2,681 matches
-
muzică sunt mai puțin personale. — David? — Da? — Vrei să ieșim puțin? Pescuitul tricoului de pe calorifer. Găsitul șosetei lipsă. Primii ochi dați peste cap („Tu nu fumezi?“ „Nu. Nu-mi plac cearceafurile îmbâcsite.“). Pasărea din colivie. Cheia de pe frigider. Colanții ei gri. Mașina din spatele blocului. Vecina zgâită pe geam. — Trebuie să oprim să punem benzină. 70, 80, 100 la oră. — Unde mergem? Nu știu. Unde mergem? Nu știiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiu! Colțul de pădurice anostă. Râsul ei plin, de copil. Un ghiile tăiate scurt. — Vedeți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
me tria cadrului improvizat un volum oarecare) tras la geam, cu fotoliul vișiniu funcționând pe post de dulap, cu câteva cutii vechi de pălării ale lui Domini que devenite sertarele unei comode inexistente, în care Alexandre își depozitează lenjeria. Tapet gri, cu flori mici, verzi. Un ghi veci rubicond din care se căznește să iasă la aer o plantă-hi brid, cu frunze aproape violacee, stă tolănit ca un motan rotofei pe pervazul parcă prea îngust pentru el. Ușa băii, vag scorojită
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și coboară două câte două treptele ciobite din scara-melc a imobilului unde lo cu iește. O ia pe Rue de Seine și iese în St. Germain. Ignoră cu desăvârșire cafenelele îm bie toare și zâmbetul unei fete frumoase cu ochi gri și o ține drept, pe Mabillon, până la Marché St. Germain. Nici nu a ajuns bine și uite-l că zâmbește larg, parcă dintr-odată pe deplin instalat în apele lui teritoriale, miș cân du-se ca într-o cadență de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Reykjavík, despre cum a învățat el acolo să facă fenomenala plăcintă cu creveți (pe Sundlaugavegur, la numărul 15, e o cantină unde, acum douăzeci de ani, bucă tari din toate colțurile lumii găteau noaptea sub oblăduirea unui Matusalem cu șorț gri și memorie elefantină, specialist în ingrediente oceanice) din care Alexandre mușcă avid chiar acum, cu ochii măriți de acest dublu deliciu, al gustului și al poveștii. Poate tu, că ești tânăr, o să mai ajungi vreodată pe-acolo... — A, nu cred
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tacticos, o ciocolată chinezească. Ghemuiți unul într-altul, pe canapeaua din bibliotecă, urmăream cu degetul conturul albinei uriașe de pe ambalaj ascultând Aventurile lui Sherlock Holmes de pe disc. Mama venea să ne ia pe seară, încercănată și tăcută, în taiorul ei gri. Obosiți, ne târam până la troleibuz, povestindu-i despre dragul meu Watson și bzzzzzzzzzzz, albina, cum, iar v-a dat ciocolată? o s-o rog să nu vă mai dea. Ajungeam acasă târziu, ne dezbrăcam și mai scufundam câte-o flotă, în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acțiunea trenează. Suspans. Moment binevenit de lâncezeală, cât să răsufle cititorul. Sau să caște. Autorul își adună gândurile și o ia, pieptiș, prin vidul narativ. Aerul se umple de cuvinte noi. Se face pâclos sau umed. Sau se curăță de griuri și se deschide, senin, până la linia orizontului. Vezi? Nu? Nu încă? Stai. Așteaptă puțin. Așteaptă-mă. Acum câțiva ani, treceam zilnic pe lângă un zid pe care scria „Dacă Oceanul te vrea, / Oceanul te ia.“ Pe mine Oceanul nu m-a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se simțea, ca de obicei, aroma sărată a mării, am prentată olfactiv de toate neamurile de pește. Nasul le cu noștea pe fiecare. Așa, din tainițele somnului, știuse când încărcaseră morunul și când fuseseră pescuiți guvizii, cum se înspica în griuri calde carnea roz a somonului cumințită în blocuri enorme de gheață, jos, în cală, câte feluri de crevete umpleau cămările bucătarului-șef (64, parcă... da, 64!), că păstrăvul ales de prim-ajutorul de bucătar nu era din cel mai bun
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se revărsaseră, curcubeic, în recipiente ale căror contururi se topiseră de mult și alunecaseră în dâre luminoase pe nervurile de lemn ale pereților. Pic, făcuse tavanul, îngăduindu-și un strop de apă colorată în roz și mov și roșu și gri și toate nuanțele piperului. Pic pic pic pic, plânsese el, din nou, gălbui, drept peste genele care hibernau, lăsând lacrimi colorate să alunece pe aripile nasului care-și mijise nările ca pe niște ochi neobișnuiți cu întunericul. Hapciu, strănutase Ivan
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
respingi, mai poți încă să te-nchini lumii cu dragoste. Nenorocirea e însă că, de cele mai multe ori, urîndu-te pe tine, urăști hidos chiar universul. E victoria urii asupra dragostei. Ura-i facilă. V. tînăr trăind într-o lume de un gri sanguin, lume excitată de umbra îngerilor care fîlfîie deasupra. Sînt pentru Doctor un caz? Un dobitoc pe care trebuie să-l tratezi deși ți-e scîrbă? Îl întreb de ce nu mă sedează sau, invers, de ce nu-mi pune-n mînă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
faptul că există semeni ai noștri la care o mobilizare a imaginației face ca aceștia să nu aibă nevoie nici măcar de un partener sau de o parteneră, pentru a ajunge să trăiască un astfel de punct culminant. Cavanosa aude vocea gri zonată, ca prin vis. Mâna lui dreaptă lasă oul-piatră să alunece în mâna stângă. Apoi mâna dreaptă apucă telecomanda și ochii lui privesc absent spre rândurile de butoane. Degetul mare apasă ferm butonul roșu din stânga-sus și ecranul devine negru
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
un detaliu și încă un detaliu și încă un detaliu. Vede un om. În fața lui. Un om bătrân. Un om prin a cărui frunte transparentă se zăresc vene pulsânde. Bătrânul îl privește și prin ochii lui alunecă ape verzi și gri și albastre, și nici una dintre culorile astea nu rămâne fixată pe iris, pentru că apele aleargă fără oprire, și albul ochiului se transformă în roșul sânge lui închegat, iar omul se prăbușește în caleidoscopul în perpetuă mișcare și apoi închide ochii
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
cer aproape fără nor, un cer de un albastru strălucitor, o cupolă străvezie care se întinde peste rîu, peste oraș și peste ținut. Cît a fost ziua de lungă, soarele încălzise scîndurile debarcaderului pînă cînd acestea au devenit de un gri deschis, aproape albe, și încinse. Într-o clipă soarele îmi usucă transpirația de pe față, astfel că numai sarea rămîne în urmă-i, ale cărei firișoare le simt pe piele. Debarcaderul este de fapt o plută care este atașată cu inele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
afla în extrema opusă, cu haina neagră, de iarnă, cu ceva care la o privire atentă semăna cu un guler de blană. Bicicleta lui ieșea, de asemenea, în evidență, părea neobișnuit de sportivă încălecată de acest ciclist; era de un gri deschis, cu cauciucuri albe și avea leviere de frînă mari pe ghidon. Un model străin. Am ancorat, el stătea acolo așteptîndu-ne, doi pantofi din piele de vițel, înalți precum ghetele, chiar pe marginea debarcaderului. Văzut de aproape, părea și mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
satisfacție. Nu parcursesem doar o distanță, ci îndeplinisem o misiune en route. Pe durata acestor antrenamente, peisajul de pe malul apei era parte a muncii. Stufărișul, pajiștile, fermele și, mai departe de oraș, arbuștii în spatele cărora casele de țară, albe și gri, visau de sute de ani acestea, de fapt, nu aveau nimic de a face cu cei doi băieți transpirați, mișcîndu-se pe apă, uneori mormăind și blestemînd (eu), alteori privind în jur și ajustînd cîrma, reținîndu-se și depunînd un efort suplimentar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Observatori studenți stăteau în fața mașinilor de scris și scriau liste de rezultate sau anunțuri de la directorii competiției, care se aflau la primul etaj al clădirii joase. Directorii erau oameni ceva mai vîrstnici în bluze de un albastru închis și costume gri cărora studenții li se adresau cu respect și care răsplăteau această adorație tratîndu-i uneori ca pe niște egali. Spuneau o glumă, acceptau rolul care li se oferea. Întrebau care era atmosfera în clubul studenților în acele zile și în camerele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nările celorlalți. Am prins curaj și mi-am lăsat trupul să se odihnească pe un singur picior lângă scaunul din care apărură merele roșii ocrotite de haina neagră a unui bărbat. Merele păreau fade și pătate, dar contrastau frumos cu griul metalizat al autobuzului. Domnul avea privirea îndreptată spre ghiozdanul burdușit ce stătea culcat pe genunchi și spre nasul în vânt al fetei de la geam. Treceam prin dreptul Tribunalului, pe partea cealaltă râul murdărise malurile și asfaltul turnat pe ambele părți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Iar relevanța lor în viața unuia sau altuia dintre noi ar trebui văzută cu fiecare caz în parte, ca și măsura în care dau seama de o anume stare a timpului de astăzi. Secțiunea întâi LA FRONTIERELE CELOR ABSURDE 1. „Gri, dragă prietene, e orice teorie“ Din câte îmi dau seama, legăm prea mult ceea ce se petrece cu noi de posibilitatea deținerii unui sens. Vrem cu tot dinadinsul să fim în posesia unui sens, să-l configurăm după propriile puteri. Vrem
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
posibilitatea lor și de ceea ce singur descoperă în acest joc. În exercițiul literar o face adesea, probabil dintotdeauna. Sunt elocvente în acest sens cuvintele pe care Goethe, în prima parte din Faust, i le atribuie lui Mefistofel: . A vorbi despre griul unei teorii și verdele a ceva auriu ține de dorința exprimării celor „absurde“. Pare destul de curioasă această năzuință a omului. Însă îi este proprie, fapt care, dincolo de ceea ce avertizează logica clasică, îți cere să o recunoști nemijlocit. Și să o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o ieșire. Într-adevăr, a venit vremea când stăpânul din Babilonia a fost învins în luptă chiar de cel care-i fusese oaspete. Făcut prizonier, este dus cât mai departe în adâncul deșertului, unde nu are în față decât imensitatea gri a întinderilor de nisip. Află astfel un labirint cum nu-și imaginase nimeni până atunci. După ce i-au dezlegat lanțurile, a fost părăsit acolo unde, imediat, devine parte neînsemnată și neștiută a unor vaste pustietăți. Aș remarca în legătură cu aceste două
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Steinthal utiliza deja exemplul «această masă rotundă este pătrată» (diese runde Tafel ist viereckig), pentru a susține autonomia gramaticii în fața logicii; iar Vossler cita ver surile lui Goethe: Grau, teurer Freund, ist alle Theorie, / Und grün des Lebens goldner Baum («Gri, dragă prietene, e orice teorie, / Și verde arborele auriu al vieții»), pentru a afirma caracterul non-logic al gramaticii. În fața unor asemenea exemple, scria Steinthal, gramaticianul tace, neavând nimic de obiectat, în timp ce logicianul protestează. Gramaticianul tace pentru că nu este vorba de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
incorect și inadecvat. Ar fi nu doar un eșec în privința desemnării, ci deopotrivă ceva lipsit de semnificație și de sens. De exemplu, când un fizician - care nu are deloc o dispoziție ludică sau poetică - îi spune altui fizician că aude griul teoriei sale. Spusa lui este absurdă (cel puțin prin secvența „griul teoriei“), lipsită de semnificație (căci nu transmite nici un conținut lingvistic) și lipsită de sens (căci nu face o glumă, nici nu oferă un exemplu de enunț fără sens). Ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ci deopotrivă ceva lipsit de semnificație și de sens. De exemplu, când un fizician - care nu are deloc o dispoziție ludică sau poetică - îi spune altui fizician că aude griul teoriei sale. Spusa lui este absurdă (cel puțin prin secvența „griul teoriei“), lipsită de semnificație (căci nu transmite nici un conținut lingvistic) și lipsită de sens (căci nu face o glumă, nici nu oferă un exemplu de enunț fără sens). Ar putea fi acceptabilă în vreo privință această propoziție? Probabil numai indirect
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
deci netransmisibil pentru voi. Apoi vă sfătuiesc să nu-l lecturați pentru că s-ar putea să plecați urgent în Cosmos. Răsete. Aurora: Dacă s-a terminat experimentul de ce nu distrugeți Pămăntul și viața? Incepe altul cu oameni verzi, albaștri, mov, gri! Evelin: De ce? Vă distrugeți singuri; mediul se degradează încăt viața moare pe Pămănt. Am spus-o, salvarea este să evadați pe o planetă din sistemul vostru Solar: Marte, Luna, pe care în timp le veți distruge și pe ele. Peste
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
zise el, n-am de gând să gravitez veșnic neputincios În jurul fustei ei, chiar dacă-i atât de colorată...“ La drept vorbind, fusta Mașei nu avea nimic vulgar În ea. Croiala era simplă, chiar elegantă, lungimea potrivită, iar culoarea era un gri Închis, bătând spre negru. Extraterestrul Însă, după ce luase la bord ceva, câteva păhărele, căuta, se pare, nod În papură la toată lumea. Ce avea cu fusta Mașei? De ce o denigra? Îi era cumva o teamă ancestrală de elementul feminin, că peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Erau absolut numai bărbați, dar echipați altfel decât Vocea Unu și Vocea Doi. La față și la corp semănau cu cei doi gardieni ai săi. Dar hainele lor nu erau bufante. Erau mai ajustate pe corp, și colorate simplu în gri. Era, desigur, un indiciu: hainele acelea erau uniforme. Cei ce le purtau trebuiau să constituie personalul militar. Gosseyn rămase, nemulțumit, pe scaunul lui în timp ce șirurile lungi de "specialiști" de clasă - își aminti statutul lor, așa cum îi numise Vocea Patru - își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]