4,147 matches
-
de față și produse pentru tenul gras, și batoane corectoare, și lumânări parfumate, și geluri de duș, și fonduri de ten, și farduri, și..., a rămas cu ochii pironiți mult, mult timp, apoi a zis: —Văd negru în fața ochilor; nu glumesc, Anna, cred că s-ar putea să leșin. Vedeți - amețitoare - și asta a fost chiar înainte de a-i spune să ia câte ceva pentru ea. Ceea ce face totul de mii de ori mai minunat e că nu primesc doar produse Candy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
foarte important pentru Rachel să fie „curată“: o ambiție de admirat. Singurul dezavantaj era că putea fi un pic prea serioasă. Vorbea adesea - de bine - despre oamenii care se lăsaseră „supuși tratamentului“. Și când era cu prietenii ei de la „recuperare“, glumeau uneori despre oamenii care n-au fost niciodată la psiholog: — Poftim? Adică, încă mai are personalitatea pe care a primit-o de la părinți? Asta era o glumă, înțelegeți. Dar, dacă râcâi puțin pojghița de seriozitate, nu trebuie să te chinui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
arătând ca o pictură cubistă (după cum s-a exprimat Helen). Știam că am avut noroc. Și uite ce repede îmi cresc unghiile. Am dat din mână ca să-i arăt; două unghii îmi fuseseră smulse din carne și durerea fusese - nu glumesc - de nedescris, cu mult mai intensă decât durerea din mâna mea ruptă. Nici măcar analgezicele pe bază de morfină nu puteau s-o amorțească întru totul, durerea era mereu acolo, doar puțin mai departe, și obișnuiam să mă trezesc noaptea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o veșnicie, numărând pe degete și mormăind cifre, și în cele din urmă a spus: —Nici una! Devenise un adevărat ritual în ultimele săptămâni, dar acum, pentru că ajunsesem cu adevărat în Boston mi s-a făcut rău. —Aidan, nu e de glumit. N-ar fi trebuit să vin. Toată lumea o să mă deteste pentru că nu sunt Janie. Străzile o să fie pline de localnici furioși care o să arunce cu pietre în mașina noastră, și mama ta o să-mi scuipe în supă. Totul o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un weekend nasol, exagerezi. M-am întors în grabă acasă la Jacqui și i-am povestit ce se întâmplase. Un inel? a exclamat. Te măriți! — Nu mă mărit. —De ce nu? De ce aș face-o? —Hm... pentru că te-a cerut? Am glumit, a spus bosumflată. Oarecum. Deci, de ce nu vrei să te căsătorești cu tipul ăsta? Am bolborosit incoerent: —Motivul A. De-abia dacă îl cunosc și am fost impulsivă toată viața, mi-am epuizat rezerva. Motivul B. Aidan târăște prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cine nu s-a culcat cu Joey? —Eu nu m-am culcat. —Și nici eu, a oftat ea adânc. Dar cam tot restul lumii a făcut-o. Oare a fost o aventură de o noapte? — De unde naiba să știu? Nu, glumeam. O noapte întreagă? E capabil Joey să-și asume așa un angajament? —Bun banc. Apoi am zis: —Ei bine, nu te pot ajuta. Nu știu ce se întâmplă. Întreab-o pe Rachel. Nu pot. Nu ne vorbim. —Ce mai e? —Invitațiile. Eu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acest lucru devenise pentru noi o intolerabilă obsesie. Și totodată o provocare. — Mâine, eu mă duc acolo, orice s-ar întâmpla. Vrei să vii cu mine? mi-a spus Harun într-una din zile. L-am privit în ochi: nu glumea. Vrei să vii cu mine? Mi-a trebuit mult curaj ca să zic nu. — Cu atât mai bine, spuse Harun. Am să mă duc singur. Dar să fii aici la începutul după-amiezei, exact în locul ăsta. A doua zi, cerul era întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Vitellius n-o să te poată găsi. Acolo unde nimeni nu te va trăda, chiar dacă va ști că ești un gladiator fugar. Acolo unde vei putea trăi printre bărbați la fel de curajoși ca și tine. — Unde anume? — La Antonius Primus, fratele meu. — Glumești? Mă duci direct la soldați? De parcă soldații n-ar ști ce pedepse prevede legea pentru gladiatorii fugiți de la Ludi! — Ai încredere. Ai încredere în mine. Titus încuviință. — Bine. Cum aș putea să nu am încredere în tine? Se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am mai văzut pe-aici. — Sunt Flamma, retiarius. Tocmai am venit din Lusitania. Fă-mi loc să trec. — Iar eu sunt Valerius... secutor. Trec eu mai întâi. — Ai grijă, Valerius, se auzi un glas batjocoritor. Cu Flamma nu-i de glumit. Înainte să ajungă gladiator a fost un centurion curajos. — L-a ucis pe amantul soției lui, când i-a găsit împreună, adăugă altul, printre strigătele entuziaste ale celorlalți. I-a tăiat gâtul... Păcat că era un înalt ofițer din legiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sânge, asemenea lui Salix. Asta era vestea pe care voia să i-o dea ambasadorul roman? — Fratele meu? Ce... — Împăratul meu a hotărât să-l pună pe Skorpius să lupte împotriva lui Orpheus. Antonius îl apucă pe Cerpicus de braț. — Glumești! șuieră. Ausper, prezicătorul, i-a spus lui Vitellius că puterea lui va lua sfârșit dacă Skorpius va lupta cu Orpheus... Crezi că nu știu asta? Vitellius nu poate să nu țină seama de profeția asta, nu poate să-i aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a făcut-o psihiatrul ei ferfeniță, așa că a ieșit de pe scenă. Eu zic să rămânem la Caduta, moșule. E perfectă pentru noi. Ia gândește-te. Gândește-te. Ai vorbit cu Lorne? — Mda. — Lorne traversează o perioadă dificilă. — Văd că nu glumești. Cariera lui a ajuns la un punct de cotitură și a avut de plătit optzeci de miare pentru o lucrare dentară. E la pământ. — La pământ? Și atunci cum e când e în formă? Două ore am vorbit cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tonul festivist Și totuși, cred că Bill nu prea avea chef de laude în dimineața asta. Preamărirea succesului meu părea o sarcină destul de dificilă. Dar, în fond, pentru asta e plătit. — Mai vinde-ne niște ponturi. Tu scrii scenariul? — Eu? Glumești? Nu, ideea îmi aparține, dar o să folosim o scriitoare americană, Doris Arthur - Bill înclină din cap - ca să dezvoltăm scenariul. Inițial, acțiunea filmului. a fost plasată în Londra. Acum am mutat-o în New York, așa că avem nevoie de un scriitor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
l-am mânat încetișor înainte. — Dă-ți râsul ăla la retușat Sau mai retușează-ți-l o dată. Oricine îți poate spune că e fals. Hei. Hei. De ce nu mă lași în pace? Ce zici? — Și să pierd așa o poveste? Glumești? Spune-mi ceva. I-ai povestit ce s-a întâmplat duminică noaptea? I-ai spus că ai dormit sub cerul liber? — Ce? — Duminică noaptea? Îți amintești? S-a întâmplat chiar atunci când am dat peste tine. — Și! am exclamat eu. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Barry? — A, okay. — Ai văzut ce pipiță are? Cică o să se însoare cu ea. Zilele trecute iar s-a dat la mine. Nu e adevărat Ce s-a-ntâmplat? — Și-a înfipt capul sub rochia mea. — Cum? — Am crezut că glumește până când a încercat să-mi tragă chiloții cu dinții. — Iisuse. — Mă doftoricești? — Hă? — Îmi faci tratament? Mi-am învinețit partea dinăuntru a pulpei. Vrei să te uiți, te rog? Un magnat al petrolului mi-a oferit cincizeci de petrodolari. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a întrebat el. — Da. Nu, făcui eu. Nu le mai vreau. M-am răzgândit. Ia-le înapoi. Îmi aruncă o privire batjocoritoare și își ridică bărbia nobilă. — Condițiile de cumpărare sunt trecute pe chitanța dumneavoastră, domnule. — Bine. Aruncă-le acolo. Glumeam. I-am dat o hârtie de zece și a plecat. O hârtie de zece... În următoarea oră am intrat în posesia multor altor cumpărături, majoritatea pe care nu-mi aminteam să le fi făcut Zăceam pur și simplu pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu o eșarfă neagră și geantă de lac, cu o față îngustă, afaceri prin geamurile deschise, după care se strecura înăuntru împinsă de frica ei lucrativă. O alta e grasă și blondă, înțolită cu un palton diform de om sărac. Glumești, mi-am spus eu când am bunghit-o prima dată făcându-și rondul. Și cu toate astea trebuie să recunosc că pipița câștigă bine din afacerea asta. Nu o dată am văzut-o aleasă din grupul celorlalte de vreun deget negru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sărut stăpâna pe gâtul uscățiv și delicat. Fac un duș. Mă schimb. Ies pe terasă cu un pahar de vin alb în mână. Îi povestesc Martinei cum a decurs ziua. „Nu zău?“, face ea, sau „Nu pot să cred“, sau „Glumești. Nu poate fi adevărat“. Își vede de florile ei și mie îmi acordă doar jumătate de atenție. E foarte mândră de terasa ei, Martina. Îmi arată mica ei grădină, spunându-mi numele florilor. Știam deja câteva flori din reclame, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vorbisem cu Martina, și mă cam așteptam să fie Fielding sau Frank Telefon. Bătrânul Phrank, ologul - cum ar putea să mă mai supere acum? Așa că am avut parte de o dublă surpriză. — Alo?... Hei - eu sunt, mă mai ții minte? — Glumești, am spus eu. Ești în New York? — Ai ghicit. Nu-i adevărat. — De ce nu? Hai să ne întâlnim și o să ți le povestesc pe toate. La prânz? Nu eram disponibil pentru masă, așa că am aranjat să ne întâlnim la un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
La revedere, Dolores, îi spuse Virgil. Ea ieși șchiopătând din colibă, cu balansoarul în spinare. Virgil îl luă pe Vultur-în-Zbor de lângă fântână. Indianul axona își legase o cârpă în jurul frunții și îi înfipsese o pană în spate. — Veșmântul de ceremonie, glumi el. Virgil Jones nu zâmbi. — Să mergem, zise el. Balansoarul era așezat pe plajă, cu spatele către mare. Lângă el, pe nisipul argintiu, stătea Dolores O’Toole și-și cânta cântecele de dor și jale. O, Virgil! spunea ea. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Pot să-ți atrag atenția asupra unei teorii? Un tip din K - o să-l întâlnești - se crede filozof, Ignatius Gribb, Ignatius Q. Gribb. Q de la Quasimodo. I.Q. Gribb, înțelegi. N-am știut niciodată dacă inițialele ilustrau stilul lui de a glumi sau pe cel al părinților lui. Obișnuia să spună: Nu există ființe umane vii. Cu toții suntem niște Umbre și de jur împrejur, plutind prin aer, există așa-numitele Forme. Lucruri precum emoții, rațiuni și așa mai departe. Ele îl iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu o dacha veche pe cât reușiseră ei s-o facă. Dar pentru că familia nu le era nici pe departe suficient de numeroasă ca s-o umple, au fost obligați s-o împartă cu un oarecare P.S. Moonshy, despre care se glumea adesea că fusese un gând întârziat de-al părinților lui - și așa apăruseră inițialele. P.S. Moonshy era intendentul orașului și lupta continuă care se desfășura zgomotos între el și Cerkasovi era una din sursele de uimire și de râs ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
putut rezista pe vecie. Moartea lui Gribb a schimbat totul. Acum sunt mulți cei care consideră că fac un efort încercând să-și țină mintea departe de Grimus. Și au nevoie de asta, deși înainte de moartea celorlalți puteau chiar să glumească pe socoteala lui. De aici vine și hotărârea gloatei pusă pe linșaj. De aici și atitudinea doamnei Gribb. Nu știu sigur dacă este chiar atât de îndrăgostită de tine. Are nevoie să iubească, iar asta e mai important. Situația se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bine? BMW seria cinci. Odată ce îți alegi mașina pe care o vrei, nu o poți schimba decât peste patru ani, iar David se săturase de a lui. Așa că i-a dat foc. Tocmai i-au dat o Corvette în schimb. —Glumești. Sebastian rânji, bucuros că mă șocase: — Nu glumesc, jur! — Și tu ce mașină ai? — Doar seria trei. Sunt încă un umil director-adjunct. — Nu-mi pari așa de umil. Am rostit apăsat acel cuvânt și m-am uitat fix în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe care o vrei, nu o poți schimba decât peste patru ani, iar David se săturase de a lui. Așa că i-a dat foc. Tocmai i-au dat o Corvette în schimb. —Glumești. Sebastian rânji, bucuros că mă șocase: — Nu glumesc, jur! — Și tu ce mașină ai? — Doar seria trei. Sunt încă un umil director-adjunct. — Nu-mi pari așa de umil. Am rostit apăsat acel cuvânt și m-am uitat fix în ochii lui sau mai degrabă în sus. Erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pentru cine festive, îmbrăcați în pulovere groase împletite, cămăși cu dungulițe și pantaloni din catifea verde pal, fără de care nu poți apărea prin părțile astea. Locuitorii acestui cartier iau cât se poate de în serios pantalonii de catifea, și nu glumesc defel. Puteai să-o deosebești pe bărbați de femei foarte ușor: cele din urmă purtau espadrile bleumarin. Am observat ce fețe durdulii aveau și cât de curați păreau a fi cu toții, ca și când bonele lor i-ar fi îmbăiat, le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]