2,471 matches
-
distanță și am pornit în recunoaștere pe jos. Nici urmă de camionete Ford, deși era destul spațiu lângă bordură. Am cercetat casa de pe trotuar. Era o clădire bej, micuță, din anii ’20. În formă de cub, tencuită cu acoperișul din grinzi de lemn. I-am dat ocol de la aleea din față până la curtea micuță din spate și am străbătut o potecuță pavată cu dale de piatră, ce ducea spre ușa din față. Nu se vedea nici o lumină. Ferestrele erau acoperite toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nimic altceva de încercat. Mirosul lui Anubis e deja în camera de naștere. Ia-ți trusa și urmează-mă. Meryt mi-a spus repede povestea, iar eu mi-am luat cele câteva ierburi pe care le țineam la uscat pe grinzile colibei mele. Doamna aproape că alerga. Abia am avut timp să-mi dau seama că ieșisem din grădină. Am trecut dincolo de fațada casei lui Nakht-re și mi-am amintit prima zi în care văzusem acel loc, cu o viață în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și glasul lui gros în care putea recunoaște și bubuitul tunetului, așa de des în acești munți, dar și ceva ce parcă semăna cu sunetul pe care-l scot ciobanii bătând cu bățul într-o bucată de aramă atârnată de grinzi, când se adună la cină. Ciobanii aveau glasuri puternice, dar nici când cântau glasurile lor nu răsunau ca al acestui om. - Tu știi să cînți? îl întrebă copilul. - Știu! Vrei să-ți cânt ceva? - Da! Copilul lăsă bila în iarbă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai multă mișcare. Eram considerați grozav de excentrici, ridicând greutăți sau balansându-ne la trapez când ceilalți preferau să zacă Într-o cafenea și să flirteze cu chelnerițele. — La trapez! exclamă Henry. — Da, aveam unul În studio, atârnat de o grindă din tavan... În fine, după vreun an de viață din asta, oricât ar fi fost de plăcută, am simțit nevoia de mai multă... cum să-i spun... disciplină. Așa Încât m-am Înscris la Academia din Antwerp, care avea pe-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fi Peblesshire? Pare să fie un loc Îndepărtat.) Fotografiile sunt grozave, dar ceea ce Îmi place cel mai mult sunt detaliile. La pagina 18, e o casă din Berkshire care se laudă că are un birou anexă cu tavan Întărit cu grinzi și grădini pline de pomi fructiferi maturi. Cum o arăta un tavan Întărit cu grinzi? Nu prea-mi dau seama, dar Îmi doresc unul. Și pomi fructiferi maturi! Mă și văd plimbându-mă printr-o bibliotecă cu pereți acoperiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cel mai mult sunt detaliile. La pagina 18, e o casă din Berkshire care se laudă că are un birou anexă cu tavan Întărit cu grinzi și grădini pline de pomi fructiferi maturi. Cum o arăta un tavan Întărit cu grinzi? Nu prea-mi dau seama, dar Îmi doresc unul. Și pomi fructiferi maturi! Mă și văd plimbându-mă printr-o bibliotecă cu pereți acoperiți cu lambriuri de lemn, cu vaze Înalte cu crengi Înflorite, proaspăt tăiate, presărate pe drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
asire, Alte blonde cu păr de-aur - vise tainice de Nord. Dar venit-a judecata și de sălcii plângătoare Cântărețul își anină arfa lui tremurătoare; În zădar rugați peirea - muri se năruie și cad! Cad și scări, ș-aurite arcuri, grinzi de cedru, porți de-aramă, Soarele privește galben peste-a morții lungă dramă Și s-ascunde în nori roșii, de spectacol speriat. Și popor și regi și preoți îngropați-s sub ruine. Pe Sion templul se sparge - nici un arc nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care era parcată pe o stradă lăturalnică, la nici o sută de metri de casă. Conacul familiei Hollinger, am aflat de la Cabrera, era una dintre cele mai vechi proprietăți din Estrella de Mar; o sută de veri trecuseră peste căpriorii și grinzile acoperișului său, uscîndu-le ca pe biscuiți. Mă gîndeam la cuplul În vîrstă care se retrăsese de la Londra În pacea acestei coaste locuite de pensionari. Era greu de imaginat că ar găsi cineva energia, nemaivorbind de răutatea necesară, ca să le provoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Între mine și clădirea distrusă se aflau parbrizul mașinii și porțile de fier forjat. Arșița incendiului Încă mai părea să emane din carcasa măcinată, rămasă În vîrful dealului ca o arcă trecută prin foc de un Noe modern. Se vedeau grinzile acoperișului ieșind din partea de sus a zidurilor, scheletul dezgolit al unei corăbii a morții purtîndu-și deasupra catargele hornurilor. Tende pîrjolite atîrnau la ferestre ca niște vele sfîșiate, steaguri negre fluturîndu-și mesajul sinistru. — Bine... O să ne deschidă Miguel. El are grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înconjurați de ziduri Înnegrite și cu cerul liber deasupra capetelor. Din ușile dormitorului mai rămăseseră doar Încuietorile și balamalele, iar prin cadrele goale se vedeau camerele eviscerate, cu mobila incinerată. Echipa de criminaliști Întinsese un podium de scînduri În lungul grinzilor expuse, iar Cabrera păși cu prudență către primul dormitor. Am ajutat-o pe Paula să treacă peste lemnul care se sfărîma În bucăți și am sprijinit-o de cadrul ușii. În centrul camerei se aflau rămășițele unui pat cu patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
odihnă nemăsurată. Veterinara nu se arătă niciodată în timpul acestor încercări ale lui de a stăpâni un buiestru, prea tânăr pentru înțepenirea corpului și a oaselor care îi săltau pe spinare. Stăruia să își cunoască iubita prin alegerile ce le făcuse: grinzile de fag din padocuri, gazonul udat și proaspăt, mobilierul brun de ratan, sub umbrare roșii de pânză. Și, cu toate astea, un aer demonstrativ și impersonal plutea în spațiile de relaxare și în grădină, în tonul politicos, prea servil, al
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
banii de loc. Și-a ridicat casa singur, cu palmele. Ne-vastă-sa aduna bălegar de pe rampă, se uita la vecini, speriată, îl amesteca în apă cu lut și lipea chirpiciul pe pereții de scânduri subțiri pe care bărbatul îi potrivise în grinzi. Au ridicat două odăi acoperite cu carton și muierea le-a spoit cu albastru. Pe urmă au sosit ceferiștii. Chirică, acarul, Spiridon, fochistul, și Ilie, de umbla și el cu trenurile. Aveau mai mulți copii decât lucruri, în camioanele care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și, dus de vânt, mâna spre biserică. Preotul, scos din odăile lui, vorbea mahalagiilor: - Fraților, arde casa Domnului! Nu lăsați, fraților! Cârciumarul a ieșit și el afară cu mușteriii după el. - Arde! Arde! se deslușea de departe țipătul femeilor. Auziră grinzile căzând la zidari. Focul topise în căldura lui magaziile și sărea peste salcâmii cuprinși de flăcări. Se aprinseseră și duzii din grădina oltenilor. Pe străzi alergau câinii cu părul zburlit. Cineva spunea: - Să se ducă la pompieri, vecine, la gară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
casa în picioare. Băieții de prăvălie dădură porțile la o parte. Convoiul intră va-lvîrtej. Stere strigă la cărăuși să ferească pomii și opri caii: - Ptr, boalelor! Ptr, n-auziți? Descărcară apoi butoaiele și le puseră binișor pe pământ. Proptiră două grinzi groase cu capete de fier în zidul pivniței sub chepeng și începură să răstoarne poloboacele, ținute în frânghii. Vinul suna sub doage și mirosul lui proaspăt îmbată nările negustorului. Butoaiele acelea erau averea lui, sub cercurile de fier clipocea sângele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lucru printr-o parte. L-am răsplătit pe băiat cu un zâmbet aprobator: încetul cu încetul. Se dădea pe brazdă. Deocamdată nu, mulțumesc. Poate după ce termin cu țopăitul. Marie se duse țintă către mobil, pe care-l prinsesem de o grindă de oțel la îndemână. Era atârnat la mică înălțime, la doar câțiva metri de podea și Marie îi dădu ocol fără să scoată vreun cuvânt. Lurch și cu mine ne uitarăm unul la altul; așteptam verdictul ei. Începu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
într-un tunel lung, îngust. Continua să fugă, aplecată în față. Când se uită în urmă îi văzu apropiindu-se, chiar dacă alergau ciudat de ghemuiți. Cuprinsă de panică, se întoarse și se năpusti înainte, izbindu-se cu fruntea de o grindă metalică încorporată în tavan. Icni și se trase înapoi când peretele din stânga ei dispăru subit: un alcov în care se afla o femeie bătrână, îmbrăcată complet în negru, cu mâinile încleștate pe o carte de rugăciuni. Maggie amețise. Pământul de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bila tocmai lovea încă o dată. „Cinci tone“, a oftat nedumerit că mai eram în fața lui, și nu o simplă pată pe zidăria aceea care se îndârjea să reziste. A zâmbit nădăjduind că, poate, în clipele următoare, totuși, îmi cade vreo grindă în cap sau, de ce nu, că Blajinul, faima pușcăriei prin anii ’30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne opriserăm, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, cum bine intuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
troparul, melodie mai mult bănuită, stinsă, izvorând ea însăși, temătoare, din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele și răsuflarea orbului, spre lumina celor câtorva lumânări. Bastonul orbului, atârnat de o grindă deasupra tarabei, se legăna încet, nehotărât, părelnic, mișcat de șoptita cântare a bătrânului cu cărțulia jerpelită și a orbului cu muzicuța lui. Toiagul acela alb, lucind stins în zvâcnetele de lumină ale lumânărilor, părea că, atârnat de fir pogorât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar se răzgândi. ― Hai, Ioniță, șopti Melania, vezi că altfel nu se poate. O să te ajutăm și noi. Dragu începu să cânte cu privirea în pământ. Avea o voce jalnică, melodia falsă abia se deslușea. ― Azi am să-ncrestez în grindă, grindă / Jos din cui acum oglindă... ― Nu! urlă cârnul și trimise trei gloanțe în oglinda venețiană agățată deasupra servantei. Ceva mai vesel! Oglinda plesni. Trei păianjeni uriași înotau în apele ei. "Dumnezeule! gândi Melania Lupu. Asta aduce nenorocire." Scarlat interveni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se răzgândi. ― Hai, Ioniță, șopti Melania, vezi că altfel nu se poate. O să te ajutăm și noi. Dragu începu să cânte cu privirea în pământ. Avea o voce jalnică, melodia falsă abia se deslușea. ― Azi am să-ncrestez în grindă, grindă / Jos din cui acum oglindă... ― Nu! urlă cârnul și trimise trei gloanțe în oglinda venețiană agățată deasupra servantei. Ceva mai vesel! Oglinda plesni. Trei păianjeni uriași înotau în apele ei. "Dumnezeule! gândi Melania Lupu. Asta aduce nenorocire." Scarlat interveni din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mine-i bolnavă, (275) Floare de dumbravă, Și vai lacrimile mele, Cum le vărs cu jele! Du-te greer, du-te greer, Pân-la munte-n creer (280) Și privește - nduioșată Zarea depărtată, Lumea - ntreagă o colindă, Mergi la noi în grindă, Spune-i mamei: Ce-am făcut (285) De m-a mai născut, Căci ar fi făcut mai bine Să mă ia de mâne, Prefăcută că mă scapă Să m-arunce-n apă, (290) Căci de cer ar fi iertată Și de lumea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Stele împlu tot seninul lin și gol... Cu băiatu-n bordei intră și pe capătu-unei laiți Lumină mucos și negru într-un hârb un roș opaiț, 665Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e într-o grindă, celălalt e după ușă, Pin gunoi se primblă iute legănată o rățușcă Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă; Hîrîe-n colț colbăită noduros râșnița veche, 670În cotlon toarce motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu glasu-i stins a spus - "Atît de fericiți cât viața toată Un chin s-aveți: de-a nu muri de-odată. " {EminescuOpVI 63} {EminescuOpVI 64} {EminescuOpVI 65} MIRON ȘI FRUMOASA FĂRĂ CORP Ce lumină-i și ce vorbe Jos sub grinzile colibii? Marta mînue cociorbe Iar Maria toacă hribii, Iar ciobanu-și pune gluga, Mai îndrugă câte - ndrugă, Ese-n noaptea cu scântei Ș-o tuli urât de fugă, Parcă-i dracul în călcăi. Iar la colțul marei vetre Stau pe laiți, lângă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țară Cu bocceaua subsuoară Să ne strângă grămăgioară, Să ne dee la o școală. Noi atunci om învăța carte Când o crește grîu-n casă Ș-a bate cu spicu-n masă, Și a crește orzu-n tindă Ș-a bate cu spicu-n grindă. 210 {EminescuOpVI 211} Și tot am fi - nvățat carte De nu ne lua la oaste. Luni ne pregătia Și marți ne pornia. Eu îi zisei mamei: - Sui, maică-n deal la cruce Să vezi Cuza cum ne duce, Că ne
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nime, Dar cum dracul poate face Să nu dau la cine-mi place. 258 Câte fete-s pân-la noi Toate coată să le cei, Câte fete cu diochi Toate coată să le joci, Țup, țup, țup și voi juca Până grinda s-a crăpa. 259 Câtă pasere pe munte Nu-i ca cucul de cuminte, Câtă pasere-i în codru Nu-i ca cucu de cu modru. 260 Cucule, iedera verde - Ce ți-oi spune nu mi-i crede. 261 - Bună ziua
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]