4,656 matches
-
viitorul cu ajutorul unui trecut pe cât de îndepărtat pe atât de stabil 158. Stătea în firea acelor vremuri să găsească explicații omnivalabile, grație unor formule miraculoase, universale 159. Și cum doar mitul oferă răspunsuri de nedepășit la mulțimea de întrebări care frământă spiritul uman, însoțirea lui cu știința nu era o surpriză. Astfel, marxismul ne apare ca scientizare a mitului Vârstei de Aur, ca o formă de raționalizare extremă a istoriei, ca o încercare de p. 13. • Sergio Givone, op. cit., p. 255
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
facă. Îmi scot jacheta, o arunc pe scaun și-mi masez umerii, care mă dor. — Vino Încoa’, iubita mea, spune Luke, observîndu-mă. Te masez eu. Îmi trag un scaun aproape și mă așez În fața lui, iar el Începe să-mi frămînte mușchii Încordați. — Apropo, Luke, zic, cu ochii la Malcolm. Așa-ți vorbește Iain mereu? Degetele lui Luke se opresc cîteva clipe. — Cum? — Așa cum ți-a vorbit ieri În mașină. E foarte nesuferit! — Ăsta e stilul lui de a vorbi cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
culme. Draga mea, cînd ești În ghearele agoniei și Îți dorești să mori, nu știu la ce te-ar ajuta o baie! Văd limpede că Noura e ușor frustrată, după felul În care i s-a accelerat respirația și-și frămîntă mîinile strînse pumn. Dar, pînă la urmă, a meritat, nu? Vi s-a părut că durerea e un preț mic pe care l-ai plătit pentru marea bucurie a victoriei vieții, nu? Știu și eu ce să zic... Îmi aruncă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
am un ton prietenos și Încurajator, și nu unul arțăgos, ca al unei neveste ciufute din EastEnders. — Bine, Își dă jos Luke sacoul. Venetia e foarte deșteaptă. Are mintea foarte ageră, prinde din zbor tot. — Nici nu mă Îndoiam. Îmi frămînt mîinile sub cuvertură, acolo unde el nu mi le poate vedea. — Și despre ce-ați vorbit? În afară de muncă. — A, nu știu, Își desface Luke cravata. Despre artă... cărți... — Dar tu nu citești niciodată cărți! mă trezesc spunînd. Chiar ăsta e
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
teatralitate - o presupune sau chiar e teatralitate? Sigur că teatralitate e un termen care nu trebuie restricționat la domeniul teatrului, nici măcar la cel al artelor spectaculare. Teatralitatea e un dat al ființei noastre, preexistent elaborărilor estetice. O problemă care mă frământă În ultima vreme e Însă următoarea: Într-o lume care de la modernitate Încoace e preocupată să deconstruiască identitatea, să descentreze eul, să demonstreze că suntem niște ființe hiperproteice, În continuă redefinire, remodelare, reconfigurare, În funcție și În relație cu alte
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cărei denumire anticipează proclamarea Independenței. Inițiator și director este D. Aug. Laurian, intelectual cu solide studii universitare și ziarist cu vederi noi, însuflețit de dorința de a da expresie, prin intermediul presei periodice, elanului patriotic și problemelor politice și culturale care frământau intelectualitatea și, în bună măsură, pe oamenii obișnuiți. Independent ca orientare în primii ani de apariție, ziarul devine din 1881 apropiat junimiștilor, pentru a prelua mai târziu toate răspunderile unui organ politic junimist. După doisprezece ani de apariție neîntreruptă, în
ROMANIA LIBERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289317_a_290646]
-
interferat de multe ori, trimițând semnale ambigue lui Miloseviå despre intențiile aliaților și determinarea lor de a lupta. Generalul Wesley Clark, comandantul forțelor NATO, s-a plâns că deciziile militare erau În mod continuu criticate și amânate, În timp ce europenii se frământau din cauza ramificațiilor legale și politice. „Americanii au pledat Întotdeauna pentru abordarea unor ținte noi și mai importante - a spus Clark - ...și Întotdeauna unii dintre aliați au exprimat dubii și rezerve”59. Clark a oferit o evaluare sobră a operației NATO
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
au luat note mai mari ca mine”, conform acestui tip de feedback, profesorul va putea să-i răspundă: „și de ce te supără această situație?”. Astfel, îi dăm persoanei în cauză ocazia de a identifica motivația reală asupra problemei care o frământă. În contrast cu aceasta, o abordare de tipul: „Notele nu contează - poți lua o notă excelentă data viitoare dacă înveți” poate să nu surprindă problema și să pară/fie o abordare superficială, catalogată în acest mod și de către student, astfel încât acesta să
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
amintind mai curând de lumea lui Charles Dickens decât de cea a lui Honoré de Balzac, sugerează starea de extremă mizerie a unei întregi societăți. Formă elementară de subzistență, grupul „siamezilor” devine pe neobservate club de dezbatere a problemelor ce frământă tânăra generație. Năzuința spre o cuprindere largă e rezolvată de autor întrucâtva prea schematic, membrii grupului diferențiindu-se după locul de origine și mediul din care provin, după tipul de activitate intelectuală, prin temperament și printr-o sumă de incidente
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
fondurile cu care Occidentul a fost așa de zgârcit față de adoratorii lui, să înceapă a curge din butoaie de lapte și miere în ceardacul iliescian. Să nu pună stăpânire pe mine, atunci, o dulce-funerară nostalgie la trezirea imaginii cabotinului ce frământa scândurile scenei cu tălpi scârțâitoare, învârtind zadarnic bastonul, trimițând câte un deget spre canotieră, în monotona căinare de ravagiile fiscului? Într-un poem al său, Constant Tonegaru vorbea de o lentilă care se descompunea fiindcă văzuse prea multe. Ridicând lupa
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
publicat în Ediția nr. 1801 din 06 decembrie 2015. Domnița fără nume atât de mult a vrut Destinul să-și ascundă, însă nu a putut. Închise ochii tristă, ea lacrima își șterse Și, scuturându-și părul, tot înainte merse. Își frământa zadarnic mâinile acum goale, Se răzvrătea amarnic sub gânduri în rafale, Regretul, amintirea s-au transformat în vină. -De ce? De ce? De ce? se întreba-n surdină. De ce își frânse visul, deși nici nu-l trăise, Deși cu fire slabe-n
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
-De ce să mai privesc cum soarele răsare ... Citește mai mult Domnița fără nume atât de mult a vrutDestinul să-și ascundă, însă nu a putut.Închise ochii tristă, ea lacrima își șterseși, scuturându-și părul, tot înainte merse.Își frământa zadarnic mâinile acum goale,Se răzvrătea amarnic sub gânduri în rafale,Regretul, amintirea s-au transformat în vină.-De ce? De ce? De ce? se întreba-n surdină.De ce își frânse visul, deși nici nu-l trăise,Deși cu fire slabe-n
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
inclusiv creștini „practicanți” - mai cred cu adevărat în apariția, la sfârșitul istoriei, a unui personaj, pe jumătate real, pe jumătate fabulos, așa cum este descris de majoritatea Părinților Bisericii. Imaginea lui însă, remodelată, revalorificată, pusă într‑o nouă lumină, continuă să frământe spiritele, mai ales în perioadele tulburi de care istoria modernă nu a fost cruțată. În sânul creștinătății, a avut câștig de cauză interpretarea „colectivă” și alegorică. Anticristul nu mai este conceput ca un personaj individual care își va face apariția
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
neutralitate pacifică până la un anumit punct. În al doilea rând, pentru teologul Irineu, persecuțiile au o valoare pozitivă, soteriologică, în sensul că ele pot ajuta sufletele să atingă maturitatea spirituală: „Chinurile sunt necesare credincioșilor, pentru ca ei, fiind oarecum măcinați, apoi frământați prin răbdare împreună cu Cuvântul lui Dumnezeu, în sfârșit, copți în cuptor (quodammodo contriti et attenuati et conspersi per patientiam Verbo Dei et igniti), să fie gata pentru ospățul Împăratului [ceresc]” (V, 28, 4). Nu este vorba aici nici de fatalism
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Nero devine figura emblematică a tiranului de la sfârșitul lumii, modelul păgân al Anticristului. În opinia lui Jean‑Michel Poinsotte, „cinci sunt motivele pentru care Nero era sortit să devină un personaj eshatologic, încarnarea Anticristului, a cărui venire iminentă, pentru unii, frământa imaginația creștinilor din primele secole”. Acestea sunt: o viață plină de josnicii și de crime; persecuțiile împotriva creștinilor; Orientul; misterul care învăluie sfârșitul împăratului; rolul jucat de scrierile apocrife. Rolul primordial în crearea și transmiterea legendei lui Nero‑Anticrist (sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apare în alte biserici, purtând felurite instrumente ale tăierii - coasa, secera 606), nu aparțin unor programe de calmare, ci încearcă să-i stârnească pe privitori (neștiutori de carte, la fel ca ascultătorii predicilor) să-și pună întrebări și să se frământe. Cei ce aveau acces la texte găseau și disertații despre moarte, despre întâmpinarea și semnificațiile ei într-un inventar literar aflat, în scrisul românesc vechi, în continuă ramificare și diversificare: orațiile funebre, „verșurile la morți”, propovedaniile și cuvîntele la îngropăciune
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mod deosebit. Problema identității persoanei Numai neliniștea este cea care mă determină să mă Întreb „Cine sunt Eu?”. Neliniștea, ca stare interioară a persoanei mele, mă poate dizolva, dacă nu reușesc să-mi dau răspunsul consolator la Întrebarea care mă frământă, Împingându-mă la disperare sau chiar la situația extremă, de negare a propriei mele persoane, Întrucât neputând să văd cine sunt, nu mă pot Înțelege, devenind străin pentru mine Însumi. Dacă nu pot răspunde la această Întrebare, eu pierd sensul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cineva. Intrând În lume, ea rămâne singură, iar această singurătate Îi dă o stare de neliniște. Din acest motiv, persoana umană caută În mod permanent ca să refacă legătura cu partea din care a fost desprinsă. Acesta este sensul neliniștii care frământă persoana: o căutare a completării și a Împlinirii sale. Limitele lumii sunt resimțite ca o obligativitate, ca o condamnare de „a-fi-singură”, deși În lume sunt și alte persoane, dar care, la rândul lor, trăiesc aceleași neliniști sufletești. Atracția către celălalt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
umplu amintirile, ele reprezintă Întoarcerea trecutului În prezent. Atunci ești cu tine Însuți, cu cel care ai fost. În cazul bolii sau al suferinței morale, individul tot nu este singur, Întrucât el este concentrat asupra acestor stări neobișnuite care-l frământă. Singurătatea se Înfățișează ca fiind o anumită stare, de o formă particulară, a existenței individului, care, prin natura sa, se opune ca semnificație valorică plenitudinii. Pentru existențialiști, omul, fiind unic ca persoană, este „singur-În-lume”. După filosofia creștină, persoana umană nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pervertite, trebuie să clarificăm natura Eului. Eul aflat sub influența conștiinței perverse este el Însuși un Eu pervertit, În sensul de Eu Înclinat către intenții și acțiuni negative, imorale. Un Eu al Răului: mala mens. Acesta este un Eu neliniștit, frământat de patimi, un Eu frustrat care nu-și mai poate găsi liniștea și Împlinirea decât proiectând propriile sale frustrări asupra celorlalți. Asemenea exemple ne sunt oferite de nesfârșita galerie de personaje literare: lady Macbeth, Yago, Polonius, Raskolnikow, Dimitri Karamazow etc.
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pământ” (lat. humilis = care este la pământ, Înjosit, umilit, slab, neînsemnată. Ea arată o stare de slăbire a Eului personal, autoacceptată sau impusă către de alții. Sentimentele morale egoiste, mai sus menționate, stau la baza situațiilor Închise ale vieții, care frământă, torturează fizic, sufletește și moral individul, făcând ca acesta să sufere. Suferința, În plan sufletesc, durerea În plan fizic, corporal, chinul În plan moral sunt cele trei forme majore care configurează „situațiile Închise” ale vieții unui individ. Din aceste considerente
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
viața, omul și destinul său. Alături de ele, se Înscrie, ca situație limitativă a vieții, și chinul. Chinul este suferința produsă de o nedreptate sau de un păcat comis de individ, În raport cu normele juridice sau moral-religioase ale societății, suferința ce-l frământă pe individul care a comis un act reprobabil pentru care se simte vinovat și trebuie să răspundă. Dincolo de aspectele formale ale chinului, trebuie Însă văzute sensurile profunde psihomorale ale acestuia. De ce se chinuiesc sau de ce sunt chinuiți oamenii? Orice chin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o relație bazată pe intimitate sau pe contagiune simpatetică, care are la bază, ca punct de plecare, o „inducție afectivă”. Să ne referim la suferință. Eu văd Suferința pe fața celuilalt. Ea se extinde ca expresie la Întregul corp (Îmi frământ mâinile, plâng, mă agit etc.Ă și prin aceasta neliniștea mea se transmite și celorlalți, fie ca simplă compătimire, fie ca act de contagiune psihică. Se poate conchide că există un anumit limbaj al apropierii dintre mine și celălalt, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sfârșind prin a genera stări de tensiune, suspiciune, conflicte interpersonale. Problematica omului nu mai este frământarea interioară, de factură socratică sau faustică. Este cu totul altceva: o angoasă a disperării. Nici Socrate și nici Faust nu sunt singuri. Ei sunt frământați, dar nu sunt singuri În frământarea lor. Frământarea lor este interogația la care se poate da un răspuns. Angoasa omului modern este disperarea dată de absența oricărei perspective, o Încremenire, o stare de pietrificare sufletească și morală, pe care omul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de un spirit; prin totul străbate / Sufletul, unul, mișcând pe toate-n Întregul cel veșnic”. Această forță interioară este o potențialitate inepuizabilă. O sursă continuă de energie care alimentează totul: natură, ființe, oameni. Este forța spiritului universal. Fascinația energiilor Îl frământă și pe Faust care caută răspunsul, cercetând originea, Începuturile lucrurilor (Goethe, Faust, IĂ: La Început a fost Cuvântul. Mă și opresc. Cine m-ajută să fac pasul? Cuvântul? - Nu pot să-l prețuiesc atât de mult! Altfel va trebui să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]