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să mori, flăcaule.!.. se văită țiganca.. - Ei, lasă... lasă, toți murim când ne vine vremea! - Da, flăcaule... așa-i! ..da‟ vremea ta‟i aproape... tari aproapi!.. Era pentru prima dată, când Lisandru o privi fără să mai râdă batjocoritor. - ...Da, flăcăule, lupu îți curmă viața, flăcăule... Ai să mori în a doua lună de iarnă, flăcăule. - Taci!... Taci, cioară!... Lisandru sări, ca mușcat de șarpe, răcnind de-i sperie pe toț din jur... amintindu-și de vorbele Anucăi... „ai să mori
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
țiganca.. - Ei, lasă... lasă, toți murim când ne vine vremea! - Da, flăcaule... așa-i! ..da‟ vremea ta‟i aproape... tari aproapi!.. Era pentru prima dată, când Lisandru o privi fără să mai râdă batjocoritor. - ...Da, flăcăule, lupu îți curmă viața, flăcăule... Ai să mori în a doua lună de iarnă, flăcăule. - Taci!... Taci, cioară!... Lisandru sări, ca mușcat de șarpe, răcnind de-i sperie pe toț din jur... amintindu-și de vorbele Anucăi... „ai să mori mâncat de lup“. Se cutremură
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Da, flăcaule... așa-i! ..da‟ vremea ta‟i aproape... tari aproapi!.. Era pentru prima dată, când Lisandru o privi fără să mai râdă batjocoritor. - ...Da, flăcăule, lupu îți curmă viața, flăcăule... Ai să mori în a doua lună de iarnă, flăcăule. - Taci!... Taci, cioară!... Lisandru sări, ca mușcat de șarpe, răcnind de-i sperie pe toț din jur... amintindu-și de vorbele Anucăi... „ai să mori mâncat de lup“. Se cutremură în toată făptura lui uriașă. - ..Ioti, linia vieții se frânje
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
coadă groasă, de aur, pe spate, legată într-un fliong albastru, de o frumusețe mândră, semeață și mult prea matură pentru anii ei. Îngândurată, fata trecea prin minte imagini de la horă... În urechi încă îi mai răsunau alămurile și chiotele flăcăilor. Dar, o întrebare îi stăruia în minte... De ce Tudor, feciorul Privighetorului din Ținutul Fălciului, îi luase apărarea împotriva obrăzniciei lui Lisandru. Tudor era un tânăr respectat în tot ținutul, cu educație în școlile din occident, stipendiat de Titu Maiorescu, ministru
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de Lut. Iar tatăl vostru m-a ascuns, când era să fiu prins de boierul Barbu și de oamenii acestuia, iar eu i-am dat toată agoniseala mea de haiduc o pungă cu galbeni și jurământul haiducesc! Mirați, cei doi flăcăi se ploconiră în fața uncheșului și-i sărutară mâna dreaptă. Cu lacrimi în ochi, firava făptură binecuvântă frunțile plecate ale feciorilor și-i rugă să-l ia și pe el. Băieții se codiră, dar privirea gravă a moșului și faptele trecute
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ajut și eu, Craiul Regatului de Mărgean, ca frate bun ce le sunt, spuse hotărât uriașul cal și îi puse pe șaua strălucitoare, se înălță peste pădurea deasă și, ca-ntr-o clipă, ajunseră la marginea unei stânci. Cei doi flăcăi încercară să urnească bucata de piatră, dar nu izbutiră nicicum. Văzând aceasta, bătrânul fluieră o dată din fluier și, pe loc, apăru Sfarmă Piatră. Ce primejdie, fraților? Ia, ne-o rupt spatele haramu” ista de chiatră! răbufni, ciudos, Vasilică. De ne-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
merse cale de două zile și două nopți și ajunse într-o poiană, unde lumina soarelui se prăvălea ca o cascadă deasupra pietrelor nemuritoare. Era o lumină care l învăluia, ca o cămașă de borangic așezată pe trupul unui tânăr flăcău. Căldura îl cufundă pe vrednicul călător într-o plăcută reverie: se visa ca la douăzeci de ani, neînfricat și liber ca pasărea cerului. Un foșnet îl trezi din visare; mantia de purpură îi atinse tâmplele ninse de trecerea anotimpurilor. O
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
toți ai casei! Nu-mi pasă de nimeni! Iubirea-i patimă pentru mine! Ba pentru mine-o fi doar pacoste! zise încetișor tânărul, înghesuind fata domnului spre ușa iatacului. Să nu mă uiți, Radule! strigă Catrina, înfiorată de atingerea buzelor flăcăului. Nu mă pot mișca ca-n Iași! Dar să știi c-o să vin poimâine noapte, când vârcolacii vor mânca luna, iar creștinii s or ascunde de frică! promise diacul, desprinzându-se din îmbrățișarea molatică a domniței. În tot acest timp
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de Crăciun, pentru a-și ispăși păcatele. Și mulți ani după această întâmplare, se auzeau colinde în două zile diferite: în Ajun, colindau locuitorii din Ungureni, iar, a doua seară, gospodarii din Ruși. Anii au trecut, casele s-au înmulțit, flăcăii ruși au mers la pețit fetele din Ungureni, nepoții bucovinenilor s-au însoțit cu fete din Ruși, dar obiceiul a rămas neschimbat, până când vreun urmaș al preotului Ionică a poruncit ca Ajunul să rămână ca seară pentru rugăciune, iar, în
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
descrie cu glas domol bătrânul, le știe pe fiecare în ce an i-au servit, cine le-a purtat și-mi mai spune despre viața unor purtători de măști, cine au fost, ce s-au ajuns, mi-amintesc cum un flăcău, pe când eram eu mic, povestește bătrânul, n-a mai stat la jocul dezlegării măștii și-a scos-o numai după cap și a plecat, îl chemau acasă că îi murise mama, Asta-i masca, mi-o arată bătrânul, e-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e obiceiul, îmi explică el, să se distrugă masca, toată sau în parte, cel ce-o purtase trebuie să se dezlege de ea cât mai cu putere, să nu-i rămână pe chip sau în oase ceva din răutatea ei, flăcăul acela n-a mai avut timp s-o facă, grăbindu-se acasă la căpătâiul maică-sii și demonii au rămas în el, nu s-a vindecat de ei decât după câțiva ani, când i-a descântat o femeie și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a aruncat în fața lui. —Bună. Sunt Lisa Edwards, editor la revista Colleen. El îi strânse mâna. —Wayne Baker, imaginea Truffle. Spusese asta cu o seriozitate absolută. Dumnezeule, câtă lipsă de ironie! Nu contează, nu trebuia să îl și placă pe flăcău. De fapt, era mai bine dacă nu îl plăcea. Aici era vorba despre sex și, de cele mai multe ori, dacă placi persoana, iese urât. Ea și-a adunat forțele și toată încrederea pe care o avea, pentru că următoarea replică trebuia livrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
oră. Am văzut niște mateloți ceva mai încolo. Crezi că asta-i ceea ce se cheamă „atac amfibiu“? — Nu știu ce-i, dar eu mă duc înapoi. Să știi că nu ești singuru’ care-a spălat putina. Tocma’ trecu pe-aci un alt flăcău zdravăn. Fugea de rupea pământul. Babacul începea să semene cu o versiune mai șmecheră a lui taică-meu. — Sunt niște pachucos cărora trebuie să li se bage mințile-n cap. Crezi că-i atât de simplu, băiețaș? — O să am eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
speluncile de-aici, nu-i așa? — Nu neapărat. Am împuns-o tare cu degetul în umărul învelit în mătase verde. — Ești lesbi? Madeleine reveni la accentul graseiat al tatălui ei. — Hai să zicem că o iau de unde mi se oferă, flăcăule. Am zâmbit, apoi am mângâiat locul unde o înghiontisem puțin mai devreme. Vrei să zici că singura ta legătură cu Linda Martin și Betty Short sunt câteva conversații fără importanță de acum două luni. Așa-i? — Da. Exact asta-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
legătură cu Linda Martin și Betty Short sunt câteva conversații fără importanță de acum două luni. Așa-i? — Da. Exact asta-ți spun. — Atunci de ce-ai șters-o așa repede ieriseară? Madeleine își roti ochii-n cap și graseie: — Flăcău! — Lasă teatrul și spune-mi adevărul. Fata de bani gata izbucni: — Domnule, tatăl meu este Emmett Sprague. Acel Emmett Sprague care a construit jumătate de Hollywood și Long Beach și ce n-a construit, a cumpărat. Nu-i place publicitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe ea erau deja aranjate cinci farfurii. Lângă ușă era un cărucior de servit, dinspre care venea un miros inconfundabil de carne de vită cu varză. Bătrânul Sprague spuse: — Masa îmbelșugată naște oameni viguroși, iar mesele rafinate - degenerați. Servește-te, flăcău! În serile de duminică menajera se duce la ședințele ei voodoo, așa că nu-i nimeni aici în afară de noi, albii. Am pus mâna pe o farfurie și am umplut-o din belșug cu mâncare. Martha turnă vinul, iar Madeleine se servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
negru, pentru ca animalul să fie bun și gustos. Apropo de frații noștri colorați, cum te-ai simțit când i-ai împușcat pe cioroii ăia doi, Bucky? — Fă-i pe plac, îmi șopti Madeleine. Emmett îi prinse șoapta și chicoti: Da, flăcăule, fă-mi pe plac. De fapt ar trebui să le faci pe plac tuturor bogătașilor care se apropie de vârsta de șaizeci de ani. Ar putea da senilitatea-n ei și poate te confundă cu moștenitorii lor. Am izbucnit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
izbucnit în râs și mi-am dezvelit incisivii. Martha se întinse după creion, dând să-i imortalizeze. — N-am avut timp să mă gândesc prea mult. Ori ei, ori noi. Cam la atât s-a redus tot. — Dar partenerul tău? Flăcăul acela blond cu care ai boxat anul trecut? — Lee a fost ceva mai afectat decât mine. — Blonzii sunt mai sensibili, replică Emmett. Fiind eu însumi blond, știu cum este. Slavă Domnului că avem două brunețele în familie, ca să ne menținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ați făcut să râd pentru prima oară săptămâna asta. Ramona îmi aruncă o privire dezgustată. Martha se concentră asupra desenului ei. Madeleine mă pipăia cu piciorul pe sub masă, iar Emmett închină paharul în cinstea mea. — Ai avut o săptămână grea, flăcău? — Cum nu se poate mai grea. Am fost transferat la Omucideri, la cazul Dalia Neagră. Zilele libere mi-au fost anulate, partenerul meu este obsedat de caz și nebunii au început să ne asalteze din toate părțile. Două sute de polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
libere mi-au fost anulate, partenerul meu este obsedat de caz și nebunii au început să ne asalteze din toate părțile. Două sute de polițiști lucrează la un singur caz. E absurd. E tragic, ăsta-i adevărul. Care-i părerea ta, flăcăule? Cine, pentru numele lui Dumnezeu, i-a putut face așa ceva unei ființe omenești? Atunci mi-am dat seama că familia habar n-are de legătura pasageră a lui Madeleine cu Betty Short și m-am hotărât să nu mai insist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
formidabil. Hitler a exagerat un pic, dar ascultă-mă pe mine: într-o bună zi o să ne pară rău că nu ne-am unit forțele cu ei, ca să luptăm împotriva bolșevicilor. Din ce parte a Germaniei se trag ai tăi, flăcăule? — Din Munich. — Aaa, München. Mă mir c-au plecat. Dacă aș fi crescut în Edinburgh sau în alt loc civilizat, încă aș mai purta kilt. Dar eu mă trag din nenorocitul de Aberdeen, așa că am venit în America imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
alt loc civilizat, încă aș mai purta kilt. Dar eu mă trag din nenorocitul de Aberdeen, așa că am venit în America imediat după Primul Război Mondial. Am ucis o mulțime de compatrioți de treabă de-ai tăi în timpul războiului ăluia, flăcău! Dar și ei încercau să mă omoare, așa că n-am remușcări. L-ai văzut pe Balto în hol? Am dat din cap a încuviințare. Madeleine gemu. Ramona Sprague tresări și își înfipse furculița într-un cartof. Emmett continuă: — Vechiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]