2,610 matches
-
discutasem cu Bogdăneștii despre "crima" lui Racine. De curând, citisem în Conferencia un studiu foarte documentat în legătură cu această afacere, iscălit de academicianul Henri-Robert. După plecarea Alexei mi-a mijit în minte întrebarea: ― Oare pentru Mihaela am ținut conferința asta? Am gonit furios gândul și mi-am văzut de treburi. Ascensiunea mea continua vertiginos, drumul îmi era larg deschis. Nici o barieră nu mă ținea în loc și toate împrejurările, vorbite parcă între ele, îmi creau cele mai prielnice condiții. Profesorul Tîrnoveanu, împlinind limita
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vedeam dinainte biletul de închiriat care-mi oprise cândva pașii la poarta aceea, azi blestemată, îmi suna în urechi: ride la terra din opera lui Puccini. Apoi amintirile începeau a se trezi, una după alta, ca să-mi acapareze prezentul. Le. goneam ca pe dușmani. Fugiți, n-am nevoie de voi, nu vă mai cunosc. Acum vă urăsc! Nu vreau să-mi aduc aminte de ziua când Mihaela a împlinit 21 de ani, nici de noaptea minunată când a fost a mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de matematician a contabilului creionul și să-i 1 Cuvinte atribuite lui Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord. pui în loc condeiul artistic al poetului. Ar fi o utopie! Așa că, însuflețit de aceste gânduri, care îi reînviară în întregime țelul râvnit și care îi goniră norii negri, ce îi întunecaseră lui sufletul, Osvald porni din nou, cu un avânt și mai puternic parcă, să scrie, căci această nobilă și mistuitoare îndeletnicire se dovedea a fi perfect croită pe firea lui înnăscută. Cu niciun chip nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
te-ai născut aici trebuie să ai o hartă în mașină. Uneori, trebuie să schimbi mai multe freeways ca să ajungi unde vrei să ajungi". Peste o jumătate de oră, suntem pe freeway. În față, în spate, în dreapta, în stânga, mașini care gonesc. Circulația nu e deloc agresivă. Se circulă fără nervi. Nu se aud, ca în filme, scrâșnete de frâne, nimeni nu-ți face semn dintr-o altă mașină că ești "un bou". Mașinile "curg" aproximativ cu aceeași viteză, pe trei și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rea, de obicei se depărtează de mine, răspunde. Dar alteori, brusc, o milă imensă o năpădește și, apropiindu-se de mine și îmbrățișîndu-mă disperat, cu un hohot de plâns, spume: "Iartă-mă, iubitule, ai dreptate, fă ce vrei cu mine, gonește-mă dacă nu poți să mă ierți; să știi că toată viața te voi iubi". În femeile din romanele rusești găsesc, alături de intensitatea sentimentelor și capriciul cu care se produc ele. La francezi, agitația Hermionei depinde de Pirus, după un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și generalii lui. Era a treia zi din Luna a Treia. Dacă ar fi fost oricare alt an, Katsuyori și suita lui s-ar fi delectat cu Sărbătoarea Păpușilor, în citadela interioară. Dar, în acea zi însorită, întregul clan era gonit din urmă de fumul negru, în timp ce abandona Castelul Nirasaki. Katsuyori, desigur, părăsi, și el, castelul, la fel ca toți ceilalți samurai care-l serveau. Dar, când se întoarse și își privi întreaga armată, avu o expresie de uimire. — Numai atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi, cei din clanul Ukita, începură să se retragă, chiar în aceeași noapte. Din tabăra principală a lui Hideyoshi, însă, nu fu retras nici un soldat. În dimineața zilei a cincea, Hideyoshi încă nu făcuse nici o mișcare. Deși gândul îi gonea spre capitală, nu dădea semne că ar fi plănuit să ridice tabăra. — Hikoemon. cât de mult a coborât nivelul apei? — Cam trei picioare. — N-o lăsați să scadă prea repede. Hideyoshi ieși în grădina templului. Deși zăgazul fusese tăiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
căutați pe Toshida Yaso? întrebă Menju Shosuke. — Firește! zbieră Katsuie, descărcându-și furia pe Shosuke. Cheamă-l imediat aici! Spune-i să vină neîntârziat! Tot templul începu să răsune de pași alergând. Yoshida Yaso primi ordinul lui Katsuie și-și goni calul spre Muntele Oiwa. Lunga zi se întuneca în sfârșit, iar focurile de tabără începeau să licărească în umbra frunzelor tinere. Reflectau sentimentul din adâncul pieptului lui Katsuie. La întoarcere, cele două leghe puteau fi străbătute cât ai clipi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
miilor de oameni aflați în acea dimineață pe Kitsunezaka. — Katsuie s-a retras spre munți! — Se pare că a luat hotărârea finală și este pregătit să moară. Așa cum era de așteptat, trupele din urmărire ale lui Hideyoshi se încurajau să gonească înainte. Vom lua capul lui Katsuie! Fiecare se străduia să ajungă în frunte, pe când începeau să urce Muntele Tochinoki. Fâlfâind drapelul auriu pe piscul muntelui, războinicii clanului Shibata priveau, cu răsuflarea tăiată, cum numărul luptătorilor dușmani - care se cățărau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
auriu al comandantului. — Te voi înfrunta, Ieyasu! Chiar acum! Și începu să-și îndemne calul spre colina din față. — Stai! Pe-aici nu treci! strigă un soldat din clanul Tokugawa. Puneți mâna pe Nagayoshi! — E omul cu glugă albă, care gonește în galop! Valurile de armuri care încercau să-l oprească alergau spre el și se călcau în picioare sau, apropiindu-se, erau împroșcate cu torente de sânge. Apoi, însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Erau niște lucruri pe care le putea accepta. Era cea mai bună soluție: să-și țină pentru el idiosincraziile personale și răutăcioase, fără să le pună pe seama lumii nevinovate. Prin urmare, își permitea să cânte și să se bucure. Microbuzul gonea printre câmpurile de un verde crud, într-o zi însorită, de primăvară englezească, și toți fremătau la gândul meciului ce va urma. În vestiar, Bull fusese deosebit de atent să se protejeze. Își pregătise modul de operare cu mult timp înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și-am simțit că mă podidește plânsul, dar am strâns din dinți, și am făcut stânga-mprejur, și am început să alerg spre blocul nostru, auzindu-i cum încă râd de mine, și nu știam ce-o să-i spun mamei, goneam și-atâta tot, rugându-mă să nu mai ajung acasă niciodată. Muzică Stăteam pe o bancă, în spatele blocului nostru, pe deal, lângă potecă și mă chinuiam să bat un nit, cu o jumătate de cărămidă, în mânerul în forma de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gura vorbind despre lupta corp la corp, când amândoi suntem niște căcăcioși slabi de înger, știe el bine că ne căcăm pe noi de frica fraților Frunză, și să luăm seama, încă o vorbă și ne-a și confiscat armele, gonindu-ne dezarmați în lan, și spunând astea, a dat furios din cap, a scos acel cuțit mare pe care încă nu-l văzusem asupra lui, ni l-a vârât sub nas, spunându-ne să privim cu atenție, că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
goană pe lângă mine, apoi încă unul, și încă unul, și toți au luat-o spre strada Hangya, acolo unde se afla autoservirea, și atunci imediat mi-a venit în gând că ar trebui să mă grăbesc, în mod sigur ăștia gonesc pentru că aflaseră că se dă ceva, dar apoi m-am gândit că-i o prostie, ce-ar putea să se dea, și oricum n-aveam nici un chef să stau la coadă pentru margarină, făină sau ouă, dar atunci iarăși a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el însuși și cei mai buni dintre ofițerii săi sub paloșele creștinilor , orice urmă de ordine a dispărut din rândurile oștirii sarazine ale cărei rămășițe sfârșiră prin a-și căuta scăpare în tabăra de unde Eude și aquitanii săi au fost goniți . Intre timp se înnoptase și Carol nevrând să riște un atac asupra propriei tabere pe întuneric își retrase armata și a petrecut noaptea în vale , cu gând să înceapă bătăia în dimineața urmatoare . Potrivit planurilor sale , când s-a luminat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
tufiș, minunându-se de puterea și frumusețea lui. De un castaniu strălucitor, cu o stea argintie în frunte și picioarele dindărăt albe, capul delicat, pieptul larg și musculos, umerii lați și plini, coama bogată căzând pe gâtul încordat, el venea gonind prin pădure fără a se sinchisi de stânci, tufișuri, copaci doborând tot ce întâlnea în cale și nechezând a luptă. Isolier a fost acela pe care l-a văzut calul, mai întâi și s-a repezit asupra lui. Cavalerul l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să treacă. Dar Bayard s-a oprit din fugă și s-a repezit la cavaler, care între timp, și-a tras sabia. Pierduse orice nădejde de a îmblânzi calul ; acum nu mai încăpea nicio îndoială, aceasta era cu neputință. Roibul gonea spre el zvârlind din copite când într-o parte, când în alta. Cavaledrul l-a lovit cu sabia, acolo unde steaua albă îi împodobea fruntea, dar a lovit în zadar și a fost cuprins de rușine, crezând că lovise slab
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Auzind aceasta, Ferrau propuse să se suspende lupta, lucru la care Roland, dornic de a porni în căutarea Angelicăi, se învoi cu bucurie. Apoi Ferrau a plecat cu mesagerul spre Spania. Dar pe Rinaldo, Angelica nu și-l mai putea goni din minte, astfel că a hotărât să-l pună în libertate pe Malagigi și să se folosească de el la câștigarea lui Rinaldo. Ea-l scoase, deci, din temnița lui, desfăcându-i lanțurile cu propriile mâini, și i-a dat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe fugă și s-au retras sub zidurile cetății. Văzând aceasta, Angelica a poruncit să se lase podul și să se deschidă porțile pentru a intra cei ce se retrăgeau. Odată cu aceștia, Agrican, profitând de învălmășeală, a pătruns în cetate gonind atât pe circazieni cât și pe cathaieni dinaintea sa, dar apoi, porțile s-au închis și el a rămas închis între zidurile fortăreții. O vreme groaza pe care o inspira a pus oamenii pe fugă, dar când s-a aflat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sus pe un munte înalt și râpos. Roland s-a luat după ea, alergînd printre mărăcini și stânci în vreme ce cerul se întuneca, iar în cele din urmă o furtună înfricoșătoare cu fulgere și grindină s-a dezlănțuit. In vreme ce gonea astfel, o femeie, slabă și palidă, a ieșit dintr-o peșteră și luându-se după el, a început să-l croiască cu un bici lung. Ea se numea “ Părerea de Rău” și i-a spus că menirea sa era să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
furios la atac, iar Brandamanta vârându-și coiful din nou pe cap, l-a urmat în luptă, secerând în dreapta și în stânga. Curățiră câmpul de dușmani, dar s-au pierdut unul de altul în urmărirea lor. Rogero a renunțat să mai gonească după ei, a pornit printre văi și dealuri în căutarea tinerei fete. În vreme ce umbla după fată, a dat peste doi cavaleri pe care i-a ajuns din urmă și i-a rugat să-l ajute s-o găsească pe fosta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ea și-a dat totuși seama că era nevoie să-i dea o licărire de nădejde pentru serviciile lui.Deodată asemeni unei Diane, ea a ieșit dintre tufișuri și a grăit: ‘’Zeii să te aibă în pază și să-ți gonească din suflet orice gând vrăjmaș față de mine! ‘’ Apoi i-a povestit tot ce i se întâmplase între timp și cum s-a folosit de protecția lui Roland pentru a scăpa din cetatea asediată. În momentul acela s-a auzit tropote
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
până la picioare,dar purtau pe umeri cap de maimuță sau de pisică; alții aveau picioare și urechi de cal; moși și babe chei și sluți alergau de colo, colo ca ieșiți din minți, îmbrăcați în piei de vită, trențuite; unul gonea pe un cal fără frâu, un altul se bălăbănea pe o vacă, altul pe un măgar; alții mișunau pe jos iuți și neastâmpărați, agățându-se de cozile și coarnele animalelor călărite de către semenii lor. Unii suflau în cornuri, alții ciocăneau
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să-și dea sama de cădere. Zgomotul armurii sale la atingerea pământului a speriat calul lui Mandricardo care acum rămăsese fără căpăstru. Animalul o rupse la fugă fără a mai ține seama la copaci, la stânci sau gropi. Înfricoșat el gonea cu o iuțeală amețitoare, iar stăpânul său, în culmea furiei, striga și-l lovea cu pumnii, nefăcând cu aceasta decât să-i intețească fuga. După vreo trei leghe și mai bine de alergătură, un șanț adânc li se ivi în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de mâncare. Postise îndelung și acum simțea o foame grozavă. Luând tot ce-i cădea la mână: rădăcini, grâu, pâine, carne crudă sau fiartă, el se îndopat fără să aleagă. Apoi, ieșind de acolo, Roland nebunul a început iar să gonească toate vietățile ce i se nimereau în cale, fie oameni, fie animale. Uneori el urmărea și căprioare, alteori ataca urși și lupi pe care-i prindea și-i sfâșia 69 cu mâinile goale mâncându-le carnea. A rătăcit astfel din
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]