9,375 matches
-
vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de crime de război“. „Legea nu face diferența între dictatorul Hitler și părintele Dumitru Stăniloae!” Monahii de la mănăstirea Petru Vodă susțin că legea a fost votată „ca în vremurile de glorie ale P.C.R.” și că forma care a ajuns pe masa președintelui, spre promulgare, nu face diferență între criminali și martirii închisorilor comuniste. „PL-x nr. 193/2014 prin formularea ei generalizantă, ambiguizantă și inversatoare de realități, reușește, dintr-o trăsătură de
Cãlugãrii lui Iustin Pârvu, cu jalba la preşedintele Iohannis: „Un acatist cãtre pãrintele Arsenie Boca va costa 5 ani de închisoare“ [Corola-blog/BlogPost/93335_a_94627]
-
al televizorului. Investești timpul tău, forța ta în lucrul acela. De fapt, despre asta e și credința: legare. Spiritualitatea ține de felul în care îți orientezi această forță. De ce ai ales-o pe Monica Bârlădeanu pentru lucrarea ta Sic Transit Gloria Mundi? De la inceput voiam să fac filmul în România, mai ales că pe coloana sonoră e toaca de la Putna. Monica mi s-a părut o figură foarte enigmatica, se potrivește foarte bine cu tema lucrării: arderea acelui fir, un fel
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
care matură pașii în nisip, si Vertical Attemp, băiatul care taie firul de apă de la robinet. În 2011 am făcut doar filmul asta scurt, I Decided Not to Save the World, tot cu fiul meu. Iar în 2012, Sic Transit Gloria Mundi, iarăși atac masiv, va fi pe afișul Bienalei de la Sydney. Mulți artiști au o problemă că arta e vândută că marfă... Eu nu cred că au o problemă, eu cred că nu au soluții (râde). Am o prietenă în
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
cu filmul ‘Pasărea Furtunii’, regizat de Dinu Negreanu. Din filmografia să menționam: ‘Lumină de iulie’ (1963), ‘Meandre’ (1966), ‘Tinerețe fără bătrânețe’ (1968), ‘Drum în penumbra’ (1972), ‘Dragostea începe vineri’ (1972), ‘Zestrea’ (1972), ‘Pistruiatul’ (1973) - serial TV, ‘Actorul și sălbaticii’ (1974), ‘Gloria nu cântă’ (1976), ‘E atat de aproape fericirea’ (1977), ‘Clipă’ (1979), ‘ Visul unei nopți de iarnă’ (1980) - teatru TV, ‘Lumini și umbre’ (Partea I, 1981 și Partea a II-a, 1982) - serial TV, ‘Crucea de piatră’ (1993), ‘Binecuvântata fii, închisoare
A murit actrita Margareta Pogonat [Corola-blog/BlogPost/93520_a_94812]
-
noastră, și a tinerei generații, e să trăim și să-i pomenim, ca să nu dea Domnul să le repetăm soarta”, a conștientizat primarul satului Mahala, dna Elena Nandriș, cea care veghează cu sacralitate memoria consătenilor martirizați. Cu pioșenie a evocat gloria Eroilor, care au sfârșit viața în suferințe grele, pe crucea Golgotei Neamului Românesc, pe care ne-a fost sorocit, de un destin amar, s-o suportăm de-a lungul timpurilor, diplomatul român, consulul Edmond Neagoe, care a avut un cuvânt
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
unde, în 1944, au fost împușcați români nevinovați”. Prinosul de recunoștință și mulțumire le-a adus măhălenilor Nicolae Toma, redactorul-șef al „ZORILOR BUCOVINEI” și președintele Societății Jurnaliștilor Români Independenți din Regiunea Cernăuți, în deosebi, primăresei Elena Nandriș, pentru că veghează gloria eroilor, ține mereu aprinsă flacăra sacră a românismului - primăria din s. Mahala printre primele în ținut a adoptat hotărârea de acordare Limbii Române a statutului de limbă regională, sensibilizând necesitatea alcătuirii unei monografii a satului pentru a-i ține și
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
prezidiului peste o sală plină ochi cu artiști, de la categoria muscă până la supergrea, în kilograme și talent, evident. Uneori, între două lecturi ale norocoșilor ajunși la rând să citească, onoratul prezidiu trebuia să țină în mână rebelii tineri pretendenți la gloria literară, care, după cum acuzau ei, această glorie venea cu viteza melcului. Vinovații erau, desigur, redactorii de la revista Luceafărul, organizatorii Cenaclului, cei care făceau programările tinerilor la citit și propuneau tipărirea în revistă, visul de aur al nărăvașilor creatori. Unii visau
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
artiști, de la categoria muscă până la supergrea, în kilograme și talent, evident. Uneori, între două lecturi ale norocoșilor ajunși la rând să citească, onoratul prezidiu trebuia să țină în mână rebelii tineri pretendenți la gloria literară, care, după cum acuzau ei, această glorie venea cu viteza melcului. Vinovații erau, desigur, redactorii de la revista Luceafărul, organizatorii Cenaclului, cei care făceau programările tinerilor la citit și propuneau tipărirea în revistă, visul de aur al nărăvașilor creatori. Unii visau cu ochii deschiși și rugători în fața lui
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
mii de ani, Jefuită de mulți dușmani, Le-ai pus creionul în mână, Ar trebui să-ți ridice cunună, Le-ai dat din a ta cultură Ei te-au lovit sub centură, Ți-au falsificat istoria Și ți-au mistificat gloria... Ți-au distus frumoasele păduri Umplând pământul cu cianuri... Obiceiuri străvechi au interzis Ascultând venetici care au zis Că îi lezează în amorul propriu, Pentru ei asta este impropriu. Ti-au interzis eroi ai culturii, Suferinzii beciurilor nomenclaturii... Te-au
DRAGĂ ROMÂNIE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383207_a_384536]
-
vise pe-un umăr slab și nins. Nici nu-ți mai pasă-n urmă că strigă după tinefrumoasele ieșite din catacombe vechi;ție-ți miroase-a baltă, a rapiță, a șine,deasupra ta cocorii se sting perechi-perechi...... XXVI. EROI FĂRĂ GLORIE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. Vom mai trăi iubirea ideală Poate pe-acest pămînt cît vom mai fi, Uitînd într-un tîrziu cumplita boală, Prin care am trecut spre-a ne iubi. Ne-
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
în Zamfirescu se trezise specialistul de Marketing și îi ținea lui Pleșcan un discurs savant despre subtilitățile comerțului cu zarzavaturi proaspete, dar și ce are de gând să facă „în orașul acesta ruinat”, pe care vrea „să-l ridice la gloria lui de altădată”, dacă...Iar Pleșcan, foarte curios, făcea eforturi disperate să-i urmărească perorația, trăgând de pleoapele grele, care-i cădeau ca niște perdele de plumb peste ochii înroșiți și obosiți. Scârțoi renunțase la această muncă sisifică, pentru că-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
nopții, în Zamfirescu se trezise specialistul de Marketing și îi ținea lui Pleșcan un discurs savant despre subtilitățile comerțului cuzarzavaturi proaspete, dar și ce are de gând să facă „în orașul acesta ruinat”, pe care vrea „să-l ridice la gloria lui de altădată”, dacă...Iar Pleșcan, foarte curios, făcea eforturi disperate să-i urmărească perorația, trăgând de pleoapele grele, care-i cădeau ca niște perdele de plumb peste ochii înroșiți și obosiți. Scârțoi renunțase la această muncă sisifică, pentru că-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Înainte să intre În Împărăția tenebrelor. Dizertația pe care voia să o supună senatului universității din Padova, când avea să Își termine mandatul, se intitula: Întrebare despre apă și pământ. După laurul poetic, această mică lucrare avea să Îi ofere glorie eternă printre Înțelepți. O scrisese pentru a combate afirmația ilogică și nelegiuită că, În orice punct al globului, apele s-ar putea ridica deasupra pământurilor ieșite la suprafață și că, În emisfera australă, ar fi putut exista și altceva În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aluzie la cei mai mari cinci mozaicari ai Italiei. Ammannati se Întoarse către ceilalți, parcă cerându-le aprobarea. — Vă amintiți, probabil, că Ambrogio obișnuia să-și ridice În slăvi propria operă, comparându-se cu ceilalți patru care Împărțeau cu el gloria breslei: Buondelmonte, Martino, Giusto da Imola. Și dumneata, messer Iacopo. În cele din urmă, dar cu siguranță nu cel din urmă. Auzindu-și numele pomenit, arhitectul răspunse printr-un zâmbet palid, aplecându-și capul Încetișor În semn de apreciere. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
auzite. Să Înșface chica Fortunei... Nu reușise Încă, În prima jumătate a vieții sale. Și nici acum zeița cea legată la ochi nu părea să Îi acorde favorurile sale. Îl aștepta o cale a măreției, nu a fericirii. Iar la glorie se ajunge cu virtutea, nu cu norocul. Căută ochii sienezului pentru a i-o striga În față, dar de acum era departe. Se așeză pe o bornă din piatră, la marginea străzii. O ușoară amețeală Încă Îl mai chinuia. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tale s-a vlăguit pe calea spre soluție, nici ale noastre nu au izbutit să ajungă la nici o concluzie, În afară de aceea amară că moartea s-a interpus În drumul unui proiect ce putea fi ambițios și care ar fi adus glorie orașului care a acceptat să ne dea găzduire. Moartea lui Teofilo, după aceea a meșterului din Como, marchează sfârșitul acestui Studium florentinum. — Vreți să Închideți Universitatea? Întrebă Dante. — Da, messer Alighieri, interveni Bruno. Dar nu numai din pricina tragediei care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ireparabile. Mai cu seamă acum, când lucrarea depășise stadiul tatonărilor și Încercărilor, tinzând spre finalizare. Mulțumit de Înfățișarea Codului, care se apropia de forma definitivă, Alexandru a organizat În aceeași seară un banchet in timpul căruia a Închinat sibilinic pentru gloria nepieritoare a imperiului și pentru strălucirea viitorului său. Destul de repede, regele s-a amețit. De la o vreme, devenise bun tovarăș cu Bacchus, fluidul dulce-otrăvit al alcoolului Împingându-l câteodată la gesturi necugetate: la o petrecere stropită din belșug cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai trebuie, toți s-au îndeletnicit cu asta. Sigur, cu timpul, obiceiul s-a mai pierdut, iar în vreme de restriște, neavând femei, răpeau baloți, saci, ceasuri, sfeșnice, capre, mă rog, ce nu se găsea. Au fost și timpuri de glorie când răpeam nu una, ci 4-5, de era cât pe ce să trecem la musulmani. Răpeam de toate: domnițe, slujnice, jupânese, boieroaice, ba odată, țin minte, într-o marți, tata, fiind cam matol, nu s-a uitat el prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mândru de obârșia sa și de sângele care-i curgea prin vine. De-a lungul unei generații, cei din clanul Sayah ajunseseră să fie doar o mică familie de vagabonzi zdrențăroși. Tatăl său cel puțin, știuse să moară în plină glorie și în cel mai bun moment, lăsând scrisă în memoria tuturor una din cele mai strălucite pagini din istoria poporului său. Pe el nu-l aștepta decât o amarnică tăcere. Ascultă. Din fericire, instinctul său de om al nisipurilor rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acumulase înăuntru. Îl sperie nebunia celor care, fără să fie obligați s-o facă, sunt în stare să se închidă în habitacle atât de minuscule cu singurul scop de-a ajunge la o țintă unde nu-i aștepta decât o glorie efemeră - dar și mai mult îl sperie faptul că, oricât ar fi încercat, niciodată n-ar fi putut înțelege ce fel de oameni sunt cei care încearcă un sentiment de plăcere riscându-și viața în mod inutil. Maică-sa îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a ratare!“. Hotărît că nici cu această carte - habar n-am dacă o s-o duc sau nu la capăt - nu voi ajunge un mare scriitor. De fapt, nici nu vreau o recunoaștere publică - ce minciună frumoasă! În ierarhia intereselor mele gloria coboară vertiginos ca termometrul de cameră pe măsură ce Înaintăm În iarnă. Vreau doar să se știe cum am trăit. CÎnd scriu aceste rînduri, o femeie bătrână, umflată cît un boloboc, doarme pe canapeaua extensibilă din salon și sforăie. Deschide și Închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se potrivesc toate, auzi fața de oaie exact parcă-l văd) Și deodată a coborît asupra lor o mare lumină și au văzut carul În care era El suind la cer. Și Îl văzură pe El În car Înveșmîntat În gloria strălucirii, cu veșmintele lui ca soarele, frumos precum luna și cumplit că de groază nu se putea uita la El. țe ca o parafrază la „fericiți cei săraci cu duhul că a lor e Împărăția cerului“ oare există plată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fel sau altul Într-o lume greu de cucerit. Deosebirea dintre ei constă doar În cauza și scopul cuceririi propuse. Motivul care-l Împinge pe T. C. să pătrundă În lumea lui Bârsan este conștiința valorii, talentul; țelul urmărit e gloria. În cazul lui M. A. factorii care acționează În acest sens sînt exact opuși celui dintîi. Personajul Albu aspiră la un pămînt făgăduit nu pentru că simte că i s-ar cuveni, ci pentru că așteaptă un dar, o șansă care Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
litere roșii, strigîndu-și cu glas tare numele În receptor, ca nu cumva să fie omiși de la Împărțirea decorațiilor, fie și post mortem. CÎtă fantezie incendiară, cîtă vocație eroico-poetică, un patos isterizat se consumă pe canalele de scurgere ale adevărului În numele gloriei și al puterii. Ce paradox! Cum se insinuează În sfera cea mai sacră a sacrificiului de sine demonismul practic. Și atunci să preferi trasul obloanelor, retragerea, lașitatea? Teoria magică, lansată paradoxal de spiritele rafinate, devitalizate, după care nerostirea numelui tiranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plăceri. Firește, plăcerile sînt felurite, de la obținerea unui kilogram de carne și pînă la cucerirea unei medalii olimpice se Întinde un registru foarte larg și divers de bucurii. Poetul de pildă, cu osebire poetul tînăr, situează mai presus de orice gloria, care și ea la rîndul ei cunoaște numeroase stadii, de la admirația colegului pînă la o critică elogioasă semnată de N.M., singurul critic autorizat de a elibera certificate de talent incontestabil. Dacă talentul este considerat de onorata instanță omologabil critic, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]