19,543 matches
-
să știm. Trebuie să vedem cine știe mai bine să se slujească de falsurile proprii și de falsurile altora: poliția sau organizația noastră. Șoferul de taxi ciulește urechea. Îi faci un semn Corinnei, ca pentru a o împiedica să spună fraze imprudente. Dar ea: — Nu-ți fie frică. Ăsta e un fals taxi. Ce mă alarmează mai mult e taxiul care ne urmărește. — Fals sau adevărat? Cu siguranță fals, dar nu știu dacă e al poliției, sau al nostru. Arunci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e cea care dă sens lumii, după sfârșitul lumii, senzația că lumea e sfârșitul a tot ce e pe lume, că singurul lucru care există pe lume e sfârșitul lumii. Nu e așa - strigi, și cauți în cartea incomprehensibilă o frază care să poată dezminți cuvintele Ludmilei. Dar cele două trenuri pleacă, se îndepărtează în direcții opuse. În parcul din capitala Ircaniei suflă un vânt înghețat. Ești așezat pe o bancă în așteptarea lui Anatoli Anatolin, care trebuie să-ți încredințeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aglomerare de semnificații, trebuie să continuu să sap de jur-împrejur, să văd dacă nu cumva pepita devine un filon. De aceea, lectura mea nu are niciodată sfârșit: citesc și recitesc, căutând de fiecare dată verificarea unei noi descoperiri în faldurile frazelor. — Și eu simt nevoia să recitesc cărțile pe care le-am citit deja - spune un al treilea cititor -, dar la orice nouă lectură mi se pare că citesc pentru prima oară o carte nouă. Eu mă schimb, oare, și văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în revistă, dulapurile, se apropie de masă. — Momentul care contează cel mai mult pentru mine este cel ce precede lectura. Uneori, titlul este suficient să aprindă în mine dorința unei cărți, care poate nu există. Alteori e începutul cărții, primele fraze... În fine: dacă vouă nu vă trebuie mai nimic ca să vă puneți în mișcare imaginația, mie îmi trebuie și mai puțin: promisiunea lecturii. Pentru mine, în schimb, finalul contează - spune un al șaptelea -, dar finalul adevărat, ultim, ascuns în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai ții cât de cât la mine, mă mai vezi ca pe o femeie sau sunt numai un gunoi în ochii tăi? - Da. *** „Bătrâne, nu știu ce să-ți spun exact despre manuscrisul tău. Ar fi materie, ai stil bun, nici vorbă, fraza curge, dar îi lipsește ceva, așa, mai nebunatic, mai picant, mai provocator, mai dement, mai răscolitor, mai biografic. Trebuie să vii să discutăm. Așa cum arată acum, e anacronic.” - e-mail de la redactor. „Acu’ lumea vrea să-i spui direct, i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
demachiantul în același preț, și crema exfoliantă...”. Singurul mascul al grupei, un deșirat cu părul uns cu gel și fâșie de piele la gât, ca o cotarlă de lux, își trombonește vecinele. - ...asta înseamnă... importanța stă în... încerc să reiau fraza, dar s-a culcat. Am rămas cu mâna în aer, cu degetele rășchirate, mirându-mă și eu de înflăcărarea mea retorică de mai devreme. Aceleași figuri, repetate de la an la an, ca și cum Dumnezeu și-ar fi epuizat stocul de șabloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
doctorilor și-a asistentelor, i-a făcut vânt pe scări... Pe urmă, cică, amanta a revenit, s-a rugat s-o lase să ia niște scrisori de-ale ei de la Pârvulescu, c-au rămas, dar... Săru’ mâna... i se frânge fraza și susură vinovat către-o umbră. - Ce ziceai? încep să devin interesat, numai să-l mai țin pe loc. - Ei, amanta lui Pârvulescu e Izabela Sandu, realizatoarea de emisiuni culturale. N-am vreme să-mi manifest nici o reacție față de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mine atenție-la-scări-că-vă-frângeți-gâtul-așa-ușa-i-la-dreapta-acolo-i-veceul-nu-încăpeți-toți-acum-o-cotim-după-mine, regretam că n-am învățat surdo-muțește, tot trebuia să mă apăr cu mâinile, că n-am aparat auditiv, să i se descarce fără preaviz bateria, să le tai sonorul. Poți să-mi spui Cucuzel! Am reușit să scot frază și din „iogândiescnoaișvremsdizvoltămieconomiișsfacimrilațâibunicustrainatatia” a prefectului! - Vino să te pup, Cucuzel! Îi ard obrajii. E-așa de ușoară, parc-a mai slăbit. Mi-e ciudă că iar sunt prost și-i dau drumul din brațe. - Stai, ia-ți și-o pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sunt blocat, așa cum am fost blocat vreo două zile pentru că nu-mi venea pe limbă „patlagină”. Și căutam prin sertărașele creierului. Din când în când, câte un cuvânt se ascunde, n-am nevoie de el, nu-mi trebuie în nici o frază, dar mă apucă o furie de colecționar care nu știe unde a pus moneda favorită. Acum secvența asta... ducă-se dracului! - Cum merge cu renovarea? îl salut pe Gabriel, muzeograful. - Prost! Bani puțini, nici nu lucrează cum trebuie, niște amorțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vin. Dacă nu vrea, nu te vede. - Intră, lasă-ți haina aici... - Nu stau mult, am trecut doar așa... sunt idiot. Nu-mi rămâne decât să sper că e ea mai deșteaptă decât mine. Mă cred imbatabil la întorsături de frază și-acum stau cu limba-n gură. - Stai... Și asta mă enervează! Încă nu întreabă de ce-am venit, de ce m-am întors. Nu se scuză că e patul desfăcut, nu se duce să se schimbe. Sunt acolo, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
astăzi, la o lansare, nu s-a abținut să nu se dea în spectacol... încep să vorbesc anapoda. L-a făcut pe ăla care prezentase Lenin, prostul a intrat în jocul lui... Mă analizează. Am să mai spun vreo două fraze, beau cafeaua și plec. - Ți-am spus de delirul lui egiptean, nu? Odată, tot la o chestie în hol la Bibliotecă, a început să recite, cu glas tunător, din poemele lui Tutankamon traduse de el însuși... Îți închipui ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Îi mai răsuna În urechi strigătul excitat al omului de cart care, din gabie, arăta cu mîna spre punctul În care marele cetaceu Își făcuse apariția, și acela era, fără Îndoială, cel mai vesel și mai minunat dintre strigăte, singura frază care reușise vreodată să deștepte un ecou În sufletul lui, căci Începînd din clipa, În care căpitanul ordona „Bărcile la apă!” și sărea imediat la cîrma celei dintîi, Iguana Oberlus Înceta să mai fie monstrul cel scîrbos care străbătea mările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fericire, dar Îi era limpede că niciodată nu avea să se mai Îmbarce pe un vapor, pentru că, după toți acei ani de singurătate și independență, nu se simțea În stare să se obișnuiască din nou cu dovezile de ură sau frazele pline de dispreț ale celor care-l Înconjurau. Acum era Oberlus, Regele Insulei Hood, și Învățase ce Însemna să fii liber și, Într-un anumit sens, puternic. Răzvrătirea de la Început și dorința aprigă de a se răzbuna, care justificase anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
datora acea grabă, cînd lupta abia Începuse? Avu nevoie de două ore lungi de meditație, În care se strădui să se pună În locul vînătorilor, căutînd o formulă care să-l oblige să li se Înfățișeze, pînă Își aminti de o frază pe care chiar el o rostise cînd Îi trebuiseră aproape zece zile pentru a-l localiza pe portughezul Gamboa: „Dacă aș avea un cîine bun, l-aș face să iasă din ascunzătoarea lui...” CÎini! I se făcu frică. Cercul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întotdeauna cavalerii războiului trebuie să fie în apropierea slujitorilor lui, a celor ce sînt reprezentanții zeului Vulcan pe pămînt." Coriolan Popa schiță un zîmbet amuzat, ceea ce permise tuturor să rîdă în hohote, Balbo își roti privirea încîntat și apoi rosti fraze scurte, ca un răpăit de mitralieră: Pacea poate fi garantată numai pe această cale! Înarmați-vă, fiți stăpînii cerului, ai apelor și pămîntului!" Cînd Corvino își termină traducerea cineva bătu din palme, înainte de vreme, urmă o pauză penibilă, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ani, și atentatul de la Senat, nu a fost decît meritul întîmplării ca prohodul să nu i se cînte de-adevăratelea lui Pangratty, apoi grevele mai dese decît sărbătorile, procesele politice și cele de pe urma războiului, fuseseră destule și surprizele, întorsăturile de frază, conversiunile, disparițiile de pe scena politică ori aparițiile fulminante. Iar Serviciul trebuise să știe tot despre toate și încă un pic pe deasupra. Ei bine, pînă la acest "pic pe deasupra", totul era bine și frumos. Oamenii săi erau capabili, talentați, atenți, muncitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bombe care dărîmă birourile, astea nu-s chiar cele mai rele, pentru că sînt altele că dispar oamenii și rămîn birourile!", o zicere pe care o aruncase ca în glumă la o masă făcuse ocolul Bucureștilor și se întorsese ca o frază spusă de generalul Cihoski la o convocare, o frază dintr-un raport confidențial, bineînțeles, și abia după aceea își arunca ochii pe birou, drept în fața lui și descoperea hîrtia atît de căutată, stînd liniștită, neatinsă, în vreme ce în jur totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai rele, pentru că sînt altele că dispar oamenii și rămîn birourile!", o zicere pe care o aruncase ca în glumă la o masă făcuse ocolul Bucureștilor și se întorsese ca o frază spusă de generalul Cihoski la o convocare, o frază dintr-un raport confidențial, bineînțeles, și abia după aceea își arunca ochii pe birou, drept în fața lui și descoperea hîrtia atît de căutată, stînd liniștită, neatinsă, în vreme ce în jur totul era dat peste cap. Era un joc pe care, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cauză, poate cele mai serioase probleme pe care le-a avut în față de cînd se află în fruntea Serviciului. Dacă un ziarist i-ar fi luat un interviu, ceea ce era exclus din principiu, despre el se scriau tot felul de fraze mondene și se lansau ipoteze dintre cele mai fistichii, dar niciodată Mihai Mihail nu a declarat ceva publicului pentru simplul motiv că nu avea ce declara, tot ceea ce știa ar fi fost atît de neînțeles pentru cititorii ziarului, încît dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era atît insolit Încît era exclusă orice născocire, ceea ce chiar dovedea existența reală a lumii de dincolo și a vieții spiritelor.“ (Prințul N.D. Jevahov: Serghei Aleksandrovici Nilus. Scurtă prezentare a vieții și operei Novi Sad, 1930) . Stilul emfatic al acestei fraze stă mărturie În privința influenței pe care Conspirația a avut‑o asupra unui oarecare doctor Detouche, autorul pamfletului Bagatelizarea unui masacru (nota aut.). . Titlul inițial al povestirii a fost Întîmpinarea curvei. Redactorul unei reviste autohtone mă va Înștiința printr‑o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
daca permiteau că acestea să-i împingă spre nord-vest, dincolo de limitele celui de-al Patrulea Cerc, nu mai există nici un vânt care să-i aducă înapoi acasă. „Chiar și-n acest caz, vom încerca“, spusese Miti Matái și, când această frază ajunse la urechile lui Tapú Tetuanúi, se convinse și mai mult că singurul lucru pe care și-l dorea în această lume era să se afle în apropierea acestui fabulos zeu în viață și să învețe măcar o mică parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acestea fără vânt, caz în care ar termină cu noi cât ai clipi, sau să ne urmărească până în Bora Bora, si sa ne atace acolo, provocând un masacru pe care nici nu vreau să mi-l imaginez... Lasă intenționat ultima frază neterminata, pentru a se întoarce către Roonuí-Roonuí, așteptând ca el să intervină cel dintâi, lucru pe care acesta îl și făcu după câteva clipe: —Sunt niște riscuri pe care trebuie să ni le asumăm. Ce altceva putem să facem? —Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
punea numai note mici. Asculta un șir de copii o dată, după ce-i alinia în fața clasei. Primul elev începea să turuie lecția și pe neprevăzute profesoara îl oprea și striga numele următorului. Pe Luana n-o lăsa să lege decât câteva fraze la sfârșitul cărora îi dădea, invariabil, nota șase. Când eleva Leon veni la școală răcită și începu să tușească, Gheorghița Vrăjitoru îi ordonă, scurt, să înceteze. Luana înghiți în sec dar peste cinci minute tuși iar. Profesoara se răsti enervată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
greu ca fiind o realitate cele scrise în paginile cărții. Se spunea la un moment dat: Pe parcursul actului sexual femeia nu trebuie să fugă de bărbat. Ea trebuie să-i vină în întâmpinare, să-i răspundă". Nu pricepu nimic din fraza asta. Cum să fugă de el? Doar îl iubește. De ce s-ar teme? Erau multe amănunte care-o dădeau peste cap și din care, în esență, nu înțelese mare lucru. Aruncă broșura cu ciudă. Dragostea nu era așa, nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că el era Încă În viață, așteptând să fie găsit cumva prin acel oraș. Nu poți niciodată să știi ce Îți pregătește viața. Te poți aștepta oricând la surprize. A Încercat să-și amintească ocaziile În care numai repetarea unor fraze ca acestea o Încuraja, când se Înșela de una singură crezând că nimic nu era niciodată cu neputință de salvat și că, odată pornită pe calea cea bună, era În stare să facă astfel Încât totul să se petreacă așa cum ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]