3,734 matches
-
în 1937, cu ocazia apariției Istoriei... actualizate (v. „Oameni și idei la cîntar”, în Adevărul, an LI, nr. 16466, 3 octombrie 1937, p. 1-2, rubrica „Contribuții critice”, unde îi reproșează criticului „o uitare extrem de regretabilă”: anume, „extraordinarul, năstrușnicul, unicul și genialul Urmuz”, v. E. Lovinescu. Sburătorul. Agende literare V 1926-1929, ediție îngrijită de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt, note de Alexandru George, Margareta Feraru și Gabriela Omăt, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Academia Română, Institutul de Teorie și Istorie Literară „G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Călinescu Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent conține cîteva comparații relevante între diferiți scriitori, „mari sensibili schimonosiți” (sau manieriști, în sensul lui G.R. Hocke...) și autorul Paginilor bizare. În fond, Călinescu însuși e un „sensibil schimonosit”, un manierist genial cu bovarismul clasicității... De o „încîntătoare neghiobie”, amestec de „idei culte și de naivități”, unele versuri ale pitarului Hristache par, în lectura inversă a lui Călinescu, „fabricate” de Urmuz. Proza „excepțională și revoluționară” a lui D. Anghel părăsește „adesea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dovadă a acestei previziuni. A prevăzut chiar moartea artei, a imaginației — așadar pe Foucault și Beckett la un loc”. O adevărată răzbunare a „precursoratului” local pe întreaga literatură europeană modernă! Departe de a fi avut doar o „meschină” miză estetică, „genialul” scriitor-demiurg, „conștient de unicitatea valorii lui”, „și-ar fi dorit în ascuns o literatură care-și ajunge sieși asemenea unui D-zeu imaginar”, „o nouă geneză, o palingenezie”, o „mult visată ubicuitate și o renaștere în toate spațiile și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Acum, că Tom a Împlinit trei luni și doarme aproape Întreaga noapte, ultima găselniță e să se ofere să-l țină pînă dimineața la ea, ca să ne lase pe mine și pe Dan să mai respirăm. Dan a găsit ideea genială, mi-a spus că maică-sa Își dă seama ce obosiți sîntem și că oferta ei e sinceră. Era mai mult decît dispus să profite de ocazie. — Nu că nu mi-ar plăcea weekendurile noastre cu domnul T., Îi murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o ajutase să-l descopere pe Marilyn Manson, spunându-i mamei o gogoașă, pentru a putea merge la concert, la patinoarul Marino. Cinci mii de nebuni extaziați, un sabat ce stârnise un vacarm imens: după concert Îl arestaseră chiar pe genialul Marilyn, sub acuzația că ar fi influențat trei exaltați să comită o crimă. Valentina Îi servise Emmei o gogoașă enormă, căci altfel mama n-ar fi lăsat-o să meargă la concert, sau ar fi pretins să meargă și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Darius lucra zi și noapte pentru a descoperi noi lumi, deoarece nicio planetă în afară de Tarunia nu era locuită. Pe Tarunia, locuitorii nu mai aveau loc, deoarece erau numeroși - aproximativ 535 miliarde de locuitori. Acest lucru l-a ambiționat pe acest genial cercetător în cercetarea de lumi noi. În anul 5425, marele cercetător Eugenius Darius a descoperit cea de-a noua planetă, numind-o Eldara. Eldara era cea mai mare planetă văzută vreodată, iar cercetătorul Eugenius Darius a estimat că pe planeta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ea. Lucas continuă: - A cerut să fie trimis la post pe insulă acum un an și jumătate! Ryan probabil că l-a plătit ca să ancheteze familiile care s-au Îmbogățit. Pentru un jandarm, era ușor să descopere asta. E un genial băgăcios care și-a vîrÎt nasul În toate, În informatică, electronică, video, sunet etc. A fost floare la ureche pentru el să trucheze benzile video ale menhirilor. - El e cel care l-a scos pe Yves Pérec din Închisoare! Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
te oprești din anchetă că să te consacri viitorului tău soț, am să Înțeleg foarte bine. - E minunat, Îl persiflă ea. Numai că eu, una, cînd mă angajez să fac ceva, merg pînă la capăt, ți-am mai spus-o. - Genial. Și trase cu violență de lanțul clopoțelului de la intrare. Cu privirea tot fixă, ca Întoarsă spre interior, cu buzele lipsite de culoare, Arthus stătea așezat Într-un fotoliu lîngă fereastră. Aplecat asupra lui, PM Îi spunea cu glas scăzut cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
m-am așezat lângă ea. Era Întinsă pe burtă și Își desfăcuse sutienul de la costumul de baie. Singura Întrebare ce mi-a venit În minte a fost: « Ești În vacanță? » A ridicat ochii: cu siguranță nu se aștepta la ceva genial, dar nici atât de idiot, totuși. Apoi ne-am spus fiecare prenumele, o chema Annick. La un moment dat, a trebuit să se ridice, iar eu mă Întrebam: va Încerca să-și Încheie sutienul pe la spate, sau dimpotrivă, se va ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu mai era bună la nimic; el totuși o păstra. Se rupea din nou; o repara, o lipea iarăși cu scotch, o punea iarăși În trusă. Djerzinski, avea să scrie Frédéric Hubczejak mulți ani mai târziu, a avut o inspirație genială depășindu-și prima intuiție, aceea că reproducerea sexuată este În sine o sursă de mutații nocive. De mii de ani, mai nota Hubczejak, toate culturile umane erau pătrunse de intuiția, mai mult sau mai puțin formulată, a unei relații inseparabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
viața Însăși. Entuziasmul din glasul lui Connor e ca sarea pe rană. Deci, ia să mai recapitulez eu un pic și să văd cît de spectaculos m-am dat În stambă. Așa care va să zică. SÎnt În avion, așezată lîngă marele și genialul Jack Harper, o adevărată sursă de Înțelepciune În toate domeniile afacerilor și marketingului, ca să nu mai vorbesc din domeniul marilor mistere ale vieții Înseși. Și eu ce fac ? Îi pun Întrebări pline de miez ? Inițiez o conversație scăpărînd de inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
birou, Artemis vorbea cu maică-sa la telefon, dar acum și-a pus ochelarii cu ramă de baga și bate concentrată la computer, oprindu-se din cînd În cînd să admire ce a scris, cu un zîmbet gen „Doamne, ce genială sînt !“. Nick citea paginile de sport de la Telegraph, dar acum Îl văd studiind niște documente pline de grafice, extrem de Încruntat. — Emma ? spune Artemis cu o voce fals-mieroasă. Mi-ai găsit cumva broșura de care te-am rugat ? Nu că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a dreptul ridicolă. N-o să pot să stau aici În stradă toată ziua. Trebuie să ajung la biroul meu. Hai, pune-ți mintea la contribuție. Trebuie să existe o soluție. Trebuie să... Da ! Mi-a venit o idee cu adevărat genială. Care n-are cum să nu meargă. Trei minute mai tîrziu mă apropii iar de ușile de la Panther, complet absorbită de un articol din The Times. Nu văd absolut nimic În jurul meu. Și nimeni nu-mi poate vedea fața. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o descoperire epocală. Urc scările plutind și descui ușa de la apartament. — Lissy ! strig. Lissy, m-am Îndrăgostit ! Nu primesc nici un răspuns și simt o undă de dezamăgire. Voiam să vorbesc și eu cu cineva, să-i povestesc despre noua și geniala mea teorie despre viață și... Dinspre camera ei se aude o bufnitură și rămîn nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă una. Și Încă două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
singura care face asta. Toată lumea aruncă numele lui Jack Harper În discuție, toată ziua bună ziua. După plecarea lui, fiecare dintre ei se dă drept cel mai bun prieten al lui Jack, care e de părere că ideea lor e absolut genială. În afară de mine. Eu stau cu capul plecat și nu-i menționez numele, nici măcar În treacăt. În primul rînd, fiindcă știu că, dacă aș face asta, aș deveni instantaneu roșie ca o pătlăgică sau, cine știe, aș Începe să zîmbesc tîmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Doamne, o să mă omoare bunicul dacă aude. E din cauză că... nu le scot dinții falși. Urmează o pauză de stupoare. Apoi Paul Își dă capul pe spate și Începe să se zguduie de rîs. — Dinții falși, zice, ștergîndu-se la ochi. Ești genială, Emma. Auzi, dinții falși ! Pufnește iar În rîs și eu mă uit la el, simțind că mi se ridică tot sîngele În cap. Am un sentiment extrem de ciudat. Ca și cum ceva ar crește În mine cu o viteză amețitoare, ca și cum sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe dată, aprecia uneori Ravelstein. Dar e posibil ca el să fi cultivat arta conversației cu bunul bătrân Chick și să‑ți fi dat osteneala să‑l ia cu Încetișorul... Și mai e posibil ca În calitatea lui de educator genial să‑și fi dat seama cât trafic de idei putea suporta mintea mea. În New Hampshire mă pisa Întruna să‑i repet bancuri vechi, gaguri vechi, vechi clișee de vodevil. - Ia cântă‑mi cupletul ăla al lui Jimmy Savvo! Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fost doar frica de a relansa discuția? Cadrul noii discuții despre nazism și „soluția finală” evolua rapid În ultima parte a vieții lui Eliade, iar trecerea timpului nu făcea decât să crească exigențele justiției retroactive: după 1960, În special după geniala Hannah Arendt și cartea ei de răsunet, Eichmann in Jerusalem, conceptualizarea metafizică (Holocaustul ca rău radical sau ca expresie ultimă a banalității desăvârșite a răului tehnologico-birocratic, inevitabil În logica „proiectului Luminilor”, deci a modernității occidentale) și teologico-mistică (Shoah ca fenomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a folosi termenul comunist clasic, „gropari”). Ajuns În Statele Unite la jumătatea anilor cincizeci ai secolului recent Încheiat, Eliade a avut timp să-și construiască o nouă identitate: savantul puțin distrat, oarecum passé; omul afabil, chiar generos, poate ușor ridicol; esticul genial, care putea În fond avea unele bizarerii, chiar unele idei suspecte. Dosarul politic al lui Eliade rămâne deschis, Încă mai așteaptă judecata dreaptă a posterității. Toate acestea fiind spuse, mă Întorc la ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vii. Spre sfârșitul cărții, puțin Înainte de a-l prefera lui „Grielescu” pe Céline (Într-o oarecum enigmatică terminologie din baseball, obscură chiar pentru fanii americani ai acestui sport pe care i-am rugat să mă lămurească) - pe baza convingerii că genialul scriitor francez colaboraționist nu ar fi negat participarea sa la „soluția finală” -, „Chick”, vorbind cu „Rosamund”, Îl pomenește pe „tânărul prieten al lui Grielescu care a fost omorât Într-o despărțitură din toaleta de bărbați”. „Tânărul prieten” era Ioan Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tînărul inteligent, dar cu origine socială modestă, Tom Ripley (jucat de Matt Damon), ajunge să‑l ucidă pe băiatul de bani gata (jucat de Jude Law) pe care trebuia să‑l convingă să revină În America din Italia; Ripley, impostor genial, asumă identitatea victimei sale, iar toată oribila poveste e Însoțită de muzică: muzica ușoară și jazz‑ul sînt legate de victimă, opera e asociată cu asasinul, pervers și prin transgresarea barierelor de „casta”. La cel mai Înalt nivel al criticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
scenă violentă, gravă, care trebuie jucată serios. De fapt, înțelegeți, groapa când mă vede singur reacționează, în felul ei, evident... MAJORDOMUL (Intervine explicativ, către VIZITATOR.): E vorba de faptul că groapa, singură în fața omului, își scoate colții. Înțelegeți? O idee genială... BRUNO: Da... Și atunci Grubi strigă... „Ce e, mă?” GRUBI (În același timp cu Bruno.): „Ce e, mă?” BRUNO: Iar eu strig „s-a-nfășurat pe mine! Uiii...” (Strigătul din urmă e real; o forță neobișnuită și violentă îl trage pe BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că a cântat ceva mai bine... Cât de bine putea să cânte, pe cuvânt... Asta-i absolut intolerabil, oricât de bine ar putea să cânte... Nici nu-i vorba de asta, dacă stăm să ne gândim, nu? Poate să cânte genial, nu? Dacă nu face nimeni nimic înseamnă că-și bate joc de noi. DOAMNA CU VOAL: Eu vă spun numai cum a fost. Acum, dacă dumneavoastră vă aprindeți așa, înseamnă că n-ați înțeles nimic. BĂRBATUL CU ZIARUL: Ei, strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
În schimb sculptorul nu strălucea în privința asta. Bine, dacă te uitai la el atentă, e clar că îl vedeai, inteligența și talentul iluminează orice ungher, numai că în lumea grăbită și superficială pe care el însuși o crease, din atâta genială risipă, cine să aibă răbdare să se uite? Dar vin și vă întreb: de unde știm noi ce e frumos și ce nu? De ce e frumos cerul, un arbore, un râu? Chipul pe care ni-l descrie Shelley purta semnele subversiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
coborî din nou liniștea, ambasadorul făcu o microfonie teribilă, care din fericire încetă în câteva secunde. El se scuză pentru slaba cunoaștere a limbii române și salută atât pe domnul Calomfir, cât și pe doamna Anamaria Ștefănescu; munca de autor genial și cea de traducător sublim s-au împletit la inițiativa excelenței sale pentru a întări legătura spirituală dintre români și brazilieni. Două țări, două lumi diferite îl stimează pe un gânditor de o profunzime rară ca domnul Calomfir. Suntem convinși că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]