2,620 matches
-
compușii cadmiului sunt utilizați în imprimare, în industria textilă, în fotografie, în lasere, în semiconductori, în pirotehnie, în celulele solare, în contoare cu scintilație, ca neutroni absorbanți în reactoarele nucleare, în amalgamele dentare, în fabricarea lămpilor fluorescente, în bijuterii, în gravură, în industria de automobile și avioane, ca pesticide, catalizatori de polimerizare. Cad- miul este găsit și în îngrășămintele cu superfosfat. Aproximativ 10% din consumul de cadmiu este produs din surse secundare, în principal de la praful generat de fier și resturi
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
(n. 10 noiembrie 1697, Londra/West Smithfield - d. 25 octombrie 1764, Londra) a fost un pictor și grafician englez, autor de gravuri și stampe satirice și ilustrator de cărți, precursor al caricaturii moderne. s-a născut la 10 noiembrie 1697 în cartierul West Smithfield din Londra. Tatăl lui, Richard Hogarth, învățător cu venituri modeste, sfârșește prin a fi aruncat în închisoare, pentru că
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
închisorii, pe terenuri special destinate acestui scop, locuiesc familiile deținuților. După ce tatăl său își ispășește pedeapsa, familia se mută, iar William intră în atelierul unui gravor-aurar, pe nume Ellis Gamble. Aici învață arta decorativă și și capătă îndemânare în tehnica gravurii. În 1720 își deschide propriul său atelier. Încă de atunci se opune curentului neoclasicist reprezentat de arhitectul William Kent și execută gravuri originale cu satiră la adresa vieții artiștilor, politicienilor și bancherilor. În același timp realizează ilustrații de carte, pentru operele
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
în atelierul unui gravor-aurar, pe nume Ellis Gamble. Aici învață arta decorativă și și capătă îndemânare în tehnica gravurii. În 1720 își deschide propriul său atelier. Încă de atunci se opune curentului neoclasicist reprezentat de arhitectul William Kent și execută gravuri originale cu satiră la adresa vieții artiștilor, politicienilor și bancherilor. În același timp realizează ilustrații de carte, pentru operele lui William King, Charles Gildon și Aubrey de la Motraye, dar nu renunță la ambiția de a picta. Pentru aceasta se înscrie la
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
contele Burlington, important mecena al artelor și literaturii. Hogarth critică caracterul pretențios al artei "clasicizante", fapt care se reflectă defavorabil asupra lui, fiind îndepărtat din cercurile londoneze influente, e drept, nu pentru multă vreme. Reușește să vândă în condiții avantajoase gravuri executate după ciclurile de tablouri intitulate ""Cariera unui destrăbălat"" (1733) și ""Căsătoria la modă"" (1745). La începutul secolului al XVIII-lea, în Anglia nu exista noțiunea de apărare a dreptului de autor. Hogarth prezintă un proiect de lege - numită mai
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
se îmbolnăvise, iar cum mama sa, Rozalia, nu lucra, în familie domnea sărăcia. Tânărul Nicolschi a reușit să absolve opt clase de școală în orașul natal, după care, din cauza sărăciei, s-a angajat în anul 1930 calfă într--un atelier de gravură în metal. După un an, a intrat ucenic la un maistru bijutier, unde a lucrat până în 1937. Și-a satisfăcut stagiul militar la Iași, în Regimentul 2 Transmisiuni. A lăsat la vatră la începutul anului 1940 cu gradul de caporal
Alexandru Nicolschi () [Corola-website/Science/304574_a_305903]
-
Programul cursurilor pe care le-a efectuat cuprinde între altele: Pe lângă acestea, el a urmat și cursuri de desen. El începuse să ia regulat lecții de desen încă de la vârsta de 8 ani și pe urmă se perfecționeze desenând după gravuri. În cele din urmă ajunsese la stadiul în care i se permisese să se dedice ocupației sale preferate, să deseneze după natură. În timpul studenției și chiar mai târziu, își lua totdeauna carnetul său de schițe când pleca în drumeție. Se
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
că dorința pictorului a fost ca această casă să devină muzeu. De aici și demersurile pe care ea le va face în acest sens pe lângă Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice și pe lângă Casa Regală. În 1904 clădirea, colecția de pictură, gravură, instrumentele de lucru, mobilierul, intrau în posesia statului, iar patru ani mai târziu, la 16 iunie 1908, se deschidea oficial Muzeul „Theodor Aman”. Clădirea muzeului este clasată ca monument istoric, . Colecția muzeului este extrem de variată și deosebit de valoroasă, întrucât constă
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
la 16 iunie 1908, se deschidea oficial Muzeul „Theodor Aman”. Clădirea muzeului este clasată ca monument istoric, . Colecția muzeului este extrem de variată și deosebit de valoroasă, întrucât constă din lucrări, semnate Aman, în aproape toate genurile și tehnicile artei de șevalet, gravură, artă decorativă și diverse obiecte care i-au aparținut. Expuse în casa artistului alcătuiesc un tot unitar, conservă atmosfera de sfârșit de secol XIX și spațiul în care a trăit și creat primul pictor român modern. Fondul principal îl constituie
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
evoluția modei acelor vremuri), peisajul din anii maturității, nudul, ca gen nou (înaintea lui Nicolae Grigorescu) sau scenele orientale. Toate acestea sunt ilustrate în colecție și probează modernitatea lui Theodor Aman. Grafica ocupă un loc important în cadrul colecției, în special gravura în acvaforte, tehnică pe care Aman a deprins-o în anii de studii, în capitala Franței și căreia i se va consacra cu perseverență începând cu 1872 până în 1881. Pentru performanțele de excepție în această tehnică este ales membru al
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
perseverență începând cu 1872 până în 1881. Pentru performanțele de excepție în această tehnică este ales membru al Societății Aquafortiștilor de la Paris în 1875. Grație relației cu editorul A. Cadart, care i-a publicat o serie de planșe, cinci plăci de gravură ale lui Aman au intrat în posesia Societății Aquafortiștilor. Planșe ale lui Aman vor figura și în publicația societății, „L’Illustration nouvelle”. În inventarul din 1904 erau înregistrate 53 de aquaforte încadrate, cărora li se vor adăuga alte donații ale
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
aquaforte încadrate, cărora li se vor adăuga alte donații ale Anei Aman și exemplare din tirajele postume Fisher Galați, Adrian Maniu - Mișu Teișanu sau Alexandru Moscu, unele transferuri și achiziții, astfel că în prezent din colecție fac parte 298 de gravuri. Muzeul păstrează și cele 43 de plăci de gravură pe care Ana Aman le-a donat în 1904. În ceea ce privește acuarela, relativ slab reprezentată în colecție, însă doar sub aspect cantitativ (33 de lucrări), tratează teme diverse, unele inedite, altele prezente
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
ale Anei Aman și exemplare din tirajele postume Fisher Galați, Adrian Maniu - Mișu Teișanu sau Alexandru Moscu, unele transferuri și achiziții, astfel că în prezent din colecție fac parte 298 de gravuri. Muzeul păstrează și cele 43 de plăci de gravură pe care Ana Aman le-a donat în 1904. În ceea ce privește acuarela, relativ slab reprezentată în colecție, însă doar sub aspect cantitativ (33 de lucrări), tratează teme diverse, unele inedite, altele prezente și în pictură, gravură sau desen. Cu excepția unui bust
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
cele 43 de plăci de gravură pe care Ana Aman le-a donat în 1904. În ceea ce privește acuarela, relativ slab reprezentată în colecție, însă doar sub aspect cantitativ (33 de lucrări), tratează teme diverse, unele inedite, altele prezente și în pictură, gravură sau desen. Cu excepția unui bust al Pepicăi Aman, al bustului lui Mihai Viteazul și al unui cap de femeie modelat în ceară sau plastilină, sculptura ține mai mult de latura decorativă și se regăsește la piesele de mobilier, care în
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
Dulap de haine. Amor și Psyhia sculptați pe față; 7. Un lavabou cu oglindă și sculpturi; 8. Cadrul unui ceasornic; 9. Două uși cu două canaturi. Pe care sunt ciopliți Titien, Rembrandt, Veronese și Raphael"”. Ustensilele de lucru - presa pentru gravură adusă de la Paris în 1872, bancuri de lucru, dăltițe, ace de gravură, palete, cutii și bastoane de pictură, pensule, mojare, sticluțe - conferă un plus de autenticitate atmosferei atelierului de pictură și gravură. În bibliotecă, concepută și scuptată de către Aman, se
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
cu oglindă și sculpturi; 8. Cadrul unui ceasornic; 9. Două uși cu două canaturi. Pe care sunt ciopliți Titien, Rembrandt, Veronese și Raphael"”. Ustensilele de lucru - presa pentru gravură adusă de la Paris în 1872, bancuri de lucru, dăltițe, ace de gravură, palete, cutii și bastoane de pictură, pensule, mojare, sticluțe - conferă un plus de autenticitate atmosferei atelierului de pictură și gravură. În bibliotecă, concepută și scuptată de către Aman, se păstrează o parte din cărțile artistului, cele pe care doamna Aman le
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
Veronese și Raphael"”. Ustensilele de lucru - presa pentru gravură adusă de la Paris în 1872, bancuri de lucru, dăltițe, ace de gravură, palete, cutii și bastoane de pictură, pensule, mojare, sticluțe - conferă un plus de autenticitate atmosferei atelierului de pictură și gravură. În bibliotecă, concepută și scuptată de către Aman, se păstrează o parte din cărțile artistului, cele pe care doamna Aman le lăsa în casă în 1904. Câteva piese de costum oriental (șalvari, mantale și papuci de cadână, fes), ii și catrințe
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
mie de piese a muzeului. Sculpturile de pe fațada muzeului — fosta casă a pictorului Theodor Aman — sunt lucrate chiar de artist și îi înfățișează pe Michelangelo și pe Leonardo. În sălile muzeului sunt expuse lucrări ale lui Aman: portrete, tablouri istorice, gravuri, mobile sculptate de artist.
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
oriental; clădirile noi (inclusiv cele două biserici) au fost construite însă sub influența stilului eclectic și neoclasic al epocii - erau vremuri de renaștere națională și religioasă a bulgarilor, deși marea majoritate a locuitorilor Balcicului o formau în 1878 turco-tătării (o gravură din 1860 arăta orașul dominat de 5 minarete de geamii). La începutul secolului al XX-lea, Balcicul era deja un orășel comercial cosmopolit, loc de târg cu străzi înguste, dar pline de căruțele negustorilor de grâne, geamii și biserici, clădiri
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
valoarea nominală de 1 leu, diametrul de 37 mm, greutatea de 23,5 grame și cantul zimțat. Toate monedele din această emisiune sunt rotunde și sunt de calitate "proof". Aversurile monedelor de aur, de argint și de tombac cuprat au gravuri similare: sunt redate reprezentarea parțială a Palatului Parlamentului din București, o imagine din interiorul Senatului, în timpul unei ședințe a acesteia, stema României, milesimul , valoarea nominală (100 de lei, pe moneda de aur, 10 lei, pe moneda de argint și 1
Senatul României () [Corola-website/Science/303617_a_304946]
-
imagini feminine întruchipând zeița fertilității. Arta erotică și-a făcut simțită prezența mai ales în antichitate, epocă în care s-au dezvoltat cultura, arta, religia și marile civilizații, această temă fiind căutată și transpusă pe diferite suporturi de la pânză și gravură până în zilele noastre transpusa în tehnici moderne: arta digitală. Numeroși artiști plastici, filozofi, scriitori, muzicieni au fost inspirați de formele feminine și de zona erotică, acest subiect discutat, controversat, judecat, și pentru unii lasciv* și pornografic*. De la imaginile atât de
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
Numeroși artiști plastici, filozofi, scriitori, muzicieni au fost inspirați de formele feminine și de zona erotică, acest subiect discutat, controversat, judecat, și pentru unii lasciv* și pornografic*. De la imaginile atât de expresive și directe ale antichității, mă voi opri la gravurile lui Rembrandt, acele gravuri care par instantanee din viețile oamenilor simplii, instantanee ale vieții lor erotice. Incredibil desenator, impresionant prin măiestria cu care, printr-o linie extrem de plastică, reușește să creeze volumul, artistul este atras de această temă și realizează
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
scriitori, muzicieni au fost inspirați de formele feminine și de zona erotică, acest subiect discutat, controversat, judecat, și pentru unii lasciv* și pornografic*. De la imaginile atât de expresive și directe ale antichității, mă voi opri la gravurile lui Rembrandt, acele gravuri care par instantanee din viețile oamenilor simplii, instantanee ale vieții lor erotice. Incredibil desenator, impresionant prin măiestria cu care, printr-o linie extrem de plastică, reușește să creeze volumul, artistul este atras de această temă și realizează lucrări care imaginează actul
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
Michel Martin Drolling și François-Édouard Picot. A vizitat muzeele pariziene și a făcut copii după lucrări realizate de mari maeștri ca Tițian, Rubens, Nicolas Poussin și Jean-Baptiste Greuze și, la îndemnul lui Nicolae Bălcescu, a copiat la Biblioteca națională, după gravuri de epocă, chipuri de voievozi români. În anul 1852, la sfârșitul verii, Iscovescu a plecat de la Paris spre Stambul. Din spusele biografilor, motivul principal ar fi fost starea financiară precară precum și recidiva bolii de care suferea de mai mutt timp
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
astfel de copii nu numai pentru propria-i evoluție în domeniul picturii ci și pentru a răspândi morbul artelor în rândul poporului român. Probabil aceeași dorință l-ar fi împins pe Iscovescu cu privire la copiile pe care le-a făcut la gravurile pe care Nicolae Bălcescu le-a descoperit la Biblioteca Națională de la Paris. În aceste gravuri erau înfățișați domnitorii Matei Basarab (după Giovanni Paolo Bianchi), Mihai Viteazul (după Egidius Sadeler), Gheorghe Ștefan (după Gilles Edme Petit), Constantin Șerban (după Marco Boschini
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]