3,612 matches
-
zâmbesc strâmb fac glume răsuflate socializează de complezență și (nici nu e de mirare) aplaudă mecanic oamenii aceștia se ascund de propriile obsesii numai că (fără să știe) le trag după ei cotidian pietre de moară prinse pentru totdeauna la glezne vine o vreme trebuie să te scuturi de umbra lor oamenii fără chipuri putrezesc (pe dinăuntru) încetul cu încetul 19 septembrie 2011 Cuvintele tale Mai spune-mi că totul e bine, Că viața decurge firesc, Că-i vesel coșmarul grotesc
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
din mâini și a ținut-o pe talie, până unde i-o ridicasem eu. Am Îngenuncheat apoi În fața ei, ochii mei Întârziind secunde bune pe desuurile ei Înainte de a-mi Întinde mâna ca să-i trag chiloții În jos, până În jurul gleznelor. Ea s-a sprijinit cu o mână de umărul meu și a ridicat pe rând picioarele ca să iasă din ei, cu lungile-i coapse netede tremurând ușor atunci când se mișca. Mi-am ridicat privirea la priveliștea după care tânjisem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Militar Internațional În cadrul Procesului de la Nürnberg și executat prin spânzurare pentru crime de război. . Accesoriu pentru Încălțămintea bărbătească, specific sfârșitului de secol XIX și Începutului de secol XX, care constă Într-o Învelitoare de postav, de fetru etc. care acoperă glezna și partea de deasupra a Încălțămintei. . Celebră navă de luptă din al Doilea Război Mondial, a cărei construcție a Început În anii ’30. Avea 251 m lungime, 36 m lățime; avea la bord 4 avioane de luptă și un efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cămăruța mea, unde lumina albastră, vuitoare, a focului din sobă aruncă raze pe pereți. Intru în pat, trag pătura peste cap și mă prăbușesc, abrupt, în vis. De ce mereu aceleași rețele subterane? Aceleași cabine verzui în grote cu apa până la glezne... Aceleași receptacule de faianță în care picură stropi strălucitori din stalactitele tavanului. 109 Aceleași conducte-mpăienjenite, cu mari robinete mâncate de rugină, cu smoala și cartonul pleznite în jurul lor. Aceiași șobolani semitransparenți furișîndu-se în cotloane... Ațipisem aproape azi-noapte și începusem deja
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
timp urmăresc niște fete care răvășesc fără rușine jumătate din rafturile de blugi milimetric așezați pe mărimi și, aici sunt femei, Marius dă la o parte perdeaua cabinei, mi-s prea scurți! văd și eu că-i ajung numai până la glezne, și-mi arată picioarele ca de cocostârc, Hai să alegem altă pereche, el se reîntoarce în cabină să, perfecționist cum este, un adevărat clasicist, mă tem că va încerca pe rând toată prăvălia de blugi și eu n-am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în care l-a văzut. Cu întârziere, și-a apropiat picioarele și și-a îndreptat umerii. A însemnat un efort considerabil. —Trebuie să vorbim. El zâmbi și clipi; dinții lui, cercelul lui, cureaua greoaie a ceasului său. Și-a mutat glezna de unde stătea, sprijinită pe genunchi, și s-a ridicat. Fiecare mișcare deborda de grație. —Despre ce? se bâlbâi ea. Apoi el a început să râdă. Unul dintre acele râsete puternice, din stomac, care aproape spărgeau geamurile. Despre ce? întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Intrați. Ashling era surprinsă. Sinead nu părea una dintre acele fane de comedie. Ted se legănă puțin, apoi aranjă pernele canapelei, înainte de a o invita pe Sinead să ia loc. Ea s-a așezat ușor pe canapea, cu genunchii și gleznele aliniate și a acceptat grațios când Ashling i-a oferit un pahar cu vin. Tot timpul, Ted o privea ca un uliu la pândă. Tu, ăăă, l-ai cunoscut pe Ted la un spectacol? Ashlig încerca să facă conversație, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
casă cu un teanc de ziare pe verandă și am intrat. Pe bufetul din bucătărie am găsit două jumătăți de whisky Cutty Sark, iar Blanchard i-a desfăcut lui Dos Santos cătușele de la mâini și i le-a prins pe glezne, ca să aibă mâinile libere și să poată trage la măsea. Până să termin de pregătit sandvișurile cu șuncă și whisky-ul cu gheață, mexicanul dăduse pe gât jumătate de sticlă și cânta de mama focului Cielito lindo și o variantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Făceam pereche cu vechiul meu prieten Pete Lukins și loveam în pară până când sudoarea îmi încețoșa privirea și simțeam că mi se-nmoaie brațele. Săream coarda și alergam pe dealurile din Elysian Park cu greutăți de un kilogram prinse de glezne, lovindu-mă de crengile copacilor și de tufișuri și luându-mă la întrecere cu maidanezii care mișunau pe acolo. Acasă mă îndopam cu ficat, friptură de vită și spanac și adormeam înainte să apuc să mă dezbrac. Apoi, cu nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o amestecătură de voci: „Nu-i nici o afuristă de urmă de sânge...“ „Asta-i cea mai oribilă crimă comisă împotriva unei femei pe care am văzut-o în șaisprezece ani...“ „A legat-o. Uite, se văd urme de funie la glezne...“ Apoi răsună un fluierat lung, strident. Cei aproximativ doisprezece oameni încetară cu sporovăiala și se uitară la Russ Millard, care spuse calm: — Înainte ca situația să scape de sub control, haideți să stabilim ce anume n-o să ajungă la urechile presei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cealaltă parte. Am auzit cum ușa se deschide cu zgomot. Cineva strigă: — Domnule locotenent! Am deschis ochii și i-am văzut pe Millard ridicându-se și pe doctor și soră întorcând cadavrul țeapăn cu fața în jos. Apoi doctorul apucă gleznele moartei și îi flexă picioarele. — Ambele picioare rupte în zona genunchiului. Urme ușoare, aproape vindecate de bici pe spinare și umeri. Urme de frânghie pe ambele glezne. Soră, dă-mi un dilatator și un tampon. Millard se întoarse și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doctor și soră întorcând cadavrul țeapăn cu fața în jos. Apoi doctorul apucă gleznele moartei și îi flexă picioarele. — Ambele picioare rupte în zona genunchiului. Urme ușoare, aproape vindecate de bici pe spinare și umeri. Urme de frânghie pe ambele glezne. Soră, dă-mi un dilatator și un tampon. Millard se întoarse și-i întinse lui Sears o bucată de hârtie. El o citi și-l înghionti pe Lee. Între timp doctorul și sora întorseseră pe partea cealaltă jumătatea inferioară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
atinge cotul. Madeleine își reluă mângâierile pe sub masă. — Mamă, tu și cu geniala noastră fată n-ați făcut nici un efort să-l întrețineți pe oaspetele nostru. N-ați vrea să participați la conversație? Madeleine își înfipse degetele de la picioare în glezna mea chiar când voiam să destind atmosfera cu o glumă. Ramona Sprague luă o îmbucătură, o mestecă delicat, apoi mă întrebă: — Știați că Ramona Boulevard a fost numit după mine, domnule Bleichert? În timp ce rosti cuvintele cu o demnitate stranie, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
începu să-l ronțăie meticulos. Fritzie își dădu paharul pe gât, cu mâinile cuprinse de un tremur. • • • Cei patru țicniți mă așteptau într-o celulă, îmbrăcați în uniforme de închisoare, prinși cu lanțuri unul de celălalt și cu cătușe la glezne. Foile de ieșire pe care mi le dăduse gardianul aveau atașate fotografiile lor și copii ale cazierelor. Când ușa celulei se deschise, declanșată de la distanță, am reușit să le asociez fotografiile cu fețele. Paul David Orchard era scund și solid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ea a strigat-o pe maică-sa. I l-am pus înapoi, de data asta mai strâns, și m-am apucat să-i tai țâțișoara dreaptă. Rănile făcute de frânghie încep să i se infecteze. Frânghia i-a pătruns în glezne și tăieturile îi mustesc de puroi... Am pus caietul jos, știind că sunt în stare s-o fac, știind că dacă mă apucă șovăiala, câteva pagini în plus mă vor face să mă răzgândesc. M-am ridicat. Borcanele cu organe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fi fost chirurg. — Atunci vă rog să ne faceți puțin loc, le spuse el agenților de la Identificări care se agitau de colo-colo. Aceștia se retraseră pentru a-l lăsa să se apropie de cadavru. Doctorul Wilson apucă cu vârful degetelor glezna, chiar sub Încheietură. — N-are puls. Ori piciorul e tăiat de-a binelea, ori victima e moartă. Trase hotărât de picior, iar gunoiul din sac se mișcă, făcându-i pe cei de la Biroul de Identificări să fluiere dezaprobator. Scena crimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iar osul gălbui Împunsese țesutul hăcuit. Cine făcuse chestia asta nu se deranjase să facă o treabă curată. Era vorba mai degrabă de chirurgie la Întâmplare, din entuziasm, decât de abilitate. Privirea lui Logan trecu peste sângele Închegat. În jurul ambelor glezne erau urme distincte de legături. Și la Încheieturile de la mâini la fel. Vânătăi brutale, piele sfâșiată. Urmele unei lupte. Se cutremură. După cum se părea, Geordie fusese legat și treaz câtă vreme unul dintre băieții McLeod Îi luase jos rotulele. Lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înainte să știe ce făcuse Miller. Ce anume conținea ziarul de dimineață. Șase și jumătate. Al lui n-avea să fie livrat decât peste o oră și-un pic. Așa că se Îmbrăcă rapid și-și făcu loc prin zăpada până la glezne până la Castlegate și la cel mai apropiat chioșc de ziare. Era un magazin mic, genul acela care Încerca orice o dată. Pereții erau ticsiți de rafturi: cărți, vase, tigăi, becuri, cutii cu fasole boabe... Logan găsi ceea ce căuta pe podeaua de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sus, două jos“, tencuită toată cu alb, astfel că cioburile mici de piatră și cuarț sclipeau În lumina de pe stradă, imitând zăpada. Viscolul se transformase Într-o ninsoare răzleață, care plutea lent prin noaptea aspră. Pășiră Împreună prin zăpada până la glezne către ușa din față. Insch era primul. Apăsă butonul soneriei, iar „Greensleves“ răsună de undeva de dinăuntru. După două minute, ușa fu deschisă de o femeie ploeștită și nemulțumită, spre cincizeci de ani, Îmbrăcată Într-un halat roz de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În salopetă, cu o gaură Însângerată În locul În care avusese dinții din față. Silueta de la ușă se Întoarse și fugi. Doug Disperatul! Înjurând, Logan se adună de pe podea și se clătină către ușa care se Închidea. O mână Îi cuprinse glezna și se aplecă din nou Înainte, lovind puternic podeaua, simțind nemulțumirea cicatricilor de pe stomac. Strânsoarea din jurul gleznei deveni mai puternică și altă mână-i cuprinse piciorul. Gâfâind de durere, Logan apucă sticla de whisky căzută, o strânse ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întoarse și fugi. Doug Disperatul! Înjurând, Logan se adună de pe podea și se clătină către ușa care se Închidea. O mână Îi cuprinse glezna și se aplecă din nou Înainte, lovind puternic podeaua, simțind nemulțumirea cicatricilor de pe stomac. Strânsoarea din jurul gleznei deveni mai puternică și altă mână-i cuprinse piciorul. Gâfâind de durere, Logan apucă sticla de whisky căzută, o strânse ca pe o bâtă și lovi. Pocni capul atacatorului său cu o bufnitură surdă, iar mâinile care-l țineau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În gură un gust metalic, ca de cupru, dar nu putea să scuipe. Cineva făcuse un nod dintr-o cârpă și i-o-ndesase În gură. Și același cineva Îi legase mâinile la spate și-i prinsese la un loc gleznele. Se rostogoli pe spate, iar camera Începu din nou să se Învârtă. Așteptă o clipă ca lucrurile să se stabilizeze, Înainte să continue astfel Încât să fie cu spatele la sufragerie și cu fața la ușa din spate. Agentul Rennie zăcea cât era de lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doi băieți dispăruseră la sfârșitul anilor cincizeci. Locul era unul bântuit. Un loc pentru cei morți. I se potrivea perfect. Poliția nu trebuia să fie acasă! Nu era bine. Nu trebuia să fie acolo... Își croia drum prin zăpada până la glezne, către cabana carierei, respirând anevoie. Era grea, Îl dureau umerii din cauza ei. Dar avea să merite totul. Era o fată bună. Nu se zbătea. Martin o lovise În cap doar o dată, și după aceea se făcuse bună ca pâinea caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca ea să-și Înfășoare picioarele În jurul gâtului său și să strângă cât de tare putea. Groaza Îi lăți lui Martin Strichen fața, iar ochii Îi ieșiră din orbite de groază. Watson se luptă să-și strângă bine de tot gleznele - dreapta peste stânga - ca să aibă mai multă forță, astfel Încât să poată să-i frângă gâtul. Mâinile lui Strichen Îi erau cu totul prinse În strânsoarea improvizată. Mâinile i se zbăteau fără rost În jurul copaselor ei. Cu o grimasă de triumf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai multă forță, astfel Încât să poată să-i frângă gâtul. Mâinile lui Strichen Îi erau cu totul prinse În strânsoarea improvizată. Mâinile i se zbăteau fără rost În jurul copaselor ei. Cu o grimasă de triumf, Watson reuși să-și poziționeze gleznele. Acum putea să se lase cu toată greutatea, privind cu satisfacție sinistră cum lui Martin Începe să i se Învinețească fața. N-avea de gând să se oprească până nu murea ticălosul cel bolnav. Intrând În panică, Martin Își eliberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]