2,506 matches
-
înfiorarea celor cu conștiința încărcată : Nimănui nu-i place să știe că există un ochi care l privește mereu (II, p. 632). Nu întâmplător, s-ar zice, privirea arzătoare îl caracterizează și pe mistrețul cu care Marghioala se identifică, sălbăticiunea gonind mândră și liberă, spre dezorientarea făpturilor de condiție inferioară, obișnuite cu mocirla din preajmă : El ne urmărește cu ochiul lui de fosfor... O să ne înecăm în lături, căutând să fugim de-aici, ca niște șobolani (III, p. 645). Unele argumente
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ieșire. Eu eream lângă poartă. Ca fulgerul trec prin fața mea vreo 20 de macedoneni pietrari, toți oameni înalți, bine legați, voinici în toată puterea cuvântului. Macedonenii fugeau de mâncau pământul, iar după ei câteva mii de oameni din popor îi goneau de foc. Goana s-a sfârșit tocmai în șoseaua Kiseleff, unde lumea s-a risipit. Conflictul izbucnise de la o femeie. Unul din macedoneni „s-a legat“ de nevasta unui cizmar, și de aci iurușul. în anul 1882 apare ziarul umoristic
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a fost bătut și aruncat în stradă și în locul său s-a instalat, ca prefect, acest proaspăt comunist. De a doua zi, făcut de la el putere prefect, în capul echipelor de șoc comuniste, a organizat atacuri prin toate întreprinderile industriale, gonind pe directori și îndemnînd pe lucrători la revoltă și jaf. Acest odios personaj ajunsese, în ultimul timp, aici, la Paris, ce ironie, ambasadorul României, probabil datorită acestor isprăvi. Din toate părțile țării, știrile erau că agenții partidului comunist, sub ocrotirea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a lui George Enescu. În America, muzica lui Enescu avea mare prețuire. Străzile New York-ului erau pline de lume, de unde de abia vedeai cerul din cauza înălțimii clădirilor, extrem de luxoase, cu porți de bronz, iar prin mijlocul străzilor miile de automobile goneau cu viteze de curse. În Times Square, zi și noapte, totul era deschis: magazine, restaurante, cafenele, teatre, cinematografe, iar pe frontispiciul ziarului New York Times, o bandă luminoasă în continuă desfășurare dădea știrile din toată lumea din clipă în clipă. Times Square
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
fragi, zmeură și mure. Am mâncat pe săturate frăguții copți și proaspeți. Pădurarul făcea glume cu noi, zicea că în tufișul de zmeuriș moș Martin are să ne vină de hac, ca are să ne mănânce tot din coș și are să ne gonească din proprietatea sa. E bine c-au rămas doar vorbe. Pe moș Martin nu l-am văzut, în schimb ne a încântat o familie de căpriori. Iedul ei era tare gingaș. Venea după noi ca un mielușel blând. Nu se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mamei mele, ne-au venit în ajutor. Căruțele, șase la număr, s-au prezentat fără a fi apelate. S-a încărcat la întâmplare. Despărțirea, cu plânsete și pocnete de bice. Am plecat! Noi, familia în trăsură, urmați de căruțași. Am gonit nebunește până la Prut. Ne-am oprit, după cum mi s-a spus mai târziu, în satul Braniște. Podul era deja ocupat de trupe sovietice. Nu știu cât am stat acolo. Zile cred! La un moment dat s-a anunțat că se dă libera
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
a dat posibilitatea să redevină ce au fost. La 1 martie 1944 frontul depășise deja Nistrul. Nu mai este timp de pregătiri. Mama a pus într-o valiză câteva schimburi. Din nou la drum! Totul a rămas intact în urma noastră. Goneam din nou nebunește, mânați de un destin nemilos, plin de spaime. Ajungem la Bălți. În gară, o aglomerație infernală. Singura garnitură trasă la peron era inaccesibilă. Oamenii se înghesuiau, se îmbrânceau. Nu mai era loc nici pe acoperișul vagoanelor. Și
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
aflase la ce trebuia să se aștepte, Îi primi cu răceală pe cruciați și le stabili cvartirul la Pera, pe celălalt mal al Cornului de Aur. Pe măsură ce trecea timpul, Hermann era din ce În ce mai dezamăgit și mai descumpănit. El plecase să-l gonească pe Antichist de la Ierusalim și acum, iată, totul devenise un joc al politicii pe care Împăratul Alexis Comnenul Îl juca cu mai marii cruciaților, pentru a-și asigura supremația În Țara Sfântă. Încet, Încet, Înflăcărarea cin stitului soldat se stinsese
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
corp consistent, precis, ca o ghiulea legată de picior, pe care o târa cu el peste tot. Stătuse mulți ani la Konstanz. Cioplise flori de piatră, chipuri de femei, care, toate, semănau cu Maria lui. Dar un neastâmpăr bolnav Îl goni și de acolo. În fiecare zi Îi răsunau În urechi țipetele de groază ale victimelor mă celărite. și nopțile lui erau și ele pline de aceleași sunete Înfiorătoare, ascuțite ca niște vârfuri de lance, care-i sfâ șiau sufletul... Petrecu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu luare-aminte pe tânărul călăreț. De sub boneta de catifea un păr bogat, auriu, se revărsase pe umerii subțiri. Era o făptură delicată, frumoasă, cu ochi albaștri ca cerul. Pielea feței era neîn chipuit de fină și o rumeneală de piersică gonea treptat pa loarea spaimei. În aceeași clipă se auzi iarăși tropot de cal și un nou călăreț apăru din marginea poienii. Sări de pe cal, abia ținându-se pe picioare și se apropie dând să Îngenuncheze. Dar un gest poruncitor Îl
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din care n-am cum să mai scap. Dacă pomenesc acum numele monseniorului Gebhard sau măcar cuvântul Konstanz, e ca și cum mi-aș lega singur lațul de gât...“ Îi povesti așadar călugărului că În ultimii ani, după ce a fugit din ce În ce mai departe, gonit de disperare și Încercând să scape de visele pline de sânge, a lucrat Într-un oraș În care tocmai se clădea o catedrală uriașă, unde a sculptat flori, arabescuri și statui. Doar că, de spaimă, a uitat numele orașului. — E
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sandale scâlciate nu le apărau de frigul aspru al iernilor de la munte erau prea În răspăr cu obrajii lor bucălați, cu rasele din stofă fină și cu crucile de aur bătute cu pietre prețioase. Dar toate Încercările de a-l goni pe ciudatul necunoscut se izbiră de rezistența celor doi prinți. Mai ales Conrad, fire pragmatică, prea puțin Înclinat spre reverii mistice și adesea absent de la liturghie, Îl vizita cu regularitate. Bătrânul morocănos Îl primea cu simpatie și afecțiune părintească, fără
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
el Însuși. Cu simțurile amorțite, se lăsă condus la cimitir. Fără să Înțeleagă, stătu În fața gropii deschise și auzi cum cădeau bulgării de pământ Înghețat pe capacul sicriului În care zăcea viața lui. Întors acasă, voi să fie singur. Își goni ajutoarele, Închise comptoarul și se Încuie În odaie, fără să simtă foame sau sete, sau durere, cu creierul gol și trupul sleit. Numai doica rămase, punând din când În când În fața ușii un talger cu supă de făină, care rămase
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bărbat cu mai multe femei, deci poligamia e cheia succesului În progresul social! Mai multe femei mai mulți copii, sporirea populației. Primul grup de mormoni a fost constituit sub conducerea lui Smith, Întâi În statul New-York, apoi În Ohio și goniți de aici, În Illinois, pe malul lui Mississippi În colonia Nauvoo. Aci au construit un măreț templu care a costat nu mai puțin de un milion de dolari. Dar oamenii Îi dușmănesc, Îi persecută, Îi gonesc. Pentru puritani, un bărbat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
apoi În Ohio și goniți de aici, În Illinois, pe malul lui Mississippi În colonia Nauvoo. Aci au construit un măreț templu care a costat nu mai puțin de un milion de dolari. Dar oamenii Îi dușmănesc, Îi persecută, Îi gonesc. Pentru puritani, un bărbat cu mai multe femei! Se poate așa ceva? Joseph Smith e arestat Împreună cu fratele său Hyrum, dar Încercând să fugă, e prins și ucis. Conducerea o ia după aceasta Brigham Young și se hotărește strămutarea comunității În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
rezerve și fără reticențe al înlocuirii vieții publice prin dictatura proletariatului, a dezlănțuit, în timpul democratizării armatelor rusești, cele mai crude instincte în țăranul rus, l-a făcut pe acesta iconoclast față de tot ce înainte îi era cunoscut, chiar sfânt. A gonit ca și cu o baghetă magică orice scrupul din fundul conștiințelor tulburate; și el a fost poate singurul bolșevic consecvent până la capăt. 118 Nici o jertfă n-a cruțat-o, nici un sentiment de umanitate nu l-a reținut. Doctrinar consecvent, a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
domnișoarei. Să nu care cumva să răcească și să-și înfunde glasul, râde el. Zorii zilei îl găseau făcând dragoste cu câte o femeie frumoasă, pe care, după câteva ore de somn în care stăteau îmbrățișați, era nevoit s-o gonească, scuzându-se ba că are întâlniri importante cu niște patroni sau ceva reprezentanți ai unor case de discuri, ba că trebuie să plece devreme să înregistreze ceva. Promitea că o să-i scrie și că n-are să o uite niciodată, încercând
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
case sărăcăcioase de la Huși, din copilărie, unde evreii ascultau la gramofon tangouri. Și frumusețea lor făcea ca moartea, boala și foamea să dispară câteva secunde. Și momentul când s-a deschis ușa și el s-a speriat că va fi gonit, dar în schimb bătrânul evreu l-a poftit înăuntru și i s-a dat o bucată de pâine. Și era cald, și nu mai mirosea a sânge, iar stomacul nu-i mai ghiorăia, acum se auzea clar doar muzica. Muzica
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
străzii și le aduceai acasă, pisici, câini, păsări, Dumnezeu mai știe ce a fost și n-a fost la noi în casă, dar cum le puneai pe picioare și ele se atașau de tine, tu atunci dădeai înapoi și le goneai de lângă tine. Și tot ce a fost frumos și s-a apropiat de tine cu dragoste, tu ai împins fără să-ți dai seama, fie oameni, fie sentimente. Fie chiar familia ta ! Care oricât te-ar înțelege sau nu, întotdeauna
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
liniștită în continuare. Iar polițiștii îl iau pe Cristi pe sus și îl scot afară, unde este imediat băgat cu forța într-o dubă. După el intră și ofițerii și câțiva polițiști, mustăciosul urcă în față lângă șofer, și imediat gonesc în mare viteză de la Roata lumii, unde toți, de la ospătari la orchestră și clienți, rămân înmărmuriți ; până și bucătarii ieșiseră să vadă ce fusese cu toată larma, iar câțiva vecini din împrejurimi asistaseră de la balcoane la scenă. — Ce naiba facem, nea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la Helsinki. M-am trezit la Köln. M-am trezit în diverse orașe de pe Coasta de Est. M-am trezit strângând în brațe o sticlă de tequila într-o limuzină albă care avea megafoane atașate pe aripile din față în timp ce gonea prin Texas. „De ce a lipsit Bret de la lectură?“ era luat la întrebări Paul Bogaards. După un interval de tăcere Paul răspundea cu obișnuita lui franchețe evazivă. „Hm, oboseala...“ Altă abordare: „De ce a amânat Bret întreaga etapă a turneului?“ O nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce se apropia. Înaintând cu nerăbdare. Dorind să fie remarcat. Voia să fie văzut și simțit. Voia să-mi șoptească numele. Să mă păcălească. Însă nu devenea vizibil deocamdată. Și cum continuam să privesc întunericul, am văzut o altă siluetă gonind peste câmp și ținând ceva ce semăna cu o furcă. Am rămas imobilizat pe verandă. Au început să-mi clănțăne dinții. Vântul se înteți din nou. După care se auzi sunetul unei invazii de lăcuste. Am început să tremur. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
totul era acolo - casa cu stucatură roz, mocheta verde și flocoasă, chiloții de baie din Mauna Kea, vecinii noștri Susan și Bill Allen - și puteam zări mașina crem 450 SL rulând pe benzile unei autostrăzi străjuite de portocali și lămâi, gonind spre o rampă de ieșire nu foarte departe de acolo, Sherman Oaks, și cândva în noaptea dinspre zorii zilei de 4 noiembrie am izbucnit în hohote de râs neîncrezătoare față de zgomotele care tunau în capul meu, continuând să vorbesc singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
auzea și muzica din casă - o melodie pe care am recunoscut-o, The Sunny Side of the Street. Fusese cântecul preferat al bunicii mele și faptul că însemna ceva pentru tata m-a surprins și m-a mișcat, ceea ce a gonit pentru moment teama care mă cuprinsese. Însă reveni imediat când am realizat că tata habar n-avea că acest video era înregistrat. Se ridică brusc după ce se sfârși cântecul, strângând brațul fotoliului ca și cum ar fi căutat să se sprijine, nefiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am trecut de un student care lustruia cu ceară un Volvo - în secunda aceea - a fost activată mașinăria vântului. Aerul înghețat a siderat campusul, pârlindu-l. Pături de frunze moarte acoperind împrejurimile au explodat în aer, formând mosoare maronii care goneau care încotro. Haina mea se zbătea sălbatic la spate, înaintând anevoie în parcare. Aerul rece se năpustea ca un pumnal. Ciorile se roteau acum deasupra mea, negre, blestemând, croncănitul lor ascuțit de rafalele de vântul care scutura atât de tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]