8,103 matches
-
VI.1882, Săcele, j. Brașov - 11.I.1957, București), poet și publicist. Este fiul lui Urs Soricu, mic proprietar. Urmează la Brașov gimnaziul grec-oriental (1902-1903), este o vreme student al Facultății de Drept din Cluj, iar între 1907 și 1910 frecventează cursurile Facultății de Litere din București, ca bursier al Casei Școalelor. Devine profesor de limba română la Gimnaziul „Carol II” din Câmpulung (1912-1916). Deși suferea de tulburări de vedere, participă, la cerere, la primul război mondial, luptând pe frontul din
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
apropie de Ovid Densusianu și participă la ședințele cenaclului de la revista „Vieața nouă”. Ia parte la campaniile militare din 1917 și 1918. După încheierea păcii își susține licența în drept în decembrie 1918, iar în 1920 pleacă în Germania. Va frecventa, la Universitatea din Berlin, cursuri de filosofie, economie, științe politice și geografie cu profesorii Werner Sombart, Alois Riehl, Heinrich Herkner și Albrecht Penk. Obține, în 1923, titlul de doctor în filosofie și științe economice și se întoarce în țară, pentru
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
a învățat primele clase în satul natal, la școala de pe lângă biserică. În 1859 este trimis la Arad, unde repetă clasa a patra, iar din anul următor este elev la liceul maghiar. În 1865 se transferă la Liceul Piarist din Timișoara, frecventând clasele a șasea și a șaptea. Examenele pentru clasa următoare le dă în particular, la Arad, deoarece, între timp, părinții sărăciseră, neputându-i asigura continuarea studiilor. După ce, trecând peste mari greutăți, își susține examenul de bacalaureat în august 1868, la
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
1868, la Satu Mare, se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Budapesta și devine totodată membru al Societății Academice „Petru Maior”. Bolnav, își întrerupe studiile. Vara lui 1869 o petrece ca „scrietor” la notariatul din Cumlăuș, iar din toamnă frecventa Facultatea de Drept a Universității din Viena, efectuând concomitent și stagiul militar. Îl cunoaște acum pe Mihai Eminescu, de care se atașează printr-o strânsă prietenie și prin care va intra în legătură cu Iacob Negruzzi și cu societatea Junimea. Pentru a
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
XXII Însă, mai presus de toate, lasă Dieta În grijă să te aibă, Căci mai toate acțiunile sănătoase de ea depind; După eforturi poți bine deznădăjdui Trecutele imprudențe să răscumperi; De aceea, la acest lucru din nou mă-ntorc, Așa cum frecventa repetiție câteodată tinde Să-ntipărească mai puternic un adevăr În minte, Și să-i lege respectarea de practica noastră. XXIII Câteva cuvinte Încă, și-apoi voi termina - Să ia aminte omul la legile naturii noastre; În fiecare muritor de sub soare
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
III.1961, București), poet. Fiu de țărani, S. urmează școala primară în sat, apoi pleacă în capitală, unde devine cizmar, profesiune pe care o va practica până în 1950, dar continuă să se instruiască, citind sau audiind diverse cursuri la Universitate, frecventând cercurile socialiste. Cel mai important eveniment al tinereții lui nespectaculoase este efectuarea stagiului militar în marină, când a putut naviga între Marea Neagră și Mediterană, vizitând și zone din Turcia și Grecia. Debutează la „Dimineața copiilor” în 1924 și publică mult
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
Gheorghe Sbiera. Învață un an acasă, continuă la școala primară de limbă germană din Rădăuți, iar ultima clasă o face la Cernăuți, unde va urma și gimnaziul. În 1857 își trece bacalaureatul și pleacă la Viena pentru a studia dreptul. Frecventează, în același timp, cursurile Facultății de Filosofie. În 1861 se întoarce în țară și este gata să accepte o funcție în guvern. La insistența fraților Alecu și Gheorghe Hurmuzachi, renunță la hotărârea sa și primește să îl suplinească la gimnaziul
SBIERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
ani de învățătură sunt urmați în orașul natal, la Școala „Al. I. Cuza” și la Gimnaziul „Alecu Donici”. Din 1897 se transferă la Liceul Internat din Iași. Absolvent, în 1904, al secției clasice, se înscrie la Universitatea din București, unde frecventează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și pe cele ale Facultății de Drept. Nu își susține examenul de licență decât la Drept, devenind avocat pledant. Intră în jurnalistică încă din timpul studiilor universitare, nevoit fiind să se întrețină singur. Din
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
din ciclul Negru pe alb. Tot el i-a publicat, în 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu, traducerea piesei Democrit de J.-Fr. Regnard. Ar fi lăsat și alte tălmăciri: Brutus de Voltaire și Moartea lui Socrat de Lamartine. În 1814 a frecventat cursul de ingineri hotarnici deschis de Gh. Asachi, de unde, probabil, vin cunoștințele sale de limba franceză. Din germană a tradus, fragmentar, prefața Macrobioticii lui C. W. Hufeland. S. scria versuri: ode - singura publicată e Oda din partea opștiei întru slava nunții
SCAVINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289540_a_290869]
-
Suceava - 29.X.1912, Iași), publicist și autor de versuri. Nepot de frate al cărturarilor Neofit și Filaret Scriban, S. este tatăl arhimandritului Iuliu Scriban, al profesorului August Scriban și al juristului Traian Scriban. A învățat mai întâi la Iași, frecventând cursurile Seminarului de la Socola și cursul superior al Academiei din Iași (fosta Academie Mihăileană). În 1860 pleacă la Torino, continuându-și studiile la Universitate, unde urmează teologia și dreptul, luându-și doctoratul în 1864 cu o disertație de drept civil
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
, Ion (26.V.1947, Meria, j. Hunedoara), poet și prozator. Este fiul Cătuței și al lui Andrei Scorobete, țărani. Frecventează Școala Profesională de Siderurgie la Hunedoara (1961-1964), apoi cursurile unor licee teoretice din același oraș (1965-1967) și din Făget, județul Timiș (1969-1971). La București va absolvi Școala de Biblioteconomie (1973) și Facultatea de Drept (1986). Va profesa ca jurist, devenind
SCOROBETE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
, Paul (pseudonim al lui Kurt Haller; 20.II.1930, Sibiu - 5.V.2004, Berlin), traducător. Frecventează în orașul natal Liceul „Brukenthal” și își dă examenul de bacalaureat la Liceul „Gh. Lazăr”. Ulterior se ocupă de gazetărie la București, ca reporter al ziarului „Neuer Weg” (1949-1951), dar revine în ținutul de baștină ca învățător în diferite sate
SCHUSTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289559_a_290888]
-
, Erika (21.VI.1929, Timișoara), traducătoare. Frecventează școala în orașul natal, tot aici asistând mai târziu (1964) la cursurile Facultății de Filologie. Se simte atrasă de viața literar-artistică, încât își caută în primul rând suportul material al existenței în sfera teatrului - este bibliotecară la Teatrul Național din
SCHARF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289548_a_290877]
-
SCARLAT, Mircea (10.IV.1951, Cervenia, j. Teleorman - 17.XII.1987, București), critic și istoric literar. Este fiul Melaniei Scarlat (n. Cazacincu) și al lui Marcel Scarlat, profesori. Frecventează școala primară la Cervenia, apoi își continuă învățătura la Alexandria, unde urmează și liceul (1966-1970). Devine student la Institutul Pedagogic din București (1970-1971), de unde trece la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București (1971-1975), luându-și licența cu
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
deveni nepotul său, poetul și eseistul B. Fundoianu, pentru care, după propria-i mărturisire, bogata bibliotecă moștenită de la bunic a avut un rol decisiv în formarea sa. După absolvirea liceului, la Iași, unde îl are învățător pe Ion Creangă, S. frecventează cursurile Facultății de Litere și Filosofie tot aici, dar, atras și de medicină, în 1876 este student la facultatea din București. Îndeplinește funcția de secretar al Societății „Sinai”, apoi al Spitalului Israelit și al Azilului de Bătrâni. A înființat și
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
2002, Bodelshausen, Germania), traducător. Părinții, de proveniență modestă (tatăl, cu numele de familie Kurmes, fusese căruțaș), au murit înainte de vreme, iar S., ajuns la orfelinatul evanghelic din Brașov, a fost înfiat de Ernst Scherg, proprietarul unei fabrici de piele. După ce frecventează Liceul „Honterus” din orașul natal, absolvit în 1934, va studia (câte un an în fiecare centru universitar) la Giessen, Berlin și Paris, preocupat de germanistică, romanistică, filosofie și muzică. Întors în țară, efectuează stagiul militar la Târgu Mureș (1938-1941) și
SCHERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289551_a_290880]
-
tată la șase ani, S. este crescut la orfelinatele din Târgu Jiu și Craiova. Urmează Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu și Colegiul Național „Carol I” din Craiova. Cu o bursă oferită de Primăria Craiovei, își continuă studiile la București, frecventând Facultatea de Litere și Filosofie și Facultatea de Drept, absolvite în 1937, iar mai târziu susține un doctorat cu tema Idee și acțiune în opera lui Giuseppe Mazzini (1949). Este profesor de franceză și italiană la Craiova, iar după înființarea
SCHINTEE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
SCOROBETE, Miron (1.V.1933, Răchitova, j. Hunedoara), poet și prozator. Este fiul Mariei (n. Nicula) și al lui Ion Scorobete, țărani. Frecventează cursul elementar și mediu la Poieni, Petroșani și Călan, Școala Pedagogică din Deva (1949-1953), apoi cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj (1953-1957). Va fi redactor la „Tribuna” (1957-1970), redactor și director-adjunct al Studioului de Radioteleviziune Cluj (1970-1983), redactor
SCOROBETE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
, Gavril (16.V.1922, Feldru, j. Bistrița-Năsăud - 6.IX.1996, Cluj-Napoca), critic și istoric literar. Este fiul Ioanei (n. Iloaie) și al lui Vasile Scridon, țărani. Frecventează școala primară în satul natal (1929-1933), apoi Liceul Grăniceresc „George Coșbuc” din Năsăud (1933-1940), devenit, după Dictatul de la Viena, Gimnaziul Regal Ungar (1940-1941). Student la Universitatea denumită acum „Ferenc József” din Cluj (1941-1944), la sfârșitul războiului trece la Universitatea „Regele
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
SCURTU, Nicolae (4.II.1951, Văratec, j. Neamț), istoric literar și editor. Este fiul Anei (n. Manolache) și al lui Dumitru Scurtu, agricultori. Urmează clasele primare în localitatea natală, apoi învață la Filioara și la Târgu Neamț. Frecventează Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1978. Funcționează ca profesor de limba și literatura română la liceele bucureștene „I. L. Caragiale”, „Grivița Roșie”, „Tudor Vianu” și „Gh. Lazăr”. Între 1991 și 2002 este inspector de limba și literatura
SCURTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289586_a_290915]
-
și al lui Volodimir Semcinski, învățători. Face școala primară în satul de baștină, apoi urmează Liceul „Regele Mihai” din Cetatea Albă (1942-1944) și, în limba rusă, școala medie din Tatarbunar (1944-1948), pe care a absolvit-o cu „medalie de aur”. Frecventează cursurile secției de filologie clasică a Facultății de Filologie de la Universitatea „Taras Șevcenko” din Kiev (1948- 1953), fiind în continuare doctorand la Catedra de lingvistică generală și filologie clasică a aceleiași facultăți (1953-1956). Susține teza de candidat în științe filologice
SEMCINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289612_a_290941]
-
De capul ei” - notează redactorul. Încearcă să-și găsească o slujbă, nu prea reușește. Cei care l-au cunoscut în această perioadă (Al. Cerna-Rădulescu, George Macovescu, Geo Dumitrescu) îl prezintă ca pe un tânăr firav, famelic, cu fața întunecată, tăcut. Frecventează cercul de la Tiparul Universitar și pe cel de la ziarul „Timpul”. Este gata să publice, în 1942, în „Albatros”, poemul Întoarcerea fiului rătăcit, pregătit pentru „caietul” colectiv Sârmă ghimpată, a cărui apariție este oprită de cenzură. Un vers anunță: „nu mai
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
a stricat din cauza intrigii celuilalt concurent, Adrian Popescu (el mărturisește a fi avut legături intime cu Luchi), scuzat în intervenția lui neloială de pasiunea pe care o are pentru fată. Conflictul este pe cale de a se aplana, cei doi o frecventează din nou pe Luchi și caută, separat, să îi obțină deciziunea. Medicinista se simte fericită în compania acestor bărbați inteligenți și evită să ia o hotărâre. Li se alătură Paul Ștefan care, mai norocos decât ceilalți, câștigă repede simpatia fetei
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
, Eugen (13.IX.1916, Brăila - 10.VIII.1968, București), eseist și traducător. Este fiul Mariei (n. Demetrescu) și al lui Henri Schiller, medic. Frecventează cursurile Liceului „Nicolae Bălcescu” din Brăila (1930-1934). Scrie la gazetele locale „Columna lui Traian” (1931), „Premergătorul” (1932-1933) și „Tribuna” (1934), probabil că, sub pseudonim, se află între redactorii revistei „Stilet” (1933). Student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
al lui Nicolae Sicrițeanu, țărani. Urmează școala primară în satul natal. Absolvent al unei școli comerciale (1932) și al Liceului „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești (1937), S. se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Frecventează, în paralel, și Facultatea de Drept (1938-1946), cu întreruperi din cauza războiului. Încă elev, întemeiază în 1932, la Mizil, revista „Răsăritul de soare”, unde și debutează, scrie la revista școlară „Munca personală”, figurează ca redactor și secretar de redacție la „Prahova
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]