3,537 matches
-
răspundea echivoc, ca la următoarele Întâlniri tot În restaurante de lux și, sorbind paharele de Murfatlar cu o sete teribilă, nu-i aducea nimic concret decât numai promisiuni mincinoase. După ieșirea din penetenciar, Îi telefonă și acesta veni la Întâlnire flămând și cu aceiași sete de cămilă a deșertului, desigur tot cu buzunarele goale, zicând. „Salutare mă băiatule ști-i, n-am uitat ce m-ai rugat Însă, ai Încredere cât de curând...!” Tony Pavone era necăjit, banii erau pe terminate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la drept vorbind, toți evadații politici ori economici, nu se mulțumeau cu puținul ce li se oferea...! Fermecați fiind de belșugul Capitalist fiecare emigrant dorea să intre În posesia unui obiect pentru uz personal ori pentru a-l trimite familiei flămânde din țara lui...! Cum Germania Federală nu putea să ofere lucru la sutele de mii de refugiați, pe teritoriul acestei țări, au fost amplasate câteva oficii de repartizare În alte State capitaliste a refugiaților care nu vor să ceară azil
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
frământat cu paie ori alte materiale inpropii fiind insalubre și unde curentul electric și grupurile sanitare Încă nu se inventase...! Unii locuitori fiind atât de săraci Încât folosea spatele casei la suprafață pentru a-și depune excrementele oferind posibilitate câinelui flămând să-și astâmpere foamea...! Unii țărani Însă, avea În fundul curții o groapă săpată Împrejmuită cu coceni de porumb ori alte impropii materiale iar În loc de hârtie igienică foloseau ziarele dar, de multe ori În lipsa ziarelor se apela la buruieni cu frunza
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vine la masa ta acompaniat de un violonist și privindu-te Într-o așa manieră Încât imediat introduci mâna În buzunar...! În cele din urmă ajungând acasă și făcând o mica socotelă a banilor cheltuiți constați cu surprindere: ai plecat flămând dela restaurant iar cu banii plătiți acolo putea-i cumpăra un porc de o sută kilograme ori șase curcani de zece Kgr. fiecare dela una din fermele din apropierea orașului...! Și cu asta am spus aproximativ tot ce știu. Rămâneți cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-l omori, atunci erai scos de sub Învinuire aplicându-se metoda bine cunoscută, mortu-i vinovat...! Acel compatriot Îl mai informase să fie foarte atent cum manipulează banii de buzunar. Niciodată să nu afișeze la suprafață sume mai importante: unii borfași flămânzi ori disperați de lipsa drogurilor, ziua În amiaza mare te puteau ataca furându-ți banii, iar dacă opuneai ce-a mai mică rezistență, te puteai trezi cu un cuțit Înfipt În orice parte a corpului...!! Toate aceste teribile informații, Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În stânga și dreapta la vitrinele unde mâncarea se prepara la comandă cu clienții așteptând impasivi, Atena scoase o exclamație de nedumerire. „Privește, dragul meu...! Nu văd eu bine ori, e o iluzie optică...?” Presupușii bucătari ce preparau alimentele În fața omului flămând, unii cu părul crescut destul de lung și uneori În deosebită dezordine, alții bărboși cu prezență destul de agresivă și cu țigara În gură deasupra preparatelor culinare și, evident, nu aveau capul acoperit cu tradiționala bonetă a celor ce muncesc În acest
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ale Statului Român, au acaparat puterea Într-o așa manieră Încât, toate produsele materiale și financiare erau la discreția odiosului dictator și-a soției sale Elena Ceaușescu. Întreaga populație a țării românești era considerată sclavii cuplului dictatorial, forțați să muncească flămânzi, iar când era vorba de retribuție materială, partea cuvenită era derizorie, ne ajungând muncitorilor să-și hrănescă familia, fiind nevoiți ca Împreună cu nevasta și copii să meargă la păscut iarbă numai după marginea drumurilor carosabile: câmpia era păzită de armată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
destrămarea societății românești. S-au organizat Îmărțindu-și funcții În guvern și În administrație. Au invadat prăvăliile alimentare furând alimentele și trimițând patronii lor la Închisoare pe motiv de burghezie: au fixat În piețe “Prețuri Maximale” provocând o totală dengrigoladă: lumea flămândă plătea oricât numai să capete ceva. Atunci, activiștii comuniști, arestau pe unii țărani Îi punea În căruțele lor, ce venise cu zarzavaturi la piață și-i le atârna plancarde pe spate și În față cu Înscrisul, Speculant. Îi plimba prin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ne ținea o dizertație despre ideologia “Marxist-Leninistă” și “Lupta de clasă”, până ce aproape adormiți, intram În așternuturi...! Ce eram obligați să executăm nu se putea numi instrucție militară ci insultă, batjocoră fiind forțați aproape zilnic să ne tăvălim prin noroaie flămânzi și epuizați fizic, ca Înainte de culcare să suportăm toată sporovăiala instructorului politic cu privire la doctrina comunistă. Având ceva cunoștințe În ale medicinei Îmi trecea prin memorie să simulez o Înbolnăvire când, ca de fiecare dată norocul Îmi veni repede În ajutor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În spate deparazitând atât camerele cât și arestații, mai puțin unele camere mici În care, după cât am aflat, acolo sunt Încarcerați oamenii politici, considerați “Dușmanii poporului” având un special regim rapid de exterminare. Munceam din greu și mai ales extrem de flămând, dar nu-mi părea rău. Am avut șansa să văd păstrând În amintirea mea, această Închisoare Văcărești, unde miile de oameni nevinovați erau terorizați cu sălbăticie și omorâți fără putință de apărare și dați dispăruți Încât familia nu mai știa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu am mai fost chemat la transportul cadavrelor, nici prima, nici a doua și nici a treia săptămână...! Ce se Întâmplase...? Ucigașii comuniști, se plictisise omorând toată elita intelectuală a Capitalei și a țării. În prezent se relaxau...? Din nou, flămând și speriat. Eram mai mult decât sigur:de data aceasta nu voi scăpa dela moarte. Dece eram atât de sigur...? În timpul când lucram la infermerie am asistat la o discuție Între doctorul prietenul meu și un ofițer ce venise să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
chiar era bună (asta era ideea), era nețărmurit, dureros, deznădăjduit de partea cea bună, cea mai bună, a fiecărei chestiuni umane mari: de partea creativității, de partea tinerilor, de partea negrilor, a săracilor, a oprimaților, a victimelor, a păcătoșilor, a flămânzilor. O remarcă semnificativă din partea lui Ussher Arkin, care dăduse mult de gândit după moartea sa, fusese aceea că Învățase să facă ceea ce e bine ca și cum ar fi practicat un viciu. Probabil se gândea la nevasta sa ca partener sexual. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ești sigur că e un nonsens? Ar fi mai bine să lași o persoană mai tânără să judece. O altăgenerație diferită. O altă... — Mda, poate e firesc să ai un interes pentru asemenea lucuri bizare și nonsensice. Așa o curiozitate flămândă despre ele. O să fiu scurt. Omul mi s-a expus. — Nu se poate! Extraordinar! Dumitale? Ce tare! Te-a băgat Într-un colț? — Da. — În propriul dumitale hol, și-a scos chestia la dumneata? S-a expus? Sammler nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Pe metafora de contact În urechea pruncului Cercel de diamant Nu l-am putea niciodată sacrifica pe azi N-am putea șterge linia de prietenie parcursă Ce a făgăduit poemului totul Nemaipăstrând pentru sine nimic Citesc poemul cu invidia celui flămând Cu amorul celui ce nu a iubit niciodată Nu și-a închinat armele și teritoriul Eroului cotropitor Îi simt sufletul-abur lăsat între geamuri Ca între coperțile ce și-au ales cauza Și au luptat pentru ea Cu săbii luminoase Ochiul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să aducă liniștea albastră a dimineții iubește trecerea anilor și timpul în care sapă după stele pe boltă să afle cu degetele goale semințele cuvintelor saltă prin zi descheiat la ultimul nasture de la piept prin care izvoare telurice umplu suflete flămânde se înțelege cu păsările cu iarba cu nimicul ridicat la rang înțelept. Nu-l rătăciți va reveni ca lacrimă dulce pe pleoape. Ora ora mică omoară ora mare ora de mijloc omoară orele celelalte toate orele sunt sugrumate de incertitudinea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
boltă înverzită în talpă cât să n-o strivești pași în cerc niciodată prea departe de miezul rubiniu al luminii pânză deșirată cu regrete în așternutul unui neajuns de ajuns ață în acul nevăzătorului de iubiri picătura prelinsă pe bărbia flămândă femeie cu gust de zeiță și zâmbet de cireașă zdrobită până când un sâmbure o să spargă în dinți amar țipătul exercițiu de iubit cuvinte ședeam sub copacul în care universul crește inimi unde zâmbetul și-a pierdut gravitația să rămână în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și acum plătește alături de ei. Să nu vă faceți griji pentru el! Toți colegii îi sunt aproape și dacă n-o să se descurce cu banii, eu și alte colege o să-i oferim câte un bon de masă ca să nu rămână flămând. Nicoleta, auzind discuția, se alătură și ea Sorinei, apoi Geta și alte fete. Mama mă privea cu oarecare mirare amestecată cu puțină mândrie. Prietenii tăi sunt numai fete? Nu, i-am răspuns fâstâcit, dar fetele au mai mult curaj să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
În dreptul meu. N-am Încetinit pasul și nici n-am privit În jur, prefăcîndu-mă că-l ignor, ca și cînd ar fi fost propria mea umbră. Un ton blînd și implorator se Încolăci În jurul urechii mele reci ca un șarpe flămînd. — Ce s-a Întîmplat ? Nu vă interesează asemenea femei? După părerea mea, are picioare minunate... și vara lasă impresia unei perne moi și răcoroase. De gustibus... De ce tăceți? SÎnteti uluit, nu? Asta a fost... dar n-am vrut să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Stagioni în București am întâlnit, mi-a răspuns când m-am îndoit că pot mânca la ei: - Vai, doamnă, dar vă pregătim ce meniu vegetarian vreți. Avem și fructe de mare la congelator. Se poate, cum să ne lăsăm clienții flămânzi? Casablanca, de! Băcia!? E sâmbătă seara deja. Cred că sunt puțin obosită. Practic, ar trebui să scriu o aplicație pentru Viena. Dar am o inerție ciudată. Știu că mi-ar prinde bine să mă rup trei luni de această lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ceva și că în România nu se mănâncă mult la prânz. „Eh, oui, comme dans les Etats Unies! A working lunch, n’ést pas? Oui, oui”, ziceam eu). Așa că mi-am zis: „Dacă nu mănânc acum salatele astea ale lor, flămând rămân până la cornul de mâine”. Și mi-am pus salate. Apoi încă o dată. „Est que vous voulez encore?” „Oui, s’il vous plaît.” „Mais, il n’y a pas des salades en Roumanie?” „Pas, à ce moment de l’ánnée
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
electivă. Ne încurajam unul pe altul să facem ceva cu sens, eram mândri unul de altul, ne dădeam peste degete când o luam razna, nu ne lăsam să cădem, ne treceam cărțile de la unul la altul. Nu ne lăsam nici flămânzi, nici cronic triști, nici pradă nepăsării. Ne stăteau în gât bucuriile neîmpărtășite, soba la care se încălzeau doar unii, caltaboșii netransformați în festin comun, țuica fiartă cu piper din Transilvania părinților mei. Ne iubeam unii pe alții. Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe care mi l-a spus cineva când nu mai aveam încredere în nimic. Nu știu de ce mi-am amintit acut de Mircea. Poate fiindcă încerc să mă recompun pentru cealaltă lume, să îmi scot de sub chepeng dragurile românești. Lucrez flămând, pe ultima sută de metri, disperată că nu termin până la urmă un volum să îl predau la Polirom. Acum zece ani, bunica pleca de pe lumea asta cu mine lângă ea, rugându-mă să o ușureze Dumnezeu. Descopăr tot timpul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a singurătate și a pustiu. Noaptea cucerise hanul singuratic. Am vrut să cercetez ograda, dar mi-am închipuit că zadarnică îmi va fi munca, de vreme ce, de atâta timp, nimenea nu mi-a răspuns, nici nu mi-a ieșit înainte. Eram flămând și însetat și tulburarea mă adusese într-o ciudată stare. Căutam să-mi lămuresc pricina pentru care hanul era pustiu. Mă așezasem în odăița îmbrăcată din fund; mă gândeam în tăcerea adâncă; îmi făceam sute de închipuiri care de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să ia tot ce-i cădea în mână. Ghiujul a băut până ce n-a mai putut; de-acu’ doarme până mâne-sară! Eu o ascultam cu voie-bună și inima mi se încălzea în piept nevoie mare. I-am spus că-s flămând și însetat. Ea a sărit sprintenă, a pregătit măsuța cu trei picioare, a acoperit-o cu o pânză curată, a adus vin, mi-a pus un pui fript dinainte și era, măi băieți, așa de rumănă și de mândră, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oftările domoale ale adâncului. Mergea în pas, gânditor, și-și simțea mădularele amorțite. Ș-avea și-n el ca o nemulțămire nedeslușită. Și parcă și de el însuși și de roibul care-l purta de jumătate de zi, ud și flămând, îi era milă. Poate s-ar fi bucurat de focul din vatra chihaiei- dacă n-ar fi avut a veni cel îngenunchiat. Ce are omul acela? se gândea boierul. - Nu l-am pălit așa de rău... Trebuie să aibă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]