2,341 matches
-
faci aici? Cu părul cărunt și ochelari mari, demodați, Rosen era slab, cu brațe și picioare de păianjen. Brațele sale, care ieșeau de sub cămașa cu mâneci scurte, erau pline de pete. Pe când se ridica, Maggie văzu câteva dungi roșii estompate, gravate pe figura lui, cutele dobândite de un bărbat care a adormit pe o suprafață tare. În cazul acesta, pe biroul lui. —Mi-ați spus să vin aici! —Despre ce vorbești? Maggie observă că Rosen își căuta ochelarii, deși îi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Urma un nou toc; Întotdeauna Îi umezea penița lucitoare susurând din buze Înainte de a-l cufunda În cristelnița cu cerneală. Apoi, bucurându-se de fiecare trăsătură a fiecărei litere curate (mai ales pentru că terminasem caietul anterior Într-o mizerie totală), gravam cu infinită grijă cuvântul Dictée, În timp ce Mademoiselle cotrobăia prin colecția ei de teste de ortografie după un pasaj solid, dificil. 5 Între timp decorul se schimbă. Copacul plin de promoroacă și uriașul troian de zăpadă cu gaura lui gălbuie fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lucru pe care l-a făcut Îndată ce ne-am aflat singuri În grădină, a fost să scoată degajat o țigară „ambrată“ dintr-o elegantă tabacheră de argint, invitându-mă să remarc pe partea interioară aurită formula 3 x 4 = 12, gravată În amintirea celor trei nopți pe care le petrecuse, În sfârșit, cu contesa G. Acum era Îndrăgostit de tânăra soție a unui bătrân general din Helsingfors și de fiica unui căpitan din Gatcina. Am asistat cu un fel de disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
oaspeți, unde Își depozitase cadourile, m-am dus să le iau pe ale mele de sub patul din dormitorul nostru. Îi Împachetasem două cărți și o fotografie cu noi doi făcută la Paris, pe care o dădusem la Înrămat și la gravat. Le-am luat și m-am Întors Înapoi În salonaș. Le-am pus În fața lui Hunter, care stătea cu picioarele Încrucișate pe carpeta de lângă foc. În fața lui avea o cutiuță pătrată, Împachetată cu hârtie strălucitoare roșie și cu o fundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de hârtie. Era ceva care licărea dedesubt. Am scos obiectul și m-am uitat la el. —Ăăăă... un inel de argint pentru șervetele de masă?! am exclamat eu, Încercând să par extaziată. —M-am gândit că o să-ți placă trandafirii gravați pe el, zise Hunter. Părea necăjit. Poate că reușise să-și dea seama că eram dezamăgită. Nu doream să-l rănesc, așa că, Încercând să par fericită, i-am spus: — Îmi plac la nebunie trandafirii, și am depus un sărut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prin lobodă, spre miazăzi. Și ce s-a întâmplat? Aceștia, curioși din fire, după ce au trecut cu multă precauție printr-o poartă mai înaltă decât Casa Poporului, pe frontispiciul căreia era fixat un basorelief reprezentând un dinozaur în plin atac gravat într-o camee de 303/199 inci, au intrat într-o încăpere complet goală, mare cât Olympic Stadion "Bird's nest" din Beijing. În urma lor poarta s-a închis ermetic și, cu ajutorul unui pulverizator de mare capacitate adus din import
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tăcuți, hotărâți să se arunce asupra bestiei, dacă aceasta s-ar fi ivit. Dar nu o făcu. Marea armata a stelelor străbătu cerul pe deasupra capetelor lor, iar ei își petrecură timpul studiindu-le încă o dată traiectoria, încercând să și-o graveze în memorie, până când ar ajunge să facă parte din propria lor existența. Atunci cand Mării Dame Solitare nu-i mai lipseau decât trei degete până să dispară de pe firmament, se convinserăcă monstruosul sălbatic nu va apărea, fiindcă în curând prima lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ascuțite, făcute din cochilii de scoici, înțelese dintr-odată care erau adevăratele lor intenții și începu să scoată niște urlete guturale, căci nu mai avea decât un ciot de limbă. Fu, într-adevăr, un spectacol înspăimântător, care avea să rămână gravat pentru totdeauna în memoria celor care n-au avut precauția de a-si întoarce privirea. Câteva minute mai tarziu, cănd Hinói Tefaatáu, tremurând tot, se ridică, ținând în mână pielea sângerânda a nenorocitului, între lemne nu mai rămăsese decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
teama unor întâlniri nedorite. Cu toate acestea, cănd luna se ivi pe cer, iar el hotărî că sosise momentul să debarce pe o insulă pe care o știa nelocuita, Miti Matái convoca echipajul și le vorbi tuturor cu vocea lui gravă dintotdeauna: — Sper să nu dăm peste nimeni, dar, dacă se va-ntâmpla asta, să nu uitați nici o clipă că, de acum înainte, nu mai suntem de pe insulă Bora Bora, ci de pe Marara. Făcu o pauză scurtă și îi privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici o șansă de eliberare pentru că erau Încorporați În eternitate. Ceva mai jos aceeași ordine perfectă, morminte identice, lespezi de marmură neagră sau albă cu inscripții aurite - o sobrietate austeră care nu se distingea de cea dinainte decît prin numele maghiare gravate pe cruci. Doar Înspre vale, unde povîrnișul devenea mai abrupt, mormintele, străjuite la fel de pietre funerare cu litere de bronz, Își rupeau alinierea; aici nu mai apăreau ocupațiile ca Într-o fișă de recensămînt, În schimb puteai citi fel de fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acea încruntătură - ce fel de persoană își încrețește fruntea în felul ăsta? Ce soi de viață dă naștere unui tipar de linii ca acesta? - dar nu puteam descifra nimic din ce vedeam. Bărbatul era un străin și trăsăturile lui erau gravate într-o limbă pe care nu o înțelegeam. Am întins mâna unul către celălalt și vârfurile degetelor ni s-au atins, ale mele calde și unsuroase, ale lui reci și netede, alcătuite doar din lumină colorată, răsfrântă în sticlă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cam nepotrivită pentru așa ceva - prea devreme, sau poate prea tîrziu. Henry stătea În sufragerie cu aerul că se refugiase acolo sau fusese Împins de cineva. În spatele lui, pe consola căminului, se vedeau patru cupe de argint cu numele unor jucători gravate sub data victoriei; din asemenea cupe nu-ți venea să bei, cum nu ți-ar fi venit să bei dintr-un registru de contabilitate. — N-aș vrea să te deranjez, zise Rowe privind paharele, iar Henry repetă, pentru a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Cu asemenea principii, viața devenea foarte simplă... Înainte de a adormi, Hilfe citise: cu una dintre mîini ținea Încă deschisă o carte, pe pat. Rowe avea senzația că pătrunsese În cavoul unui tînăr student; aplecîndu-se, putu citi următorul epitaf, dar nu gravat În marmură, ci tipărit pe hîrtie: Denn Orpheus ists. Seine Metamorphose in dem und dem. Wir sollen nicht mühn um andre Namen. Ein für alle Male ists Orpheus, wenn es singt... Degetele ascundeau restul poemului. Era ca și cum tînărul acesta adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
excitant și liniștitor totodată. Michel luă două comprimate de Mepronizin și reuși să adoarmă. Pe la trei noaptea, Annabelle se ridică din pat, Își puse un capot și coborî În bucătărie. Căutând În bufet, găsi un bol pe care Îi era gravat numele: i-l dăruise nașa ei când Împlinise zece ani. În bol, pisă cu grijă conținutul unui tub de Rohypnol, adăugă un pic de apă și zahăr. Nu simțea nimic, doar o tristețe de ordin extrem de general, aproape metafizică. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a clipelor de viață plină), oricum irepresibilă, mama, tata etc., icoane din trecut, apar, fixate în amintire, cu gesturile lor obișnuite. Paseismul este, prin urmare, una dintre trăsăturile poemelor lui Liviu Ioan Stoiciu, exprimat prin privirea mereu întoarsă spre trăiri gravate în conștiință, dar copleșind, în același timp, și subconștientul, încât arsenalul invincibil al acestora se transformă în fortul sau turnul în care se retrage sinele din calea năvălirilor. Asemenea atitudine exprimă un egocentrism, debutând în timpul vârstei de aur, dar prelungindu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aude glasul mamei... E desfăcută și cămașa... Dungată... Urmează un flanel de piele... Totuși, nu-i sigur că este Caratănase... Se caută prin buznare. În buzunarul interior al hainei s-a găsit o perie de dinți „Nivea” pe care-i gravat litera „H.” Se mai găsește un creion... Apoi o gumă de șters, un briceag, un țigaret... „E el!... Și un țipăt sfâșietor străbate liniștea...” Mama și-a recunoscut fiul. Familia lui Ion Caratănase deplânge moartea lui. Nu-i inimă care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pustii Nisipurile singuratice și netede se-ntind până departe. Traducerea nu e literară, dar e exactă. Vă rog să vă închipuiți cele două picioare imense de granit, niște coloane ca la Karnak, apoi chipul îngrozitor, prăvălit în nisip, apoi vorbele gravate pe soclul rămas intact, iar de jur împrejur pustiul fără capăt. E o lumină ca într-un tablou de Chirico și vântul bate necontenit. Și totuși Ozymandias a trăit și a fost odată, așa cum a trăit și a fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
gladiatorii se îmbuibau, fiindcă aceea putea fi ultima lor masă; doar puțini, siguri de victorie, nu mâncau, ca să fie mai agili și mai rapizi în atac și în apărare. Mulțimea se aduna în jurul gladiatorilor care, după ce goleau mesele, începeau să graveze pe plăcuțe de metal invocații către zeii lor sau injurii la adresa adversarului pe care urmau să-l întâlnească. Înainte de luptă, plăcuțele erau ascunse sub pământ, într-un loc oarecare din Ludus, pentru ca zeii infernali să le citească și să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și de luptă, dar în Antichitate existau mai multe tipuri de saci, precum și săli special amenajate, numite korykeion. Lachesis: una dintre cele trei Parce. Lapis Niger: literal, „Piatră Neagră“. Astfel se numeau tăblițele din piatră neagră pe care au fost gravate primele legi romane. Legitimi: gladiatorii legitimi, sau morituri, luptau cu pieptul dezgolit, pentru ca rănile, asemenea așa-numitelor banderillas înfipte de picadori în corpul taurului în coridele spaniole, să altereze starea psihică a luptătorului și să suscite compasiunea și empatia publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai trece o vreme, și va mai trece-un ceas, va râde clipa în minutare de solie oprite aievea, pe o umbră de hârtie. * * * Dacă rămâneam acasă, scriam altfel de poezie! În lumina de sidef trecea regina pregătită pentru nuntă; gravă, își urma gândul greu de zăpezi și de ghețarii veniți de la pol, peste fluvii și nori. Mărgele colorate, florile sacre stau mărturie în dimensiuni înalte, celelalte au coborât în adânc de ape. Vine o vreme când cobori în fântână să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
italice, Însă tu parcă folosești enorme caractere gotice Îngroșate. Te-aș asculta la fel de atent, Conștiință, și dacă n-ai Încerca să mă sperii. La fel cum aș fi luat foarte În serios cele zece porunci, chiar dacă n-ar fi fost gravate pe pietre. Știi, Conștiință, a trecut ceva vrem de cînd oamenii se speriau de tunet. Fulgerul - da, asta e ceva. Da’ tunetul nu ne mai impresionează așa de tare. Încerc să te ajut, javra dracu’, spuse Conștiința. Fata dormea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
făcuse o legătură pe cap, în care-și pusese și actele, să le păstreze uscate. Era conștient că încălcase ordinul care le interzicea militarilor să aibă asupra lor acte. Se admitea doar o plăcuță legată la gât, pe care era gravat un număr matricol, pentru o eventuală recunoaștere. Își justifica portul actelor: când plecase din Mateuți, era conștient că odată căzut pe front, actele nu i-ar mai fi fost de nici un folos. Urmară lupte grele la Leona, la Hâncești, prin
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
spus: - Dispăruse Joan cu aproximativ trei minute înainte? - Da. Mai mulți oaspeți ieșiră în hol ca să se uite la ceas. Cuvintele erau purtate înapoi... - Pe legea mea, s-a încheiat în 1970... Mă întreb dacă Maynard are un nou număr gravat în fiecare an... Ei, Pete, ia greutatea... Nu, eu mă simt puțin cam prost de când am aflat de povestea asta... Maynard a fost întotdeauna un tip excentric... Am zis bine, nu-i așa? Mai târziu, pe măsură ce oaspeții plecau, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
adidași Tod, pe care Jeffy mi-a reamintit că nu trebuie să-i port vreodată la serviciu. Mi-am aruncat pe un umăr o geantă moale din piele roșie și am observat imediat cele două litere „C“ care se intersectau, gravate pe partea din față, dar asta nu era nici pe departe pe atât de frumoasă precum cea din piele ciocolatie de la Celine, pe care am aruncat-o pe celălalt umăr. O manta lungă, stil militar, cu nasturii enormi, specifici Marc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
întotdeauna lângă Majestatea Sa în timp ce lucrează. Încăperea este de fapt zona de odihnă din capătul sălii tronului, însă acum este numită bibliotecă, datorita rafturilor cu cărți care acoperă pereții de sus până jos. Deasupra capului meu se află o tăbliță gravată cu caracterele chinezești ce înseamnă integru și cinstit. De afară e greu să-ți dai seama de adevărata dimensiune a clădirii: este mult mai mare decât mi-am imaginat-o eu. Construită în secolul al XV-lea, este situată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]