2,498 matches
-
sugerat Într-o zi un client mai perspicace și cu un dezvoltat simț al paradoxurilor. -Mă jicniți, domnu'! Înainte n-am fost tot io patronu' ? Io am fost dezident Încă de atunci, șopti Brândușă. Să mă dezleg de un trecut glorios? Havelul comerțului nostru, gânguri clientul-perspicace cu ochii umezi de emoție. Cam așa ceva, recunoscu Brândușă fără pic de emfază și fără să clipească, chit că nu auzise niciodată de Havel. Mărturisirea aceasta de o excepțională Însemnătate a fost urmată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mame și fiice a fost ruptă și cuvântul a trecut în grija bărbaților, iar ei nu înțeleg nimic. De-asta eu am devenit o notă de subsol, viața mea, o mică paranteză între faimoasa poveste a tatălui meu, Iacob și glorioasa cronică a fratelui meu, Iosif. În rarele ocazii când și-au adus aminte de mine, apăream ca o biată victimă. Chiar la începutul cărții voastre sfinte, e un pasaj în care se spune că aș fi fost violată. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea în care își pierduse ochiul nu era deloc glorioasă. Faptul se petrecuse la prima cursă în ocean, pe un vas destul de șubred, a cărui punte plină de pete de ulei și lunecoasă juca sub picioare pe timp de furtună. Sub rafalele unei furtuni oribile, Nelson a ieșit să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în nefericirea lui. E învingător, orice s-ar întâmpla, și doar asta contează. Își pune sabia în teacă, sub pardesiul negru. La picioarele sale stă mortul. De fapt, cine e cel ce zace decapitat? Prietenul lui? Acum el se duce glorios spre eterna sa și tristă peregrinare. Aerul năclăit de ceață și pustiu persistă în jurul său în timp ce el trecea prin cartierele mărginașe ale orașului. Era noapte și rece, atât cât să rămâi viu la drama vieții tale. Nu se putea vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fie împușcați, până când colonelul Gabrea poruncise ca armele să fie încărcate și observase și privirile jegoase cu care se benoclau la dumneaei plutonierii. - Băga-mi-aș! Ăștia nu glumesc! nu uita să reproducă Doru nici urletul de durere, mai puțin glorios, al Ierbii Fiarelor, aproape concomitent cu prima salvă: fiindcă salve, n-avuseseră de ce să se plângă, fuseseră mai multe. Focul îl aprindeau mai la vale, alternativ, în două gropi tronconice, căptușite cu lemne, în care încingeau bolovani, îi târau, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi fost foarte probabil s-o facă și pe-asta, a oftat Fiona. Nu, de data asta a dispărut. —Superb! Așa e mai bine decât să ți se încurce toată ziua printre picioare în casă. Ca de obicei, Julia era glorios de lipsită de delicatețe. Celelalte au arborat expresia îngrijorată care se potrivea mai bine cu anunțul anterior. Unde s-a dus? a întrebat Susan, presupunând din comportamentul Fionei că, într-un final, puștiul apăruse viu și nevătămat. Se certase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se cațere îmbrăcat în cadă, iar la cină putea să bea câteva pahare de vin fără teama c-a doua zi avea să fie trezită la 6 dimineața cu o stare de mahmureală îngrozitoare. Și sexul! O partidă de sex glorioasă și dezinhibată, pe parcursul căreia să nu apară și Milly întrebând „Ce faceți?“ așa cum se întâmplase o dată. Nick îi răspunsese „O ajut pe mami să-și caute cercelul“, replică pe seama căreia râseseră de multe ori. Îndepărtându-se de fereastră, Susan s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întotdeauna „corp de înotătoare“, adică umeri lați, o talie subțire și picioare lungi și zvelte. Toată viața, Susan purtase un război neîntrerupt cu părul ei roșcat și cârlionțat. În zilele în care ieșea câștigătoare, coama ei arăta ca o coroană glorioasă de bucle prelungi, fiecare impecabil răsucită. În zilele în care era învinsă, părul lui Susan devenea o masă informă, în care Lordul Lucan 1 s-ar fi putut ascunde fără teama de a fi descoperit. În ultima vreme, părul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un om care avea eternitatea la degetul mic. Dacă muntele Calf nu era perfect își se vedea clar că nu era Utopia), atunci ce? Perfecțiunea era un blestem, o finalitate înțepenită. El va căuta și se va îmbogăți cu vulnerabilitatea glorioasă a ființelor umane, acele creaturi murdare și buboase, dar nemaipomenite care erau. Virgil ghici întrucâtva cam ce gânduri îi treceau prin minte prietenului său și ochii i se întunecară. Avea și de ce. Se gândea la propria lui soartă, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru copii de Lewis Carroll, Old Father William. Vers din poezia My Love Is like a Red, Red Rose a poetului scoțian Robert Burns. Sala lui Odin în mitologia nordică, locul unde își au sălaș veșnic cei care au căzut glorios în luptă și unde sunt întâmpinați de bragi și walkirii. Cei care nu ajung în Valhalla merg pe tărâmul morților. în mitologia nordică Yggdrasil este Marele Frasin, Arborele Vieții, Arborele Lumii, aflat în centrul pământului, care unește cele nouă lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care se apropie de așa ceva.”2 S-ar mai adăuga echilibrul gesturilor, grația unei reverențe, siguranța metodică a manevrării cutiei de prizat tutun, a ceștii de cafea, lornionului, ceasului. Un aer de curățenie, ordine și armonie Îl Însoțește În toți glorioșii săi ani, spre a se spulbera tragic În final. Dar, câtă vreme e pe culmi, el are tot ce Îi trebuie unui bărbat spre a seduce o societate blazată, limfatică, plină de morgă și convenții, care, de fapt, abia așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acum mai bun, mai bogat, mai frumos, mai abil decât ceilalți oameni? Nu, nu...” Chiar dacă toți cititorii și criticii au ghicit - de la data apariției romanului, În 1828, până azi - că Russelton Îl ascunde, până la un punct, pe Brummell (care, În timpul glorioasei sale vieți de dandy, nu avea cum să fie numit Leu), nu-i mai puțin adevărat că În textul lui Lytton cuvântul apare, cu premoniție, ca echivalent superior al lui dandy. Leii au În plus, scrie Edward Bulwer În cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu mine»”1. Deși În exil voluntar la Calais, Brummell nu Încetează să atragă, precum un magnet, protipendada saloanelor Londrei. Modestul oraș Învăluit În cețuri se transformă rapid În loc de pelerinaj al Eleganților. Se perindă timp de câțiva ani prin locuința gloriosului de odinioară, cu aceeași neobosită admirație, ducii de Wellington, de Rutland, de Richmond, de Beaufort, lorzii Sefton, Jersey, Willoughby d’Eresby, Craven. Și câți alții. Chiar și vechiul său curtezan, ajuns rege, trece pe la 1821 prin Calais. „Cu moliciunea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un soi de păpușă fără creier și măruntaie; și, spre a-l Înjosi mai mult, au depreciat Însăși epoca În care el a trăit, spunând că avea o anumită nebunie a ei. Zadarnică trudă! Degeaba au lovit În acele vremi glorioase pentru Marea Britanie. Pentru acești critici, societatea engleză dintre 1794 și 1816 nu e altceva decât o societate În decadență. Sunt Însă timpuri de neînțeles, care rezistă la tot ce se spune despre ele. Marea epocă a unor Pitt, Fox, Windham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sultanului, astfel că oamenii se așteptau din gura lui la elogii în versuri față de atitudinea adoptată până atunci de cel ce-i era stăpân. Nu s-a întâmplat nimic din toate astea. Dacă și-a adresat discursul „slăvitului coborâtor din glorioasa dinastie nasridă“, el a continuat totuși pe un ton total diferit: „Doamne, îmi dai asigurarea că nu voi primi pedeapsă, amân, dacă voi spune fără înconjur și fără reținere ce gândesc în clipa asta?“ Boabdil a încuviințat dând ușor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grilajului porții, sporovăind încetișor la urechea lui Bayazid, nesinchisindu-se de vârsta lui, de mormăielile lui întâmplătoare sau de râsetele lui fără rost. O bănuiesc cum că i-a povestit cu mare grijă în ziua aceea întreaga istorie însângerată și glorioasă a dinastiei din care făcea și el parte, până la nașterea lui, cu doi ani în urmă. Eu mă aflam la câțiva pași distanță, de cealaltă parte a sublimei porți, înveșmântat într-o lungă robă din mătase stropită cu aur, citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cultură. Religia domnea pașnic asupra treburilor acestei lumi. De atunci, domnește forța, iar credința nu este adesea decât o sabie în mâna sultanului. Interlocutorul meu era atât de satisfăcut, încât îl luă pe tălmaci drept martor: — Am gândit mereu că gloriosul meu predecesor avea dreptate. Fără o armată a lui, papa n-ar fi decât capelanul celui mai puternic rege. Suntem uneori constrânși să folosim aceleași arme ca și adversarii, să trecem prin aceleași compromisuri. Își aținti arătătorul spre mine. — Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
e în momentul ăsta? Guttman părea aproape isteric în acele clipe, spunând că trebuiau să plănuiască cum să dea la iveală toate astea, că ei, cei din aripa dreaptă, trebuiau să dezvăluie lumii acest lucru. Că va fi cel mai glorios moment al frontului naționalist! Kishon se întreba dacă acest vechi prieten nu delira. Dar mai întâi trebuie să-i spunem lui Kobi, spunea Guttman. —Kobi? —Prim-ministrul. —Ai fumat din hașișul lașului de fiu-tău? Nu, nu, insista Guttman, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu-ți vină vreo idee, domnule Miller, asta e doar o a doua cameră. Ceea ce noi numim B-roll. Camera principală e acolo jos, în siguranță, ascunsă privirilor. Dacă mă împuști acum, prietenul meu de acolo o să imortalizeze totul într-un glorios Technicolor. Maggie îl văzu pe Miller pălind. Încercă un zâmbet protocolar, una din expresiile lui tipice de la TV, dar îi ieși unul corupt. În cele din urmă îngăimă câteva cuvinte: — Cine o să creadă poveștile voastre cu zâne? Nu le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
naționale care se născuseră, activaseră sau numai poposiseră Întâmplător pe meleagurile respective. La auzul unui astfel de nume, localnicii tresar Înfiorați de o plăcere subită, devin volubili și exuberanți, spun tot ce știu și Încă ceva pe deasupra despre acel cineva glorios și exemplar, cu un aplomb evocativ care ar suna Înduioșător dacă n-ar fi puțintel cam ridicol prin exces. Bănuisem Întotdeauna În belșugul lor de vorbe aprinse dacă nu convingerea, măcar speranța secretă că o părticică din prestigiul celebrităților În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stadiul de căutare, de dorință sau de speranță. Nici el nu avea Răspunsul, fiindcă, dacă l-ar fi avut, nu vedeam nici un motiv Întemeiat de a nu-l dezvălui lumii, refuzându-și, dintr-un capriciu, șansa să devină cel mai glorios savant al tuturor timpurilor. - Nu-ți bei cafeaua? l-am auzit ca prin pâclă. Eva e o adevărată expertă În materie... Eva? Cine o mai fi fiind și Eva? Oricum, suna bine: Adam... Eva... Lipsea doar grădina Edenului - șarpele biblic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
figurativ vorbind, se-nțelege, nu mă refer la fanteziile cu comori ale Evelinei -, mai adaugă tracul și stinghereala provocate de faptul că eram obligat să recit cu glas tare, singur În Întuneric, cuvintele doctorului Wagner și vei avea explicația rateului glorios cu care s-au soldat primele mele tentative de efracție. Probabil că mai contribuia la eșec și conștiința faptului că, oricât de fezabilă era cauza ce Îl justifica, gestul de a sustrage un obiect care nu Îmi aparținea rămânea totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
regimentelor din Capitală. În manifestul adresat trupelor, el spune că trebuie să "triumfe opera începută, dîndu-i o stabilitate sigură și nimicind odată pentru totdeauna banda pestilențială a masonilor". În aceeași zi, Infantele dă o proclamație către Portughezi: "Sau murim în glorioasa luptă în care ne aflăm angajați sau tăiem de la rădăcină râul care ne doboară, nimicind odată pentru totdeauna infernala rasă masonică, înainte ca ea să ne nimicească pe noi". Dar "infernala rasă masonică", de care vorbește Infantele Don Miguel, e
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ultrademocratică. Sinceri sau nu, acești oameni credeau că viața devine mai vrednică de a fi trăită într-o Portugalie europenizată, într-o Portugalie care-și caută izvorul spiritual la Paris sau la Londra, iar nu în tradiția ei multiseculară și glorioasă. Oamenii aceștia erau în permanent neastâmpăr, căci voiau necontenit să se apropie mai mult de Paris; într-o permanentă luptă, căci trebuiau să se apere de reacțiunea celorlalte clase sociale; într-o permanentă dizidență unii față de alții, pentru că se întreceau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
chose. În aparență, partidele de guvernământ - după infinite sciziuni, disensiuni și coaliții pasagere - s-au regrupat în două mari partide: la dreapta, regeneratorii, la stânga, progresiștii. În realitate, unitatea lor e precară și se clatină la orice criză. Cu timpul, aceste glorioase partide de guvernământ își pierd aproape contactul cu masele. Ca să supraviețuiască, aceste partide monarhiste și constituționale pactizează cu republicanii. Deocamdată, sub Don Luiz, sunt cele două partide care alcătuiesc rotativa. Regele e indiferent, visător, apatic. Lasă, în 1876, să ia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]