2,756 matches
-
formațiuni imperiale dense . Centrul în armata germană s-a dovedit mai puternic, de departe, consolidat prin lupta- Brabançonii și forțele flamande, care puteau ține piept cavalerilor francezi, la o distanță cu armele lor. Cu toate acestea, cavaleria franceză a nimicit flancul drept Imperial slăbit și au ajuns în centru. Otto IV a fost capturat înainte că forțele sale saxone, grupate restrâns în jurul lui ce-l escortau în siguranță, abandonând câmpul. Văzând Împăratul prins a fost un șoc pentru restul armatei, iar
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
unui dușman învins, s-au deplasat printr-o zonă des împădurită în patru coloane separate. Moreau i-a surprins, însă, pe austrieci într-o ambuscadă, când ieșeau din pădurea Ebersberg, lansând divizia generalului Antoine Richepanse într-o încercuire surprinzătoare pe flancul stâng austriac. Luând inițiativa, generalii Moreau au reușit să încercuiască total și să zdrobească cea mai mare coloană austriacă. Această victorie uriașă, cuplată cu victoria primului consul Napoleon Bonaparte în bătălia de la Marengo din 14 iunie 1800, a pus capăt
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
al statului major al lui Ioan. Armistițiul a fost înnoit în septembrie, dar a ținut doar până la 12 noiembrie. În acel moment, Weyrother îi convinsese pe Ioan și pe Lauer să adopte o atitudine ofensivă. Planul lui Weyrother impunea distrugerea flancului stâng francez în apropiere de Landshut și apoi extinderea spre sud pentru a întrerupe liniile de comunicație ale lui Moreau la vest de München. După câteva zile de marș, a devenit clar că armata austriacă este prea lentă pentru a
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
efectueze în schimb un atac direct asupra Münchenului. Chiar și așa, înaintarea bruscă a surprins armata lui Moreau puțin împrăștiată și a obținut astfel avantaj pozițional. În bătălia de la Ampfing din 1 decembrie, austriecii au împins înapoi o parte din flancul stâng al generalului Paul Grenier. Francezii învinși au reușit însă să producă 3.000 de victime în rândul austriecilor, pierzând doar 1.700 de oameni. Totuși, când liderii austrieci au aflat că Grenier evacuase Haag in Oberbayern a doua zi
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
10.700) și Charles Decaen (10.100). Diviziile lui d'Hautpoul, Richepanse, Decaen, și Grouchy formau corpurile de rezervă ale lui Moreau. Moreau intenționa să-l pună pe Richepanse să înainteze spre nord-est să-i atace pe austrieci în stânga, pe flancul lor sudic. Linia sa principală urma să manevreze în câmp deschis și să contraatace pe austrieci în vreme ce ei ieșeau din pădure. Decaen urma să-l susțină pe Richepanse. Conform planului de bătălie alcătuit de Weyrother, austriecii înaintau spre vest în
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
s-a ciocnit cu Demibrigada 108 Linie a colonelului Pierre-Louis Binet de Marcognet din divizia lui Grouchy. La început, francezii au rezistat, apărându-se adânc în pădure. Totuși, general-maiorul Lelio Spannochi a trimis un batalion de grenadieri să atace dinspre flanc și i-a împins pe francezi înapoi. Kollowat a trimis brigada bavareză a general-maiorului Bernhard Erasmus von Deroy împreună cu un al doilea batalion de grenadieri să continue atacul. Cum austriecii veneau în valuri dinspre liziera pădurii, Grouchy a condus un
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
de grenadieri și Regimentul 4 Hussari a depășit o baterie de artilerie. Atât Spannochi cât și Marcognet, rănit, au căzut prizonieri. Pierzând cinci tunuri, Kollowrat a hotărât să suspende atacul până când Latour și Riesch vor ajunge să-l susțină pe flancuri. Îngrijorat de flancul stâng, neacoperit, el a trimis două batalioane de grenadieri înapoi în căutarea coloanei lui Riesch. La nord, Kienmayer a curățat avanposturile franceze de la Isen. Acestea au executat o retragere planificată către vest până la principala linie defensivă a
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
Regimentul 4 Hussari a depășit o baterie de artilerie. Atât Spannochi cât și Marcognet, rănit, au căzut prizonieri. Pierzând cinci tunuri, Kollowrat a hotărât să suspende atacul până când Latour și Riesch vor ajunge să-l susțină pe flancuri. Îngrijorat de flancul stâng, neacoperit, el a trimis două batalioane de grenadieri înapoi în căutarea coloanei lui Riesch. La nord, Kienmayer a curățat avanposturile franceze de la Isen. Acestea au executat o retragere planificată către vest până la principala linie defensivă a lui Grenier. FML
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
înapoi pentru cătunele Tading, Wetting, Kreiling și Kronacker, aflate pe o linie pe direcția nord-sud. Regimentul austriac de infanterie 55 "Murray" s-a distins în luptele pentru Kronacker, sat aflat la doar 1,3 km nord de Hohenlinden. În extremitatea flancului nordic, divizia FML arhiducele Ferdinand a început să intre în acțiune împotriva lui Legrand lângă Harthofen. Latour, înaintând pe poteci forestiere pline de noroi amestecat cu zăpadă, a rămas mult în urmă. La 10:00 am, coloana sa se afla
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
Christian Wolfskeel, Richepanse a împins Demibrigada 48 Linie către vest pe șosea. Conștient că această rută îl ducea direct în ariergarda lui Kollowrat, și-a așezat cele trei batalioane ale demibrigadei unul lângă altul, cu mici unități care să protejeze flancurile. Auzind focuri de armă spre est, Weyrother a adunat trei batalioane bavareze din coloana lui Kollowrat și le-a trimis în recunoaștere. Aceste unități s-au deplasat către sud-est și s-au găsit în luptă cu. Alte două batalioane conduse
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
apropiere. Abandonându-și poziția, s-a retras la Isen, lăsându-l pe Kienmayer să se apere singur. Când Kienmayer a aflat de distrugerea lui Kollowrat, a ordonat comandanților diviziei să se retragă. După o scurtă luptă contra lui Legrand pe flancul nordic, arhiducele Ferdinand s-a retras sub acoperirea brigadei de dragoni a gen.-mr. Karl Vincent. Legrand a raportat mai puțin de 300 de morți, adunând 500 de prizonieri și trei tunuri. Datorită abilităților de lider ale lui Schwarzenberg, divizia
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
s-au comportat bine, mai ales Richepanse. Arhiducele Ioan a ordonat retragerea armatei sale demoralizate. Moreau l-a urmărit încet până la 8 decembrie. Atunci, în 15 zile, forțele sale au înaintat 300 km și au capturat 20.000 de austrieci. Flancul drept al general-maiorului Claude Lecourbe s-a ciocnit cu o parte din trupele lui Riesch la Rosenheim la 9 decembrie. La Salzburg, la 14 decembrie, arhiducele a oprit înaintarea lui Lecourbe într-o acțiune reușită cu ariergarda. Într-o serie
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
pe Împăratul Friederich August să execute o manevră pe lînga Becicherec și astfel a reușit să taie calea turcilor. Mustafa al II-lea a sesizat intențtia imperialilor motiv pentru care s-a pregătiți pentru un contraatac cu o deplasare în flancuri. Bătălia a avut loc în data de 26 august 1696 și s-a desfășurat pe rîul Bega. Ambele părți au avut inițial intenția de a se evita reciproc, dar sultanul Mustafa al II-a, printr-o manevră iscusita a reușit
Bătălia de pe râul Bega () [Corola-website/Science/324417_a_325746]
-
convins de sfetnicii săi să aibă răbdare. A ordonat trupelor să înainteze către dealurile din dreptul zidului de nord al Lundului, pentru a beneficia de avantajul tactic. Aceasta însemna teren mai bun pentru cavalerie, iar orașul însuși avea să acopere flancul sudic suedez. Danezii s-au trezit, însă, și au prins rapid de veste de intențiile suedezilor. Danezii au ieșit rapid din tabără și au început să se grăbească pentru a prelua rapid controlul asupra dealurilor. Prima ciocnire pentru controlul asupra
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
trezit, însă, și au prins rapid de veste de intențiile suedezilor. Danezii au ieșit rapid din tabără și au început să se grăbească pentru a prelua rapid controlul asupra dealurilor. Prima ciocnire pentru controlul asupra dealurilor a avut loc între flancul drept suedez și flancul stâng danez, și s-a terminat nedecis. Dealurile au rămas însă sub controlul suedezilor și danezii au fost împinși spre est. La orele nouă dimineața, soarele a răsărit și a început adevărata luptă. Frontul se întindea
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
prins rapid de veste de intențiile suedezilor. Danezii au ieșit rapid din tabără și au început să se grăbească pentru a prelua rapid controlul asupra dealurilor. Prima ciocnire pentru controlul asupra dealurilor a avut loc între flancul drept suedez și flancul stâng danez, și s-a terminat nedecis. Dealurile au rămas însă sub controlul suedezilor și danezii au fost împinși spre est. La orele nouă dimineața, soarele a răsărit și a început adevărata luptă. Frontul se întindea pe un kilometru de la
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
56 de tunuri de diverse calibre, în vreme ce suedezii aduseseră doar opt tunuri de 3 kg și patru de 1,5 kg. Odată luptele început, Carol al XI-lea personal a condus o manevră de flancare care să scoată din luptă flancul stâng danez. În timpul luptei, comandantul danez Carl von Arensdorff a fost grav rănit, iar întregul flanc stâng a fost obligat să iasă din luptă la ora 10:00. Regele Suediei și feldmareșalul Helmfelt s-au folosit de cavalerie pentru a
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
patru de 1,5 kg. Odată luptele început, Carol al XI-lea personal a condus o manevră de flancare care să scoată din luptă flancul stâng danez. În timpul luptei, comandantul danez Carl von Arensdorff a fost grav rănit, iar întregul flanc stâng a fost obligat să iasă din luptă la ora 10:00. Regele Suediei și feldmareșalul Helmfelt s-au folosit de cavalerie pentru a-i urmări pe soldații danezi care fugeau și să-i ucidă pe cei care rămâneau în
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
a ținut opt kilometri, până la râu. Unii ofițeri din tabăra daneză au încercat să se apere, dar mulți danezi au fost obligați să se retragă pe gheață. Aceasta nu a mai rezistat, și mulți dintre danezi s-au înecat. Deși flancul stâng a fugit, cel drept a respins atacul suedez, împingându-i pe aceștia până când și ei s-au împrăștiat. În lipsa regelui danez Christian al V-lea și cu generalul Arenstorff rănit, Friedrich von Arensdorff, fratele generalului, preluase comanda armatei daneze
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
la Lund la armata sa. s-a reluat, iar suedezii au fost împinși și mai mult înapoi. La apus însă (pe la orele 15:00), regele suedez s-a întors de la nord cu cavaleria, combinat cu câteva unități de cavalerie de pe flancul stâng suedez împrăștiat. El s-a hotărât să încerce să ocolească armata daneză spre vest și să facă joncțiunea cu centrul suedezilor. Comandantul danez Arensdorff a luat hotărârea să oprească ofensiva asupra centrului suedez și să se ocupe în schimb
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
Pe de altă parte, danezii, încă tacticii caracolului, și-au subminat agilitatea și viteza cavaleriei. Victoria de la Lund a dat mult ajutor moral armatei suedeze. Carol al XI-lea a fost criticat că s-a lăsat dus pe valul succesului flancului drept, dar bătălia i-a adus multă popularitate în rândul soldaților săi. Restul forțelor daneze au fost obligate să se retragă la cetatea Landskrona. Întărită de aliații săi austrieci și germani, ea avea să lupte din nou împotriva suedezilor îm
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
de mare pentru a împiedica flancarea ei de către Frederick, întrucât se știa că aceasta este tactica sa favorită, dar întinderea aceasta a fost o mare greșeală. Frederick și-a pus cavaleria să lanseze un asalt către Borna ca diversiune, în fața flancului drept austriac, lăsând impresia că este vârful de lance al unui atac pe flancul drept. Frederick și-a mutat disciplinatele unități de infanterie către flancul stâng austriac în coloane. Infanteria s-a îndreptat către sud, nevăzută de austrieci, în spatele unei
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
este tactica sa favorită, dar întinderea aceasta a fost o mare greșeală. Frederick și-a pus cavaleria să lanseze un asalt către Borna ca diversiune, în fața flancului drept austriac, lăsând impresia că este vârful de lance al unui atac pe flancul drept. Frederick și-a mutat disciplinatele unități de infanterie către flancul stâng austriac în coloane. Infanteria s-a îndreptat către sud, nevăzută de austrieci, în spatele unei linii de dealuri scunde. Principele Carol Alexandru al Lorenei, deși aflat în turla bisericii
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
greșeală. Frederick și-a pus cavaleria să lanseze un asalt către Borna ca diversiune, în fața flancului drept austriac, lăsând impresia că este vârful de lance al unui atac pe flancul drept. Frederick și-a mutat disciplinatele unități de infanterie către flancul stâng austriac în coloane. Infanteria s-a îndreptat către sud, nevăzută de austrieci, în spatele unei linii de dealuri scunde. Principele Carol Alexandru al Lorenei, deși aflat în turla bisericii din Leuthen, nu putea vedea nimic și a răspuns mutându-și
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
în coloane. Infanteria s-a îndreptat către sud, nevăzută de austrieci, în spatele unei linii de dealuri scunde. Principele Carol Alexandru al Lorenei, deși aflat în turla bisericii din Leuthen, nu putea vedea nimic și a răspuns mutându-și rezervele către flancul drept. Armata prusacă a părut că a dispărut pur și simplu, iar austriecii au crezut că ea doar s-a retras. Dar când capetele celor două coloane prusace au trecut pe lângă flancul stâng austriac, ele au mers și mai departe
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]