KorAP: Find »[drukola/base=grăbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...599 >

14,967 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

tânărul cu ochelari din spatele contoarului. Victor nu se mai întreabă cine și de ce a plătit. Își ordonă fără încetare : "La spital ! Cât mai repede, imbecilule !" Pe stradă, din nou mulțime ; este ora când majoritatea citadinilor ies de la slujbe și se grăbesc spre casă. Dar Victor nu mai sesizează nimic; înoată ca un disperat prin masa cenușie în care se topesc trecătorii. * * * Dora se regăsește culcată în îngustul pat la fel de alb ca și cămășoiul real de data asta în care este îmbrăcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
noapte. Alături sunt comenzile pentru poziția patului. Deocamdată nu le atingeți. Vor hotărî doctorii ce aveți sau nu voie să faceți, vizita vine în vreo jumătate de oră. Femeia în alb pleacă la fel de discret cum a venit, iar Dora se grăbește să bea, să bea apa de care este atât de dornică. După câteva încercări reușește să simtă bine între dinți capătul rece și dur al tubului din plastic. Senzația nu este plăcută și o clipă o încearcă temerea că înghițitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
vizitat casa înainte ca cei doi gemeni ai ei să se prăpădească acum mai bine de cincizeci de ani". Dacă te aude șefa cu așa ceva te trezești în șomaj... Și mai ales dacă ajunge la urechile domnului profesor..." "Să ne grăbim, că s-a făcut ziuă. Verifică tu plosca doamnei. Tânăra se descurcă de-acum singură, a ajutat-o bunul Dumnezeu să treacă pragul cel greu. Vezi tu că amândouă pacientele merg spre bine dacă am scos pisica și nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
lui Justin, el era obosit, mult prea obosit. Este spiritul protectoarei ei, al Minodorei care îi transmite un mesaj : În împărăția luminii toți cei neputincioși sunt bineveniți, chiar și cei care nu mai credeau că Dumnezeu există". Doctorița anestezistă se grăbește să ajungă cortegiul medical. Îl găsește pe profesor în cabinet, prăbușit pe un scaun, cu masca atârnând grotesc de o ureche, cu privirea la fel de fixă ca în momentul în care dăduse indicația de încetare a vieții fiului lui. Alindora se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
absent, a devenit volubil și foarte politicos. Acompaniază cu o amabilitate cam exagerată musafirii de seamă, asigurându-i că nu va întârzia să se documenteze, să studieze legislația pentru funcția care i se propune. Abia plecați cei doi, Victor se grăbește să pună în funcție ordinatorul și să caute cu înfrigurare informații despre administrarea caselor de copii, a fundațiilor, a centrelor de studii, a spitalelor... Are impresia că totul îl pasionează și parcă găsește informați care, fără să-și fi dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Gândurile care nu îi lasă să doarmă sunt însă atât de diferite ! La micul dejun, pregătit în grabă, cei doi continuă să rămână cufundați fiecare în vârtejul gândurilor sale. Este trecut de ora opt. Cobor la fotograful din vale, se grăbește Dora să își anunțe intențiile. Vin și eu cu tine, mă voi opri însă la spital ca să iau legătura cu cei care se ocupă de secția de copii cu probleme psihomotorii, răspunde pe loc Victor. Bătrânul fotograf analizează cu minuție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
n-ar susține-o și încuraja cu o voce spulberată de vânt. Sunt singurii pasageri care au coborât în această gară. Este începutul după-amiezii, dar iarna timpurie dă impresia că noaptea a și venit. Sala de așteptare în care se grăbește să intre este rece, cu nimic mai îmbietoare decât vagonul trenului care s-a și pierdut în gura tunelului care se ghicește, pată neagră, în negura nopții. Bărbatul care a ajutat-o să coboare scara abruptă a trenului a dispărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Intrați ! Intrați vă rog, o să pregătesc imediat ceva cald. Adresându-se apoi lui Dragoș : Atanasie a ajuns desigur cu mare întârziere la gară ! Trenul vine la patru și el a plecat de aici cred că pe la aceeași oră. L-am grăbit de mai multe ori, bănuiam că vii cu trenul ăsta, dar el nu știu ce tot a trebăluit la sanie. Măcar a fost confortabilă ? O fi pus în ea și șuba pentru picioare ? Doamna Dora a venit și ea cu trenul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
a lui Dragoș și a ei. Noi, frate-miu și cu mine, nu am putut să terminăm Universitatea și am rămas aici, la țară, unde nu prea erau mulți doritori care să accepte izolarea. "Am devenit profesori fără diplome", se grăbește Ciprian să se prezinte cu o voce fără inflexiuni, în timp ce o poftește pe Dora să intre într-o cameră tixită cu cărți și registre rânduite cu mare grijă pe etajere și polițe care de care mai încărcate. Iată aici biblioteca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
tixită cu cărți și registre rânduite cu mare grijă pe etajere și polițe care de care mai încărcate. Iată aici biblioteca mea, pe care am agonisit-o de o viață și care adăpostește și rezultatele studiilor mele. Studii etnografice, se grăbește el să precizeze cu mândrie nedisimulată. Frate-miu mă cam tachinează și mă poreclește "hârțogar", dar asta este pasiunea vieții mele, după cum a lui este muzica. Dora îl analizează. Are o înfățișare complet diferită de a lui Dragoș. Este, sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
asta mare ! Am și eu exact aceeași fotografie, spune Dora, scoțând din poșetă poza cu cei șapte bărbați. Da, este una și aceeași ! Confirmarea că a pornit pe o pistă bună o face și mai curioasă pe Dora, care se grăbește cu întrebările : Pentru ce venise tata aici ? Și cât a stat ? Aici e poveste lungă și încâlcită. O să vă spun tot ce știu, dar nu cred că știu tot. Cei doi prieteni au stat îndelung de vorbă seara pe prispă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
credincios până azi. Aproape că nu l-am recunoscut. Feciorul falnic pe care îl știam mergea clătinân-du-se ca un om beat. Hainele de pe el erau sfâșiate, pe cap purta o legătură năclăită cu sânge. Cu toate astea tata s-a grăbit să afle de la el cât mai multe : "Doamna după care te-ai dus ? Unde-i doamna și fetița ? Ce s-a întâmplat ? Spune ! Vorbește !" Dar Atanasie n-a putut scoate un cuvânt. De atunci, și-a pierdut complet darul vorbirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
la București ? Cererile de viză se depun la Consulatul ucrainean din Suceava însă termenul de obținere este cel pe care l-a spus de frati-miu, precizează Ciprian. Și altfel, adică fără viză nu pot încerca ? Nu ! Este riscant ! se grăbește Dragoș să răspundă cu un aer alarmat, dar Ciprian, care nu bănuiește supliciile prin care trece fratele său la gândul că Dora ar putea fi în pericol, intervine : Este mult mai ușor de intrat dincolo decât de revenit. Nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
de acolo ar vrea să vină și să rămână aici. Chiar dacă ar fi așa cum spui, doamna Dora trebuie să se și întoarcă, nu ? Te faci că uiți, frati-miu, că putem dispune de serviciile omului nostru de încredere. Adică ? se grăbește să întrebe Dora. Atanasie... Are neamuri chiar aproape frontieră, la Frătăuții Vechi și doi din nepoții lui sunt grăniceri. Eu, care am serviciul meu de "informații", știu bine că nu dă greș niciodată nici la dus, nici la întors. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
rafturile cu cărți. Ciprian continuă să privească fotografia și într-un târziu să șoptească : Am mai zărit cândva fotografia asta, sunt sigur ! Da, am văzut-o o fracțiune de secundă pe când domnul Almăjan o arăta tatălui meu care s-a grăbit să mă alunge din preajma lor. Sunt ani de-atunci, dar parcă ar fi fost ieri... M-am simțit foarte ofensat că tata m-a alungat, ceea ce nu făcuse niciodată până atunci. Dar atmosfera era cam apăsătoare așa că până la urmă m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
în mâna liberă. "Iată, ăsta este locul !" Atanasie își face cruce cu limba, rugându-se în gând : "Să nu ne fie de-o măsură ! Dar peste tot este liniște și nu peste mult timp vor fi "dincolo" "Trebuie să mă grăbesc ca să pot trece la întoarcere pe la omul meu să iau câteva cutii de icre negre dac-o avea. Cu astea sunt cel mai câștigat. Numai că trebuie să trec granița înainte de ora opt când se schimbă tura de noapte cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
o biblie veche cu foi îngălbenite, adusă de pe polița din iatac. Uite, cred că trebuie început cu psalmul 49 al oamenilor care sunt departe de Dumnezeu și vor să se pocăiască, să se întoarcă la El. Citește fără să te grăbești încercând să pătrunzi înțelesul adânc al cuvintelor. Dora citește cu glas tare : Dumnezeul Dumnezeilor, Domnul au grăit și au chemat pământul, De la răsăritul soarelui și până la apusuri. Din Sion este bună-cuviința frumuseții lui, Dumnezeul arătat va veni, Dumnezeul nostru, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
mele... Tot ce am putut recupera sunt cărțile din iatac. Familiile care aveau bărbați pe front, înrolați în Armata Română, și averi mari, cum era a noastră, erau cele mai năpăstuite. Și tu, cu tine ce s-a întâmplat ?, se grăbește, nerăbdătoare, Dora. Universitatea din Cernăuți, unde eram studentă în anul trei la farmacie, s-a închis. Frământările prin care a trecut de-a lungul timpului acest pământ a făcut ca aici să trăiască în bună pace un amalgam de români

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
ceară ceva, i-am luat în grijă. A trebuit să îi țin bine ascunși, să caut de mâncare și haine cu ce să se primenească. Ovidiu Frunză, căci al doilea român era el, prietenul bun al tatălui tău, s-a grăbit să plece spre ai lui care îl așteptau "dincolo", la numai câțiva kilometri de noua graniță. Cunoștea locurile, cunoștea oamenii. A plecat într-o noapte și dus a fost. Cu Dither, cu neamțul, a fost greu. Era foarte suferind ; mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
tine de ascultat ce s-a întâmplat în acea zi. Și-apoi este târziu, trebuie să mai și dormim, așa că o să las pe mâine continuarea. Teodora întrerupe scurt, fără prea multe comentarii, depănarea amintirilor ei și, după un "Noapte bună !" grăbit, Dora se retrage în iatac. * * * Așezată pe marginea patului, Dora examinează un micuț aparat de fotografiat. Așa cum spusese Teodora, aparatul rămas de la fostul camarad neamț al lui Simion, care nu mai avusese șansa să se întoarcă la nevasta și cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Am tresărit auzind un ciocănit, de data asta real, în geam. Un tânăr necunoscut mi-a făcut semn să deschid repede. Când mi-a spus că este Atanasie, omul de nădejde al lui Ovidiu Frunză și că trebuie să ne grăbim, nu mi-a trebuit mai mult de câteva minute ca s-o îmbrac pe Minodora și să iau geamăntănașul care era deja pregătit. Caii erau buni, șareta era ușoară ; în mai puțin de două ore, abia să fi fost ora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
bine păzită, de aceea trecerea devine din ce în ce mai riscantă. Dar Atanasie cunoaște locurile și are oamenii lui, poți fi liniștită. Ai mai citit din Cartea Sfântă ? Cum simți acum versetele ? Ai avut perfectă dreptate. Citind cu voce tare, fără să mă grăbesc, am început să nu mai resimt în mine ecouri și vibrații, ci mai curând am senzația că sunt pătrunsă încet, încet de o benefică liniște interioară. Nu știu pentru ce mă pregătesc dar simt că lectura asta îmi face bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
brațe, înfășată în scutece sfâșiate din mizerabile cerșafuri de pat de spital de lagăr, o aduceam pe Alindora, fructul violării copilului-mamă, a Minodorei, sora ta. Teodora își întrerupe povestirea. O tăcere lungă se lasă împreună cu seara de iarnă care se grăbește să cadă odată cu fulgi care ating, cu un susur, fereastra. Dora privește în noaptea albă, fără să vadă altceva decât gândurile ei tulburătoare : "Alindora... Alindora Bosch, doctorița anestezistă din spitalul de la Strasbourg. Alindora... Nu este un nume obișnuit. Alindora. Numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Teodora înainte de a continua cu intenția, care știe că nu o poate întotdeauna respecta, de a fi cât mai telegrafică. Timpul presează. E joi și mai sunt doar trei zile până trebuie să vină Atanasie. Mai avem timp, nu te grăbi și oprește-te când obosești. Da, trei zile, mai bine zis aproape patru. Deci continui. Celula "matriarhală" se compunea din femei vrednice și inventive. În trei săptămâni, până au căzut primele ploi în vâlceaua pe care o botezasem "Brodoc", după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
de larg încât de pe un mal nu se zărește celălalt. Bineînțeles că îi întrebase dacă nu îi întâlnise pe cei patru bărbați și doi copii Cozmei: cei doi Artenie, doi Vadim, Andrei și Vasili. "Și ? I-a întâlnit ?" m-am grăbit să întreb. Ulitia îmi răspunse printre lacrimi, era prima oară că o vedeam plângând, că nu îi întâlnise, dar se zvonea printre deținuți că lagărul de pe celălalt țărm al fluviului primise în vară un astfel de neobișnuit grup. Ștergându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]