187,018 matches
-
serie, ar trebui să fie în pușcărie și nu în fruntea unei țări. Ce pot eu face? Tot ce-mi vine în minte acum e să te autorizez pe dumneata să faci să circule această scrisoare în orice mod vei găsi de cuviință. Nu e mult, nu e de-ajuns... Să vezi, să auzi căzând întunericul acolo unde oamenii credeau că văd ivindu-se zorile... ți se frânge inima. William Golding" Împăratul muștelor într-o nouă viziune Printr-o coincidență, în
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12147_a_13472]
-
destăinuire terapeutică pentru uzul exclusiv personal - își pierde instantaneu interesul pentru destinatarul inoportun și anonim. Viciul e amenințat de terapie. Cezar își amintește că ratase în copilărie furtul unui caiet din casa bunicii și se duce să-l "recupereze". Va găsi două caiete scrise de Corina, mama lui. Astfel, va afla/își va aminti că tatăl său fusese înșelat cu un adolescent și lectura caietelor îi va deschide memoria infantilă ca pe o cutie a Pandorei. Ura față de tatăl care i-
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
prea dezvoltate. De unde ar fi trebuit să rămână, totuși, un filon secundar, în a doua parte a romanului, ele concurează serios nivelul principal stârnind bănuiala că aceste texte ar fi, de fapt, niște materiale de sine stătătoare care și-au găsit, în cele din urmă, o rațiune măcar tangențială în acest roman. Dacă ar fi avut cu aprox. 100 de pagini mai puțin, Petrecere cu mama ar fi câștigat, nu neapărat în coerență, dar în ritm. Romanul are astfel destule "burți
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
rostul lor în discurs, conducând, toate, la acele enunțuri memorabile de la urmă, despre care nu este fără temei să spunem că rezumă un testament politic și moral: " Niciodată de acum încolo, nici un lider român nu va mai trebui să se găsească în fața unor asemenea decizii, cum am fost eu în luna august, acum 60 de ani. Niciodată de acum încolo nu va mai trebui ca vreun lider român să învețe ce înseamnă ca soarta țării noastre să fie decisă în spatele scenei
Un discurs istoric by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12173_a_13498]
-
feroci, deciși să mă termine, nici de armăsarul scăpat din ham ce avea ceva cu totul special cu mine și de care nu era scăpare. Nu căzusem în cuibul cu vipere, nu mă aflam la teza de matematică, nu mă găseam, ditamai adultul, în banca de liceu, între adolescenți - și cu lecțiile nefăcute. Pământul nu se cutremura, nu cădeau bombe, nu eram scos la tablă. Nu, de astă dată mă aflam în marele București, într-un cvartal foarte bine configurat, cu
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
nefăcute. Pământul nu se cutremura, nu cădeau bombe, nu eram scos la tablă. Nu, de astă dată mă aflam în marele București, într-un cvartal foarte bine configurat, cu falnice edificii din mai multe epoci și vaste bulevarde - ținteam să găsesc o stație de autobuze pentru ca vreunul dintre ele să mă lase în centru, de unde, mai departe, m-aș fi descurcat. Stația era de negăsit, iar când, după crispate traversări de străzi am găsit una, toate numerele de autobuz îmi erau
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
multe epoci și vaste bulevarde - ținteam să găsesc o stație de autobuze pentru ca vreunul dintre ele să mă lase în centru, de unde, mai departe, m-aș fi descurcat. Stația era de negăsit, iar când, după crispate traversări de străzi am găsit una, toate numerele de autobuz îmi erau necunoscute și nimeni nu mă putea dumiri în care direcție să mă urc. M-am hotărât atunci să mă sui în oricare, dar, în chip supărător, de cum sosea unul, și pleca, înainte de a
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
se spunea oficial"; "sărbătorile de Crăciun erau Ťsărbători de iarnăť, Moș Crăciun era Moș Gerilă" (Paul Cernat, 23, 57); în aceeași carte e povestită experiența căutării bradului (Ion Manolescu, p. 146), iar despre concurența dintre Moș Crăciun și Moș Gerilă găsim mărturii și în volumul editat de cercetători de la Muzeul }ăranului Român, LXXX, Anii '80 și bucureștenii (p. 225-226). În primele manuale ale copilăriei mele (din anii '60) politizarea e prezentă, dar prinsă într-un cadru de euforizare a iernii care
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
neintroducerii în dicționar a numelor proprii - Moș Crăciun este înregistrat, o dată cu substantivul comun crăciun, în vreme ce oficialul Moș Gerilă rămîne pe dinafară. Micul dicționar enciclopedic - ediția 1978 - nu-l mai introducea pe Moș Crăciun, poate și din dificultatea de a-i găsi locul - la litera M, la C? -, tratîndu-l pe Gerilă, în secțiunea de nume proprii, nu însă în ipostaza de moș : personajul mitologic Gerilă e cuprins, poate din respect pentru Creangă, dar cu o definire suficient de largă pentru a acoperi
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
oară? - Arta Popescu, poem scris între 1987 și 1993 de Cristian Popescu. Am senzația stranie că pot recupera ceva din timpul nostru, din farmecul și nebunia lui, din freamătul unei vieți ce a vorbit într-una despre moarte, ca să-l găsească, deși nedrept de devreme, pregătit. Și-l văd pe Popescu și în altă ipostază, transfigurat de dramatizările pe care le-a făcut, împreună cu regizorul, la spectacolele ...au pus cătușe florilor de Fernando Arrabal și La țigănci de Mircea Eliade, amîndouă
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
mod obișnuit, cu mîinile cîte o compoziție vizuală reprezentativă, o instalație, dacă ar fi să apelăm la limbajul artei contemporane. Fotografii de nuntă de epocă, Ea și El micșorați, pitici, în sepia, sifoane, obiecte care mai de care de se găseau prin toate dughenele cînd eram copil, sticle și clondire de toate formele și mărimile, colivii care strîng în sîrma lor destine. Mă uit pe geam. Descopăr mici prăvălii pe care le credeam de mult dispărute: Remaiez ciorapi, Sifoane, Pantofărie, Chei-yale
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
funcție, Iliescu a trecut asupra președinției pata rușinoasă care ne-a proiectat iarăși pe pagina întâi a ziarelor internaționale. Curios e că nici unul din editorialiștii ce-au sărit ca mușcați de șarpe cu ocazia alegerilor de la 28 noiembrie n-a găsit de cuvință să vorbească de "ukrainizarea" țării. Într-adevăr, nu de "ukrainizare" e vorba aici: e vorba de avansatul proces de putrefacție morală care-a cuprins România. Iar Iliescu are, în această ciorbă chimică, rolul enzimei ce inițiază dezastruoasa acțiune
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
deschisă, a peisajului, fie aceea delimitată sever, a interiorului, este una a senzațiilor pure și a unei vizualități debordante. În acest sapațiu atît de restrîns, cu atît de puține evenimente și total inapt de a genera desfășurări epopeice, pictorul își găsește cele mai puternice argumente ale libertății. Chiar și atunci cînd obiectele sînt marcate, iar prezența lor este indiscutabilă - de multe ori ele sînt adevărate porți către lumea copilăriei, cum ar fi căluțul de lemn care se plimbă obsesiv prin nenumărate
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
morărit, oierit, părpărit, pogonărit, poștărit, prisăcărit, săpunărit, sărărit, stînit, stupărit, tutunărit, țigănărit, văcărit, vădrărit etc. Mai puțin numeroase sînt derivatele în -(ăr)ie (cășărie, măjărie) sau în -(ăr)ici (vinărici). O descriere istorică precisă și detaliată a fenomenului se poate găsi în dicționarul de Instituții feudale din țările române (coordonatori Ov. Sachelarie și N. Stoicescu), 1988, care cuprinde toți termenii mai sus citați. Desemnărilor de impozite li se adaugă serii de denumiri pentru slujbașii care le adunau (birari, ciblari, găletari, mierari
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
complicate pentru tinerii scriitori. Editurile îi acceptă greu și nici nu există o piață de carte viabilă care să-i facă măcar cunoscuți, dacă nu bogați. - Nici în America lucrurile nu stau altfel. Sînt librării cît un supermarket în care găsești și vreo două cărți de Federman, dar tocmai a ieșit din tipar ultima carte a lui Stephen King, iar cărțile lui Federman sînt împinse mai în spate. Și dacă nu se vînd în ritmul cărților lui King, în cîteva zile
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
romanele pe care le-am scris, vezi că toate au o structură de dialog; Federman are nevoie de un interlocutor. Vezi tu, cînd eram copil, am fost rupt de ceilalți, izolat în tăcere. Mi-a luat 10 ani să-mi găsesc vocabularul (în engleză), să pot întreba "unde e toaleta?". Mi-a luat 10 ani să-ncep să scriu, și a trebuit să mă reinventez. Avem într-adevăr franceza, dar franceza era o limbă între paranteze, pentru mine. Am scris în
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
ca să regăsesc acea frumusețe, intactă, în noroi. Și cărțile, și piesele mele sunt o chemare, expresia unei nostalgii, caut o comoară scufundată-ntr-un ocean, pierdută în tragedia istoriei. Ori, dacă vreți, caut lumina și mi se pare că o găsesc, când și când. Din cauza asta nu numai că fac literatură, din cauza asta m-am și hrănit cu ea. Căutând mereu acea lumină adevărată de dincolo de tenebre. Scriu în noapte și spaimă, luminat la răstimpuri de umor. șJ'écris dans la
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
ar permite să-și susțină poziția avută la început. Scopul lor, al lui Filip Criste și al Elizei, devine întrajutorarea, stabilirea unui echilibru care să păstreze pentru ceilalți ceva din demnitatea lui Andrei Cuc, orbul care se consideră perfect normal, găsindu-și mereu alternative. Pentru fiecare pistă abandonată, în carte, se găsește un nou fir pe care să înaintezi, o nouă experiență, sub semnul unui hedonism de modă nouă, ușor "viciat" de responsabilitatea oamenilor față de felul în care se scrie istoria
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
al lui Filip Criste și al Elizei, devine întrajutorarea, stabilirea unui echilibru care să păstreze pentru ceilalți ceva din demnitatea lui Andrei Cuc, orbul care se consideră perfect normal, găsindu-și mereu alternative. Pentru fiecare pistă abandonată, în carte, se găsește un nou fir pe care să înaintezi, o nouă experiență, sub semnul unui hedonism de modă nouă, ușor "viciat" de responsabilitatea oamenilor față de felul în care se scrie istoria. Progresiști și conservatori, tinerii care trăiesc libertatea în viteză, cu elanul
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
aceste gesturi ale toxicomanilor, oricât de inteligent sau de idiot ar fi argumentate, calchiază scenariul furibund al disperării. Cu toate că pare subliminală, justificarea autosalvării este cvasiprezentă: neînțelegând conștiința și lumea în care trăiau, o căuta dincolo; neîntâlnind muza, o provocau artificial; negăsindu-și zeul, îl dibuiau printre aburii obscuri ai drogului, o serie de drame plasate în exterior, fără a se băga de seamă că, în continuare, pe obraz creștea un coș purulent.
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
turnuri amețitoare, Mircea Cărtărescu poate fi și un minunat povestitor. Dintre cei simpli, cu umor, voce blândă care te fură în spunerea poveștii. Cele câteva istorii "personale" (rețineți ghilimelele) se află, cum sugeram, undeva la jumătatea biografiei (și-ar fi găsit oricând o rațiune aruncate undeva prin jurnal) și a ficțiunii (unele povestiri par mici piese de mozaic scăpate din frescele romanelor). Caracterul povestirilor - le voi numi așa, fără grija de a fi exact taxinomic - alternează și, în același timp, contribuie
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
mozaic scăpate din frescele romanelor). Caracterul povestirilor - le voi numi așa, fără grija de a fi exact taxinomic - alternează și, în același timp, contribuie la menținerea "suspiciunii". Un extraordinar text Despre intimitate, personal, confesiv, nejucat, curajos în felul lui își găsește astfel loc lângă o minunată broderie ficțională cum e mica metanarațiune istorică Zaraza. Cine sunt eu? sau Două feluri de fericire sunt două mici eseuri confesive, în timp ce Irish Cream e o farsă de un comic mortal căreia cred că îi
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
simplu părerile, dar mai ales a stat mereu aproape de femei și dacă n-ar ști multe despre ele n-ar avea impresia că nu știe mai nimic. De aceea bărbații vor rezona la povestirile și la vorbele lui și vor găsi aici imagini familiare: femei de pe stradă de o frumusețe incredibilă iubite cu mintea ("întreaga lume există pentru a ajunge la o femeie frumoasă"), femei urâte de care se leagă însă un moment magic, femei iubite și care nu au iubit
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
-R. Patapievici își trădează pe alocuri patosul, renunțînd la el în favoarea unor insule de aspră și indigestă galimatie. Cu alte cuvinte, dacă forța pe care o are scrisul lui Patapievici se stinge în unele pagini ale cărții, cauza e de găsit în erudiția etalată ca scop în sine sau în recurgerea la un jargon auxiliar ce nu face decît să încarce textul cu un aparat tehnic rebarbativ. De pildă, folosirea unor operatori precum "implicitul de actant", "implicitul auctorial" și "implicitul contextual
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
-R. Patapievici de a face asocieri de idei cu adevărat surprinzătoare, stabilind relații între teme pe care în mod normal nu ești înclinat să le pui alături. Conferința sună modest: "Despre scris, ascultare și imaginație", dar în ea cititorul va găsi, comentată într-un mod aparte, o scenă ce i se va întipări definitiv în memorie: la capătul unor cursuri sisifice în care se chinuia pe sine și, deopotrivă, își chinuia studenții, Wittgenstein, dezgustat de el însuși și de o intimitate
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]