58,766 matches
-
a ales Renașterea libertății, bănuite a fi drept ultimele pagini scrise de Valéry și aparent scrise de el la rugămintea lui Ilarie Voronca, la vremea respectivă, adică în 1945, aflat la conducerea secției românești a emisiunilor pentru străinătate ale Radiodifuziunii franceze. Sub titlul A mes amis Roumains (tradus inițial, de Alină Ledeanu, care l-a și descoperit la Bibliotecă Națională a Franței în revistă "Secolul 20", 7-12/1995), prologul face parte dintre ultimele texte scrise de Valéry și este nespus de
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
La o astfel de lectură, cele mai perimate de trecerea timpului mi se par, cum era și de așteptat, cuvîntările ocazionale ale scriitorului, precum cea adresată tinerilor liceeni, ori un răspuns la discursul de mulțumire al Mareșalului Petain către Academia Franceză. Asemenea texte ar putea constitui mai curînd obiect de investigație din perspectiva retoricii elaborării lor, daca traducerea în limba română, destul de artificială și căznita pe alocuri, ar permite-o. "Supraviețuitorul", în acest volum, cel care nu știu dacă va rezista
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
impuls distructiv, generator de conflicte ireductibile. Putem considera, sintetic, ca naționalismul este o ideologie politică, ce susține că grupurile umane definite că "națiuni" au dreptul și obligația "morală" de a forma state teritoriale, de tipul celor devenite standard după Revoluția franceză. În practică, aceasta ideologie solicită exercitarea unui control suveran (deseori totalitar) asupra unui teritoriu pe cât posibil continuu, cu granițe bine definite și locuit de o populatie omogena, care să formeze majoritatea corpului civic. În acest sens, Mazzini afirmă: ăun stat
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
tot mai mult existența unui stat care să-i protejeze granițele și astfel apare doctrina frontierelor naturale a unei națiuni. Statul devine, deci, protectorul unei culturi naționale, nu al unei loialități (că în epoca precedentă). Cu toate acestea, înainte de Revoluția franceză, în cadrul naționalismului nu există încă nici o legătură între etnicitate și legitimarea politică. După 1815 însă, "națiunile" devin grupurile cărora li se atribuie guvernarea, conform ideii că singurele unități politice legitime sunt bazate pe națiune. Perioadă anilor 1815-1918 este, în consecință
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
reluată, tocmai fiindcă este o întreprindere imposibilă". Nu e de mirare că își aducea aminte de clasificările științei literaturii, obsesie chinuitoare efectivă a multor promoții studențești din București și care, expusă într-o carte, apărută, în patru volume în limba franceză, l-a determinat pe Croce să afirme, în volumul La poesia că profesorul român confundă estetică cu... zoologia. Amintirile despre București, unde s-a impus ca scriitor, revin de cîteva ori în aceste convorbiri scăparătoare. Își amintea, acut, atmosfera ideologică
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
anterioară), Prospero își trăiește propria postmodernitate. Lumea Veche, adică modernă, a bibliotecii, s-a sfîrșit din nou. În Milanul sau, "tot al doilea gînd" al ducelui cel nou și vechi "va fi spre moarte". Mai tîrziu, în anul regicidului, Revoluția franceză stabilește, tot post festum (halal festum) să numere timpul de la 1. Se revine, pentru scurt timp, la formulele de adresare și la unele funcții administrative ale Romei antice. Nu întîmplător. Tot așa cum nu întîmplător Ludovic al XV-lea pare să
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
uneori mărturii "incriminante": "Știu că nu-ți plac deloc visele" îi scrie Bettina poetului. Lucru foarte grav în condițiile în care criticul cercetează extrem de atent vocația visului la fiecare dintre poeți. Ultima parte a cărții îi cuprinde pe romanticii "săi" francezi: lângă Sénancour, Nerval și Hugo apar Proust și Mallaramé; mulți alții sunt omiși cu bunăștiința. În ciuda "abaterilor" literare sau a tonului polemic, Béguin prezintă un suflet romantic extrem de autentic. Iar în ce-l privește pe romanticul din sufletul sau putem
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
și negru sau poate în Balzac, dar care pentru mine a rămas mult timp, împreună cu numele lui Confucius sau al lui Lao-tzî, numele vreunui mag, oriental sau scandinav". Albert Béguin - Sufletul romantic și visul (Eseu despre romantismul german și poezia franceză), traducere și prefață de Dumitru Tepeneag, postfața de Mircea Martin, volum apărut cu sprijinul Fundației Elvețiene pentru Cultura PRO HELVETIA și al Ministerului Culturii din România, Editura Univers, București, 1998, 543 pag., f. preț.
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
nu reprezintă decît un șir de mici explozii ale contactelor insolite dintre cuvinte, ce oglindesc contactele insolite dintre lucruri, adică prospețimea trăirii care-și fabulează condiția. în venele textului, sîngele fierbe zgomotos. Așa cum spunea Hugo Friedrich despre un mare poet francez, aici metaforă nu e doar o simplă figură de comparație, ci un mijloc de-a crea o identitate: Gîndul și trupul tău de lup îmblînzit/ mersul și pragul pe care-l călci/ miros a ciuperci mari, albe/ adunate pe o
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
Gabriela Țepeș Într-o discuție pe care a avut-o cu studenții români în noiembrie anul trecut, la Catedră de Limba franceză a Facultății de Limbi Străine, unde a avut loc lansarea Cărții nopților în traducere românească, doamna Sylvie Germain mărturisea că violența este una dintre obsesiile ei majore. Afirmația nu a fost făcută doar din elan confesiv și e cu atît
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
nu și-au propus să renunțe la Dacia autohtonă de pe o zi pe alta, ci o țin tactic în viață pentru a putea, treptat, să prezinte și introducerea în fabricație a unui Renault adaptat drept un produs autohton de proveniență franceză. Cred că marea breșă în ideea că România poate totul, și ceva pe deasupra, s-a făcut cu acest contract de privatizare a producătorului mașinii naționale. "Dacia" a renunțat la orgoliul costisitor al unei originalități îndoielnice sau prea puțin viabile. În loc să
Dacia care nu mai e Renault-ul care va fi Dacia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17792_a_19117]
-
de bodega irlandeză, spații care prin ele însele creează o atmosferă bine determinată și în care între actor și spectator schimbul de emoție, de experiență umană se desfasoara fără opreliști. Cel puțin la nivelul intenției mărturisite, teoretice... Inițiatorii proiectului, trupele franceze Volière Dromesko, Théâtre du Rădeau, Branlo & Nigloo & Patrick Conde, compania Maguy Marin, trupa poloneză Teatr Cinema și trupa cehă Brothers Forman Theatre. Întoarcerea teatrului la epoca nomada a artiștilor în căruțe cu coviltir nu este desigur o idee nouă, dar
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
unii dintre propriii săi eroi și încearcă, nu întotdeauna cu succes, să le schimbe destinul. Pe de altă parte, în român pătrund, ca rafalele de vânt într-o casă cu ferestrele uitate deschise, fragmente de texte din presa română și franceză, scene din viața cotidiană (printre care se remarcă periodica scoatere la plimbare a unei cățelușe), dialoguri dintre pasagerii aflați în același compartiment de tren, convorbiri telefonice cu Leonid Dimov (la zece ani de la moartea acestuia), poeme onirice, visuri propriu-zise și
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
români (George Balint, Adrian Iorgulescu, Octavian Nemescu, Tiberiu Olah, Fred Popovici, Doina Rotaru, Petru Stoianov, Aurel Stroe, Cornel Țăranu, Anatol Vieru) vis-à-vis de cei din diaspora (Dieter Acker, Costin Cazaban, Mihai Mitrea-Celarianu, Horațiu Rădulescu, Vladimir Scolnic), noi orientări din muzică franceză (François Bousch, Daniel Teruggi), japoneză (Joji Yuasa) ș.a.m.d. Măsură celebrității nu este nici ea de neglijat, putându-se aprecia sau critică fie nume consacrate (Luciano Berio), fie unele descoperite pentru prima oara în București (Klaus Ager, Andrzej Dziadek
Pluralism stilistic by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/17849_a_19174]
-
în fraze de un umor cuceritor. Și aici Alecsandri își revendică dreptul la percepția nesupusa clișeelor, la subiectivitate. Franța spirituală este salutată cu entuziasm, după ce "tărăgănelile" germane rămîn în urmă. "Oare asta să însemne părtinire? În ochii noștri un vameș francez are o înfățișare mândră și este mai elegant în purtările sale decât un domnișor de la Viena." Ceea ce însă nu împiedică imaginea rafinată a Parisului să pălească simțitor prin prisma indispoziției cauzate de înrăutățirea sănătății Elenei Negri și de perspectivă cîtorva
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
a occidentalizării romanice masive petrecute în secolul trecut, sufixul (dezvoltat de celelalte limbi romanice dintr-un element lexical latin - ablativul lui mens, -tis) a fost preluat de română deopotrivă din franceză și din italiană; sursele s-au suprapus adesea, uneori franceză oferind modelul lexical, iar italiană - structura fonetica. În articolul citat, Ion Dănăilă includea o listă impresionantă de cuvinte (229), majoritatea culese din publicistica de la jumatatea secolului trecut, din scrierile lui Heliade Rădulescu, Hașdeu, Filimon, Ghica ș.a. Unele par azi simple
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
ține de o retorică epica de factură romantică, pe care întotdeauna a practicat-o Augustin Buzura. Genul preferat al scriitorului este un fel de român de aventuri cu mesaj umanitar, ca Mizerabilii lui Victor Hugo. Spre deosebire însă de autorul francez, solemn și uneori grandilocvent, Augustin Buzura are în relatare o nervozitate specifică secolului douăzeci. Mai trebuie spus că numeroasele peripeții prin care trece personajul aflat în prim-planul atenției romancierului par excesiv de numeroase numai dacă sunt judecate din perspectiva verosimilității
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
Eugenia Vodă Abia după ce am văzut filmele franceze din rîvnita competiție a Cannes-ului, am înțeles ce voia să spună Catherine Deneuve cînd, la întrebarea "Festivalul de la Cannes e o bună vitrină pentru un film?", a răspuns: "Pentru filmele și actorii francezi e o expunere foarte periculoasă, uneori
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
Vodă Abia după ce am văzut filmele franceze din rîvnita competiție a Cannes-ului, am înțeles ce voia să spună Catherine Deneuve cînd, la întrebarea "Festivalul de la Cannes e o bună vitrină pentru un film?", a răspuns: "Pentru filmele și actorii francezi e o expunere foarte periculoasă, uneori dureroasă..." E vorba, aici, de un orizont de așteptare exacerbat, e vorba de plasarea într-un context internațional care schimbă perspectivele și "minimalizează" obiectul, e vorba de o suprapunere critică, de cele mai multe ori cu
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
următor, tocmai la aceasta "manifestare", Truffaut, tînărul de 26 de ani aflat la primul lung-metraj, cîștigă Premiul de regie (la distanță de un vot de La Palme d^Or - azi uitatul Orfeu Negro, de Marcel Camus)... Tot în acel an, cinematografia franceză, afiliata pînă atunci unui minister al industriei și comerțului, a fost trecută sub aripa ministerului culturii - mutație interpretată că o "recunoaștere a filmului că arta cu drepturi depline"... O cinematografie care - inclusiv în ordinea comerțului -, avea să descopere, în scurt
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
că arta cu drepturi depline"... O cinematografie care - inclusiv în ordinea comerțului -, avea să descopere, în scurt timp, cît de rentabilă poate deveni, la un moment dat, așa-numita "politica a autorilor"... În lipsa unor mari autori cu filme reprezentative, selecția franceză a ultimilor ani a mizat pe "politica tinerilor". Au avut succes, la Cannes, în anii '90, un Kassovitz, un Zonca, un Poirier... Cine sînt cei trei tineri aleși în competiția ^99? Primul: Leos Carax (pseudonim; se aude și "s"-ul
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
aleși în competiția ^99? Primul: Leos Carax (pseudonim; se aude și "s"-ul și "x"-ul!), născut în 1960, fost critic la "Cahiers du Cinéma", aflat la al patrulea film, autorul unuia dintre cele mai costisitoare dezastre din istoria filmului francez (Leș amants du Pont Neuf, din 1991) care l-a costat cîțiva ani buni de stat pe tușă. Al doilea: Bruno Dumont, născut în ^58, cu studii de filosofie, aflat la al doilea film. Al treilea: Jacques Maillot, născut în
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
auzi cum două personaje refugiate din Estul sălbatic (pe care comentatorii occidentali le-au perceput că venind de undeva din Bosnia sau din Kosovo) își spun cîteva replici în românește; am mai descoperit nu demult, cu jenă, într-un film francez plasat la Sarajevo, un general care își răcnea replicile în românește! Probabil că la Paris e mai la îndemînă română. Totul e să sune cît de cît exotic și să fie din Est. Restul e pedanterie excesivă. Marea artă nu
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
suportat!), s-ar putea deduce că e (oarece) criză de subiecte, criza de scenariști, criza de foarfeci. Pînă și "Le Figaro" a fost obligat să recunoască, în ultima zi, ca "cei trei n-au strălucit prin originalitate" și că "selecția franceză a fost posomorita". Cu o excepție: cel de-al patrulea titlu "francez" al competiției, Timpul regăsit, o calm-elegantă adaptare după Proust, datorată unui cineast chilian, de 58 de ani, fost consilier al lui Allende, Raoul Ruiz, care declară, cu un
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
de scenariști, criza de foarfeci. Pînă și "Le Figaro" a fost obligat să recunoască, în ultima zi, ca "cei trei n-au strălucit prin originalitate" și că "selecția franceză a fost posomorita". Cu o excepție: cel de-al patrulea titlu "francez" al competiției, Timpul regăsit, o calm-elegantă adaptare după Proust, datorată unui cineast chilian, de 58 de ani, fost consilier al lui Allende, Raoul Ruiz, care declară, cu un umor lucid: "Pentru un străin ca mine, Proust e science-fiction!"... Filmul, în
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]