25,640 matches
-
dar persoana care a hotărât să-l ajute i-a dat și bani. Nu s-a temut că nu se va mai întoarce, a avut toată încrederea în el. Așa a ajuns Ion și acasă, la ai săi, reușind să fugă, pentru câteva zile, de la București în Moldova, ca să-și vadă familia pe care n-o văzuse de un an și trei luni, iar cu Maria nu se văzuse de un an și nouă luni. Acasă, unde e mai bine ca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și cu poveștile depănate la gura sobei, în serile lungi de iarnă. Descrierea este pe măsură: „Imediat se pomenise în curtea casei părintești, intră în casă, deschizând ușa la toate odăile, căutând pe mama și pe tata, alergă prin curte, fugi apoi în grădină, unde începuse a cuprinde toți pomii și tufele de vie pe care taică-său le îngrijise toată viața, sperând că, după el, se va îngriji mai departe un copil de al său sau nepot... Își aminti cum
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
intră în cabinetul de vizavi. Se aud râsete, cineva spune bancuri. Femeile așteaptă cu ochii stinși, cu mâinile atârnate, par statui dezolate peste care a trecut o viață de câine. Un loc cu verdeață, un loc de odihnă, de unde a fugit durerea și întristarea...", popa tămâiază sicriul, babele bocesc înfundat în năframă. Se gândește la bunica ei nu ca la o moartă, ci așa cum stătea ea în fața casei pe o lespede de piatră cu mâinile în poală, fără să spună nimic
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
desene bizare, dansează și cântă din flaut un cântec gutural. Intră în dialog cu vizitatorii așezați pe câteva rânduri de bănci. E un spectacol. Povestește despre obiceiuri, despre legende aborigene. În engleză. Am senzația unui spectacol de carton. Gândurile îmi fug "acasă", la sărăcia românească. Pentru ca cetățenii din spațiul european, mă gândesc în sinea mea, să trăiască la fel de bine precum cei australieni, deținând resurse naturale mai mici, raportate la o populație de aproximativ 480 de milioane de locuitori, aproape de 27 de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
albastru, cu nuanțe de mov, verde și galben, acolo unde valurile se sparg de maluri, mă uit în zare, simt acea arsură teribilă pe care doar dragostea neîmpărtășită ți-o dă, nu vreau să las durerea să mă copleșească, am fugit de durere și de pustiu, nu vreau să-mi otrăvesc șederea cu zgura care îmi umple gura. Vorba femeii lui Kurt Vonnegut din Galapagos, trebuie să văd, poate nu așa se intitula cartea, memoria mă lasă, întotdeauna am avut o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu dragă inimă. Ajung la omul meu. Frumos cum numai în vis. Mă așez lângă el și rămân cu gălușca în gât. Mă trezesc că nu mai am text. Mi se rupsese banda. Îmi cer scuze cu un gest și fug din restaurant. Alerg în cameră, acolo mă uit în oglindă, mă aprinsesem în obraji, ochii mi se dilataseră de parcă înghițisem o sticlă de atropină, fremătam toată. Intru sub duș. Îmi schimb hainele. Parcă eram turbată. Mă purtam ca o mașină
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mea, zice el, lacrimile îmi curgeau șiroaie, în măruntaie simțeam un gol uriaș, de parcă aș fi născut. Dacă n-aș fi cunoscut-o pe soția mea înainte, cred că m-aș fi îndrăgostit de tine, ești o fată minunată, am fugit de lângă el de parcă aș fi avut picioare de lemn, dar știam că acest om nu-mi era hărăzit. Îl iubeam cum nu voi mai iubi pe nimeni, dar în același timp aveam o senzație de pericol, simțeam că umblu cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
muncii desăvârșite a celor dintâi. Silvia mă trage de mână ca pe un copil, în stațiile de metrou și de autobuz, pentru a se asigura că nu mă va pierde în puhoiul de oameni, sărim de pe un peron pe altul, fugim după autobuze care au plecat din stație exact ca la Prundul Bârgăului. La început am fost furioasă, voiam să protestez, dar mi-am dat repede seama că ar fi o pierdere de energie, Silvia nu era omul care să se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-mi restructurez energiile și dispozițiile după ale Silviei. Mi-am propus să mă uit la programul pe care mi-l face Silvia ca un mort la propria lui viață, sau ca un spectator la ceva haios, după expresia fiului meu. Fugeam spre biserică, eram ude din cap până în picioare după o alergătură de o oră și jumătate cu metroul, autobuzul, taximetrul pe ultimii douăzeci de kilometrii, mi se părea că am străbătut Australia de la un capăt la altul, îmi era deja
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
slăvi, mi se face frig pe șira spinării, îl întreb pe Jozsi cine este femeia aceasta, el îmi răspunde "este nevastă de fost activist de partid, au dus-o bine până la căderea lui Ceaușescu, atât de bine încât nenorocitul a fugit cu alta în Canada, dar tot le-a lăsat atâția bani, ei și fiicei lor, ca să poată veni în Australia și să se așeze ca la ele acasă. Fiica ei are o afacere în centrul Sydney-ului, ea are pensie australiană
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de spate, poți fura și cloșca cu puii de aur din trezoreria de la Moscova. Cel mai rău lucru ce ți se poate întâmpla ar fi ca la un moment dat, trădat de un speculant din rețea, să fii nevoit să fugi din țară și să trăiești, o vreme, din scurgerile de valută în băncile străine. Dar câteodată e tocmai bună o astfel de vacanță, te mai aerisești și tu, până se așterne uitarea pe dosarul tău sau până ți se prescrie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se minunează de o astfel de arătare, unii îl arată cu degetul și spun "el este Mesia", carnea timpului a ieșit din el, este o scamatorie de om, dar ciudățenia lui este luată drept paradigmă, Dumnezeu e frivol, vrea să fugă la Alex, ar vrea să facă dragoste cu el până la agonie, apasă tare pe arcuș, închide ochii, privește notele materiale plutind prin aer, printre ele plutesc corpuri descărnate, altele ard în ruguri înalte, lumea e contorsionată de suferință, va fugi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fugă la Alex, ar vrea să facă dragoste cu el până la agonie, apasă tare pe arcuș, închide ochii, privește notele materiale plutind prin aer, printre ele plutesc corpuri descărnate, altele ard în ruguri înalte, lumea e contorsionată de suferință, va fugi de aici, creierul i-a luat foc, va scăpa din acest coșmar, printre cadavre o zărește pe Sandei cântând la pian, în creierul acesteia dansează Maria despletită prin pădure, în căutarea Dumnezeului ei, cu brațele deschise, planând ca o păsare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zi câte o picătură de nefericire, câte o șicană, ceva turnat ca otrava în ureche, pe nesimțite, te trezești că nu mai ai viață, putere, că bucuria ține de copilărie, că sensul vieții se îndepărtează de tine ca orizontul pe măsură ce fugi spre el. De fiecare dată când se întoarce acasă îi vine să se spânzure, acolo o așteaptă privirile goale sau veninoase ale soacrei, vorbele atât de civilizate că te iau fiorii, dar dincolo de ele simți frigul, din prima clipă au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pat nici la șase ani, unii trebuiau legați de pat ca să nu se mutileze, alții arătau ca după Hiroșima, puțini erau sănătoși și cu poftă de joacă, Zinzin se ținea tare, nu voia să se vadă că-i vine să fugă din acest ospiciu de copii abandonați, a început să le cânte copiilor la vioară, în mijlocul parcului, înconjurată de o liotă de copii, își imagina că este la Scala din Milano, la început cânta melodii cunoscute, apoi asculta vocea din creierul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acum, sub nas are o dungă oblică, buza de sus e puțin subțiată, asimetric, inima începe să-i zvâcnească, involuntar își duce mâna la gură, prin năframă își simte buza enormă, în vârful degetelor simte o arsură, ar trebui să fugă de aici, cu toate acestea se lipește de gard, mâinile li se ating, știe că nu va pleca de aici decât alungată de el, au trecut ceasuri, ori poate veacuri, se uită unul la altul, nu au nevoie de cuvinte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care se mișcă precaute, simte un miros rău, simte o presiune a aerului care vine spre ea, un fel de aer violent, se ridică, întinde mâna, cel de după gard o duce la buze, ea închide ochii și simte cum îi fuge pământul de sub picioare, se dezlipește cu greu și se îndreaptă spre liziera pădurii, copacii par siluete de oameni care se furișează unii în alții, calcă pe iarba umedă și simte răcoarea nopții până în rărunchi, se apropie de pădure cu pași
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
înțelege, ea se uită la el, la ei, îi spun vorbe pe care nu le înțelege, deodată simte cum cel de deasupra ei o pătrunde, o doare, se zbate, mirosul acela urât îi pătrunde în corp, închide ochii, vrea să fugă de aici, hoitul de deasupra ei miroase urât, o lovesc, vrea să o ia la fugă dar nu poate, zarva din jurul ei e tot mai mare, altă siluetă cu miros și mai rău se apleacă peste ea, o lovește, în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mama lui Sandei s-a trezit cu soarele în ochi, s-a ridicat din pat, s-a dus la fântână, a turnat apă proaspătă în halăul animalelor, s-a spălat pe față, pe mâini, apoi s-a îmbrăcat și a fugit în piața satului, era o dimineață neobișnuită, cu soare strălucitor și cu o liniște nefirească, nu se clintea nicio frunză în copacii de la marginea drumului, ea fugea bezmetică pe ulițe, cineva parcă o trăgea înapoi, dar ea fugea spre inima
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-a spălat pe față, pe mâini, apoi s-a îmbrăcat și a fugit în piața satului, era o dimineață neobișnuită, cu soare strălucitor și cu o liniște nefirească, nu se clintea nicio frunză în copacii de la marginea drumului, ea fugea bezmetică pe ulițe, cineva parcă o trăgea înapoi, dar ea fugea spre inima satului, alerga, alerga... Lângă gardul primăriei sta tatăl ei într-un șir de bărbați, cu părul acela alb înainte de vreme, mai înalt cu un cap decât ceilalți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și a fugit în piața satului, era o dimineață neobișnuită, cu soare strălucitor și cu o liniște nefirească, nu se clintea nicio frunză în copacii de la marginea drumului, ea fugea bezmetică pe ulițe, cineva parcă o trăgea înapoi, dar ea fugea spre inima satului, alerga, alerga... Lângă gardul primăriei sta tatăl ei într-un șir de bărbați, cu părul acela alb înainte de vreme, mai înalt cu un cap decât ceilalți, alerga, alerga simțindu-și inima zvâcnind în colbul uliței, dintr-odată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
v-ați plimbat pe străzi în timp ce el îți spunea povești cu roș cocoș, tu ardeai de dorințe, te-a băgat într-o cofetărie, ți-a cumpărat o înghețată și a căscat îndelung până ai terminat de mâncat, îți venea să fugi, erai atât de umilită încât îți venea să intri în pământ, el se uita plictisit la tine, nu mai aveai putere nici să te miști de pe scaun, într-un târziu te-ai ridicat, ați plecat din locul acela ca de la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ceea ce ar fi meritat din plin, riscurile culcatului de-a valma, cu oricine îi cădea în drum, Zinzin e neagră de gelozie și de durere, nu-și poate scoate din suflet sentimentele rele care îi macină ființa. Îi vine să fugă din sala de concerte, o doare tot trupul de parcă ar fi fost biciuită îndelung, se uită la spatele lui Sandei, aceasta își acordează pianul, se așterne seara, primii spectatori încep să-și ocupe locurile în sală, se simte ca și cum nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să se liniștească, a apărut Alex, cu un aer fericit pe față, "în sfârșit s-au dus cu toții, spune-mi două cuvinte, ce faci, ce noutăți ai de acasă, eu alerg ca un descreierat", Zinzin se uita la el, îi fugea pământul de sub picioare, nu voia să-și piardă vremea cu banalități, îl voia pe Alex, dar nu oricum, voia o noapte de dragoste, de dragoste adevărată, să se înfrupte din el, era atât de flămândă, îi era atât de dor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-mi mai revin. Mă simt golită de parcă mi s-a scurs tot sângele din corp, mi-e sufletul strâns ca un ghem în care nu mai pătrunde nici o licărire de lumină, nu știu pe unde calc, am impresia că îmi fuge pământul de sub picioare... - Extraordinar... netrebnica! Ți-am spus eu, ți-am spus eu că aceasta nu e o ființă omenească, ci o viperă, tot timpul ne-a dușmănit. Și tu care erai gata oricând să-ți dăruiești întreaga ființă pentru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]