3,503 matches
-
și se săltă din toți mușchii. Cei ce-l țineau se clătinară. Nu-l mai stăpâneau. Lovi ca un turbat în dreapta și-n stânga. Comisarul îl plesni peste glezne cu cizmele și-l doborâră. - Las', că spui tu! scrâșnea lunganul furios. - Nu spun! Nu spun! răcnea Paraschiv. - O să vedem... Îi răsuciră mâinile la spate și-l legară cu frânghia. Cu mâna lui, șeful u așeză cărbunii la subsoară. Pielea i se topea, arsă, sub foc și țipetele pungașului se pierdură într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iau pe Didina și s-o fac mireasa voastră. Vouă v-o dau mai întîi, dacă mă lăsați să-i iau inima-a șuriu prostului ăsta bătrân de ginere... A auzit starostele. S-a ridicat drept în trăsură, galben și furios. Și-a căutat șișul sub hainele lui grozave. Încremeniseră și birjarii și hoții ăilalți. Didina înghețase în brațele nașului, că știa ce-o așteaptă. Paraschiv era cât cerul, suit pe malul de pământ din marginea drumului. În picioare avea pantofi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bocească fantome de îngeri căzuți, pe frânturi de melodii culese din inima mea, acordată din nașterea corului lor. Atât un plus, cât și un minus de viață mă pătrund de un fior de irealitate. O mare moartă și o mare furioasă, într-o măsură egală, sânt lipsite de ritm. Și cum nu pot merge în pasul vieții, apele ei, fie că se retrag, fie că mă copleșesc, mă aruncă pe-un uscat din care totul a fost. Plăcerea de-a te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu fi acordă dragostei o seriozitate mai gravă decât deznădejdii. Pe când aceasta ne închide accesul spre viitor, azvîrlindu-ne fără scăpare în dezastrul pur al timpului, iubirea amestecă lipsa de speranțe cu o ispită de fericire unică. Deznădejdea-i o înfundătură furioasă, un ireparabil năvalnic, o exasperare a imposibilului, pe când iubirea-i o deznădejde înspre viitor, deschisă fericirii. Până și faptul de a bea apă este un act religios. Absolutul se desfată și-n ultimul firicel de iarbă. Absolutul și Vidul... Unde
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sufletului? Sau vreți să moară rostogolindu-se pe voi, pe voi care nu cunoașteți frica de a deveni obiect? Și nici o stâncă nu zboară spre bolți ca să-ți cerșească îndurarea! Pe vremuri, lucrurile se rugau pentru muritori și mările deveneau furioase pentr-un suflet. Azi, toate mor și stelele nu mai cad în mări și mările nu se mai reped spre stele. Doar sufletul îți mai înalță agonia spre întinderi învinse și spre leacurile morții. În ultima etapă a spaimei, îți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Oare să nu pâlpâie în noi nimic din ethosul eroic și convulsionar al Spaniei și Rusiei? Să ne fie pe veci străine excesele și paroxismul sufletului germanic? Nu vreau o Românie logică, ordonată, așezată și cuminte, ci una agitată, contradictorie, furioasă și amenințătoare. Sânt prea mult patriot ca să doresc fericirea țării mele. Spirala istorică a României se va înălța până acolo unde se pune problema raporturilor noastre cu lumea. Până acum am fost reptile; de aici încolo ne vom ridica în fața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și se ținea cu ele amândouă de pieptul meu. Privea stinsă de pasiune în fața mea asemenea unei ființe insense. Ochii ei priveau fixi și pasionați în ochii mei, mînile ei îmi strângea [u] haina, buzele ei se-nvinețise de pasiune furioasă. - Nu voi! țipă ea mai tare - nu pot! adăugă ea încet. Tomo, șopti ea încet și repede, nu cer să mă iubești, nu, nu! Am fost nebună când am cerut-o! Dar să mă lași să te iubesc eu, să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu mai prezintă nici un interes. Ele nu au decît inconsistența viselor și nu au nici un impact asupra istoriei veritabile. Al treilea răspuns le depășește cu mult pe celelalte două: mulțimile sînt criminale. Ticăloase și canalii, ele sînt alcătuite din oameni furioși care atacă, rănesc, distrug pe oricine și orice. Întruchipează violența dezlănțuită fără nici un motiv aparent, revărsarea necontrolată a multitudinilor adunate fără nici o autorizare. Au la activ acte de violență împotriva persoanelor, distrugeri de bunuri. Ele se opun autorităților și acționează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
distruse însemnele comuniste: a fost aruncat de la etaj și ars atât portretul lui Ceaușescu (gest perceput simbolic ca o ucidere în efigie a dictatorului), cât și steagul roșu al partidului. Din acest sediu, dar și, mai târziu, din Primărie, protestatarii furioși au distrus mobilier (ferestre, scaune, mese), aparatură (calculatoare, telefoane, televizoare), au spart geamuri: furia trebuia defulată; sensul era acela că nu obiectele în sine erau distruse, ci ideea că ele aparțineau comuniștilor și că, prin extindere simbolică, aceștia erau cei
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pe mama lui Într-o călătorie pe ocean, de la New York la Bremen, În Germania. La Întoarcere, vaporul lor a intrat Într-una dintre cele mai puternice furtuni care avuseseră loc pe atunci. În timp ce vasul era azvârlit de colo-colo de valurile furioase, pasagerii Înfricoșați se Încleștau de balustradele de pe culoare, rugându-se să scape cu viață. L-am Întrebat pe tatăl meu dacă era și el speriat. „La Început am fost”, a spus el, „dar după aceea l-am zărit pe căpitan
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
-lea, a dezrădăcinat milioane de oameni sărăcind grupuri numeroase pentru a-i Îmbogăți pe câțiva, generând șomaj pe scară largă În timpul depresiunilor ciclice și producând societatea masificată modernă, a devenit evident că cei afectați de aceste manifestări violente devin pasionați - furioși, temători și resentimentari cu toată pasiunea.” (p. 140) Hirschman arată astfel construcția ideologică a termenului, demonstrând contigența sa istorică. Evoluția gândirii asupra intereselor de la stadiul de păcate la statutul de asceză și apoi re-problematizarea acestora demonstrează limitele paradigmelor care consideră
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
metafizică la foarte pămînteanul și mulțumitului de sine Alecu Văcărescu: „Nici Într-un fel nu te-apuc Că ești chiar ca un năluc, Și aidoma ca luna Ce să schimbă totdeauna.” Singura formă de Întrupare a femeii este privirea. Ochișorii furioși, Înlănțuitori sau săgetători, anunță prezența unei ființe materiale. Calitatea lor este mai degrabă negativă: ard, ucid, produc leșinuri, topesc picioarele și Înmoaie brațele bravului suferind. Însă robul este satisfăcut, fără durere el n-ar fi nimic, viața-i atîrnă de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de mărire, Două nobile instincte cu putere deștepta; Unu-, a cerului credință, altu-a patriei iubire, Ce odată-n aste locuri pe strămoși Îi insufla. Munții noștri-au fost adesea scump azil de libertate, Și din vîrful lor românii, torent iute furios, S-aruncau: mulțimi barbare pentru pradă adunate, Lei sosind, era la fugă ca un cerb rănit, fricos.” Aflăm, aici, cunoscuta tehnică: o descriere a spațiului, o cuprindere a temei cu elemente luate din natură și din istorie, o Întoarcere, În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vede, se presimte doar. Presimțirea (așteptarea) poate lua forme teribile, antrenînd un peisaj de Întunecimi grandioase (În Suferința). Mai Întîi locul (spațiul) așteptării: În Întuneric, sub un cer „Întărîtat” și Într-o natură zguduită de o mînie sălbatică. Este faza furioasă, devoratoare a așteptării: „La umbră-n Întunerec, gîndirea-mi se arată, Ca tigrul În pustiuri, o jertfă așteptînd, Și prada Îi e gata... De fulger luminată, Ca valea chinuirei se vede sîngerînd.” Așteptarea stimulează ( În poemul cu același nume) o meditație
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de Arhitectură să ridice baricade. „E degeaba !“, spusese Alexandru, privind amândoi pe fereastră, la detașamentele încolonate care veneau dinspre bulevard, răcnind ceva despre muncă și ordine. Încă nu se făcuse lumină, muncitorii fuseseră scoși din schimbul de noapte, lunatici și furioși, asmuțiți de cei de pe margine care îndrumau coloana. „Ce puțin a durat !“, adăugase Rada, privind pierdută către coloana care înainta ca o lavă. „Sau poate că nici n-a fost.“ Și încă nu văzuse totul, vulcanul avea să erupă ceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gură ! — Da’ o muie mică nu merge ? strigă Maca, făcând mâna pâlnie, să se audă cât mai departe. Ia încearcă ! Îți lipsește curajul sau ce-ți lipsește ? O clipă ferestrele amuțiră. Alte fețe se iviră la geamuri, unele consternate, altele furioase. Pe sub ele, atât cât le permitea înălțimea pervazului, apărură și chipuri de copii, cu nasurile sclipind umed în lumina felinarului. Apoi, dintr-odată, porniră toți să vocifereze. Maca ridică mâinile, ca și cum ceea ce se revărsa asupra lui era o ploaie răcoroasă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acestuia o forma o râpă. Pe marginea ei se plecau câțiva nuci uriași, ale căror crengi, în căutarea soarelui, înaintaseră orizontal spre vale. Străbătură satul îngust, cu mici grădini, în povârniș, pe lângă case, salutați de grohăituri de porci și lătrături furioase, și ieșiră la capătul celălalt, unde locuia, foarte aproape de locul lui Conțescu, o rudă a pietrarului. Acolo se întindea un alt mare platou, acoperit cu un covor de iarbă grasă, pe care pășteau risipite grupuri de capre și de vite
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el începu tipărirea unui nou memoriu de lucrări. AI doilea eveniment avu o difuziune mult mai mare. De mult copiii lui Hagienuș aveau impresia că acesta consumă intenționat ce mai are spre a-i frustra de orice succesiune. Cea mai furioasă era fata lui, și din cauza soțului, om mult mai rezervat. Pretenția lor era ca Hagienuș să le dea lor toată leafa și să le împartă averea de prin provincie, câtă mai rămăsese, în schimbul întreținerii. De guvernantă, spuneau ei, n-avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
intră în automobil. Toate cele cinci mașini dispărură într-o clipă și soldații urcară pe dezertor în dubă, fără măcar a comenta incidentul, a cărui semnificație n-o ghiceau. Cei zece conjurați se prezentară dezolați la prințesă. Aceasta era dinainte furioasă, căci primise de la autoritatea militară invitația de a merge la ora zece la fort spre a vedea pe Hangerliu. - Mizerabilii! bătea ea cu palma în lemnul berjerei și cupantoful (adaptat după nodurile degetelor) în parchet, ne-au tras pe sfoară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că are frați mai mici și alte asemenea lucruri, sau absurde, sau de natură sentimentală. Câtăva vreme nutri o speranță nebună în efectul cererii de grațiere, apoi, când înțelese că aceasta va fi respinsă, frica lui luă forma unui delir furios. Nu mai era palid, ci injectat la față de sânge, ședea prostit, privind fix cu ochii turburi, sau zguduia ușa celulei, se învîrtea între pat și fereastră. Cercetă cu de-amă-nuntul condițiile locului de recluziune cu intenția vădită de a fugi. Dus
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ședea pe o berjeră, cu un picior încălțat și altul gol așezat pe un taburet. Bătăturile, de prea multă mișcare, o supărau și chemase o pedicureză spre a-i îndepărta indurațiile de la degetele unui picior. Când auzi știrea, se ridică furioasă și făcu câțiva pași de agitație prin odaie, cu un picior în pantof și altul gol, strigînd: . - Sale boche! Faire ça à moi!1 Apoi se trânti din nou pe berjeră și scoase piciorul neîncălțat de sub fuste, arătând cu mîna
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e nevoie de mulți albi. Să se scoată muncile la Okelataka; e nevoie de cinci albi. Unul face o muncă, altul o muncă, altul o muncă. Noi lucrăm cafeaua: niciun rezultat. Această muncă ne face să suferim mult și suntem furioși că ne putrezește cafeaua în case139. Nu mai vrem să culegem; o culegem, o uscăm la soare și nu vine nimeni să o cumpere; nu mai sunt saci pentru a o încărca, dacă cerem la Tréchot să ne vândă saci
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
comportamente dificile (făcând, totodată, și o serie de sugestii referitoare la evitarea relațiilor conflictuale cu aceștia). Tipurile identificate sunt: Tancul. Se referă la acea categorie de oameni pusă mereu pe confruntare, care găsește mereu pe cineva vinovat. El este mereu furios, nerăbdător și agresiv, are un temperament coleric, nestăpânit. Centrată pe sarcină, această categorie de oameni își simte amenințată intenția de îndeplinire a acesteia. Este puternic asertivă, explozivă, dominatoare. Ne atacă direct, țintit, dacă ne vede ca pe un obstacol în
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ar spune, pare că nimeni nu este total scutit de furie; ea este "o caracteristică naturală a fiecărei personalități", susține L. Carter (2007, p. 5). Ca și frica, ea apare adeseori ca reacție la amenințare, durere sau respingere. Când suntem furioși, avem tendința să reacționăm fie prin luptă, fie prin fugă; "sentimentele erup, explodând din noi ca un vulcan, năpădindu-ne, clocotind, în timp ce încercăm să dominăm situația care ne amenință", punctează R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 104). Atât timp cât suntem
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
înșine" (Filliozat, 2006a, p. 106). Pe scurt, furia este o emoție a autoconservării. Ea scrie L. Carter (2007) "își are rădăcinile într-o dorință primară de autoconservare" (p. 8). Esența ei o reprezintă o dorință de respect puternic exprimată. "Oamenii furioși consideră psihoterapeutul american doresc să simtă că au o însemnătate și suferă la gândul că alții nu pot sau nu vor să-i trateze într-un mod care să le accentueze importanța personală" (2007, p. 8). Totodată, o manifestare normală
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]