26,356 matches
-
răbdare până s-o apropiat...Când mi-am dat seama cine-i, îmi venea să chiui de bucurie...Era nenea Jănel! Mergea mai mult împleticindu-se. Avea aceeași privire fără țintă. Era nebărbierit de cine știe când și tare colbăit. Hainele de pe el - numai zdrențe - atârnau ca pe prepeleac. Doamne! Parcă era Hristos coborât de pe cruce! L-am recunoscut mai mult după statură, că altfel nu era chip... In sfârșit, m-o văzut. S-o oprit, s-o șters la ochi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spus odată Pâcu... Uite aici, Dumitre, ți l-am adus de mână. Ii cât un taur și îi dornic de treabă cum nu-ți închipui - i l-a prezentat Pâcu pe Cocoșitu. Iordache Cocoșitu era un mal de om, cu hainele prea strâmte pentru el. Sau, cum spunea Pâcu: „Răposatul a fost prea mic”. Nu-l avea pe vino-ncoace de fel. O față cam roșcovană, pe care ședeau înfipți doi ochi fără culoare, ce te priveau arar în față. „Ce-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a început s-o construiască înainte de căderea pieței imobiliare. E după-amiază și Lionel face exerciții de musculatură la mâna stângă, strângând periodic o minge de baseball pe care îi e imposibil s-o deformeze. Are mânecile de la cămașă suflecate și haina de la costum e pusă frumos pe spătarul scaunului. Aude un scrâșnet de frâne, dar n-are curiozitatea să vadă de unde provine. Nemulțumit de ceea ce citește într-o situație de șantier, mototolește hârtia. Când s-o arunce la coș, ușa de la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
hârtia. Când s-o arunce la coș, ușa de la baracă se deschide. Lionel vede intrând două perechi de bocanci militari, necunoscuți. Pune pe birou mingea de baseball și ghemotocul de hârtie. Își desuflecă rapid mânecile de la cămașă și-și pune haina de la costum. Ridică privirea încetișor și vede mai întâi o canistră galbenă, pe urmă două haine de piele ca în filmele americane cu comisari sovietici, pe urmă două maxilare pătrate ca în filmele cu Edward G. Robinson și, la urmă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
perechi de bocanci militari, necunoscuți. Pune pe birou mingea de baseball și ghemotocul de hârtie. Își desuflecă rapid mânecile de la cămașă și-și pune haina de la costum. Ridică privirea încetișor și vede mai întâi o canistră galbenă, pe urmă două haine de piele ca în filmele americane cu comisari sovietici, pe urmă două maxilare pătrate ca în filmele cu Edward G. Robinson și, la urmă, două perechi de ochelari de soare negri, ca în filmul Blues Brothers. Numai că posesorii bocancilor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
piele ca în filmele americane cu comisari sovietici, pe urmă două maxilare pătrate ca în filmele cu Edward G. Robinson și, la urmă, două perechi de ochelari de soare negri, ca în filmul Blues Brothers. Numai că posesorii bocancilor, canistrei, hainelor de piele, maxilarelor și ochelarilor nu sunt actori și, cu atât mai puțin, nu sunt americani. Sunt racheți moldoveni de peste Prut. Adică mai puțin răi decît racheții albanezi sau ucraineni. Pe șef îl cheamă Grișa, iar pe haidamacul cu canistra
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
azi. Cărămizile dumneavoastră, domnule inginer. — Lasă-le lângă birou, nu poate să-l refuze Lionel, pentru că ar însemna să-i expună toată povestea cu înfundarea ghenei. În timp ce Mathieu se apropie de birou, în baracă intră Roman. S-a schimbat de hainele de lucru și e mai elegant ca de obicei: are o eșarfă roșie înnodată la gât. Pare descins direct din Tragedia optimistă. — S-a terminat programul. M-a sunat Kiril pe mobil: a făcut toate livrările de pepperoni și vrea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sunat Kiril pe mobil: a făcut toate livrările de pepperoni și vrea să ne facă cinste de... ziua morții lui. Mathieu îl privește nedumerit și presupune că polonezul a băut iar în timpul serviciului. Iese. Lionel își desuflecă mânecile, își pune haina de la costum, stinge luminile și iese împreună cu Roman. Despre Kiril E timpul să spunem câte ceva, succint, despre bulgar pentru că, dacă ar fi să ne încredem în Esmé, poate să moară în orice clipă și încă nu știți cum arată. E
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
său prieten care pleacă să se culce cu sticla de cidru. Cățelușul se bagă sub pat, cu coada între picioare; oricum nu se dădea în vânt după cidru, pentru că-i producea aciditate la stomac. Ajuns în cameră, Lionel își aruncă hainele pe unde apucă și dă să se culce. În ultima clipă își amintește de scadențar. Se duce în vestibul, bifează căsuța marți, stinge lumina și se culcă. Capitolul 3 în care Liliane acționează, Gérard se mobilizează, Lionel se sinucide de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ce s-a-ntâmplat? Să nu răcești. Cum îndoliatele știau că prenumele notarului era Marcel, nu Lionel, se liniștesc, dar tot nu-și explică apariția naufragiatului. Lionel mai face un pas până în mijlocul camerei și se oprește. Își stoarce poalele hainei pe covorul persan achiziționat de domnul notar la falimentul firmei Tapis d’Ispahan. — Am intrat numai ca să-ți fac mizerie. O meriți. Lionel își scoate haina, o stoarce complet și i-o dă fetei mai mari. — Vă rog s-o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel mai face un pas până în mijlocul camerei și se oprește. Își stoarce poalele hainei pe covorul persan achiziționat de domnul notar la falimentul firmei Tapis d’Ispahan. — Am intrat numai ca să-ți fac mizerie. O meriți. Lionel își scoate haina, o stoarce complet și i-o dă fetei mai mari. — Vă rog s-o țineți puțin. Își scoate și cămașa, pe care, după ce-o stoarce, i-o dă văduvei. Între timp, Liliane a găsit un mop în debara și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
N-o să mă mai pot ascunde de moarte. Am făcut-o pentru tine! Am vrut să te salvez! Nu cred în ghicitoare, cred în organizații criminale în stare să-i lichideze pe imigranții fără apărare! Lionel începe să-și strângă hainele de la moștenitoarele lăsate cu apa-n gură, pentru că, să fim serioși, prin voalete s-ar fi văzut tot. De câte ori își recuperează câte-un articol vestimentar, Lionel își cere scuze. În timp ce vorbește, se îmbracă. Sunt trist, Liliane. Vă rog să mă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întinde pantalonii. — Nu știu să înot. M-am dus la fund. Ca un pietroi m-am dus. Și m-am trezit pe mal. Vă rog să mă scuzați, domnișoară. — Corect, îl încurajează fata mai mare, ajutându-l să-și pună haina. M-ați nimerit. — Mă bucur. E clar, orice aș face, o să mor duminică, de ziua mea. Clarvăzătoarea a văzut clar. — E o prostie, o nouă coincidență, nu se dă bătută Liliane. — Și dacă mă mai sinucid o dată și scap iar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
revedere, domnișoarelor. Succesiune ușoară! Iese, evitând să calce prin băltoacele pe care le-a făcut la intrare. Este ora 14.30. Lionel intră în show-room-ul firmei de pompe funebre La Mort des Autres. Proprietarul se apropie de el. Crede că hainele i s-au udat de la lacrimi. Își ia o mutră tristă și-i spune: — Condoleanțe. — Mulțumesc, da’ n-am murit încă, îl liniștește Lionel. — Se vede. Și nici n-o să muriți prea curând. Cum v-ați dat seama? — Păreți în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Kill Bill 2. E ora 15.50. Madame Agnès strânge pânzele de păianjen din hol. Atenția îi e atrasă de deschiderea ușii: intră Lionel. E abulic și pârlit: părul din vârful capului și sprâncenele îi sunt ușor arse. De asemenea, hainele de pe el sunt înnegrite. Ține în mână o pungă de hârtie. — Bună ziua, madame Agnès, o salută el din inerție. — Bună ziua, domnule Lionel. Ce mai e nou? — Sunt nemuritor. — Nu e grav. Ce-aveți în pungă? — Cenușă. Parțial umană, adaugă el
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
treacă prin cap. Se scoală și iese vesel din cameră. Robespierre îl ignoră complet. E ora 22.00. Pe ușa comisariatului de poliție intră agentul Patrick, proaspăt repartizat în subordinea lui Clovis. E stors, la propriu și la figurat. Are hainele încă umede și e pârlit pe mâini și pe sprâncene. Intră în biroul lui Clovis și raportează: — Domnule inspector, nu sunt Dumnezeu. Asta o știam, spune Clovis. Alte noutăți? — Nu mai rezist. Obiectivul s-a culcat. Dacă mai fac mult
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
așa ceva am nevoie. Unde pot să-l încerc? — Vă conduc la cabină. Lionel intră în cabină. Toți vânzătorii îi arată directorului că-i țin pumnii să vândă, în sfârșit, ceva. Lionel iese și devine chițibușar: — Pantalonii trebuie puțin scurtați. Și haina mă ține aici, sub braț. — Ajustăm totul imediat, zice directorul, pe care-l trec toate transpirațiile. Antoinette! Numita Antoinette se prezintă în pas alergător cu o cutie de ace. Directorul pune, cu ajutorul acelor, semnele pentru retușuri. Când o să fie gata
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spune doar atât: — Duc d’Anjou! Și închide. E ora 20.25. Lionel și Liliane intră pe ușa restaurantului Duc d’Anjou. Restaurantul pare pustiu. Îi întâmpină căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează faimosul ananas. Lionel e îmbrăcat strălucitor, cu hainele lui de înmormântare. Costumul negru, cravata albă și batista albă, asortată, din buzunarul hainei, ca să nu mai vorbim de pantofii albi cu șireturi, îl fac să semene cu Fred Astaire, mai mult ca niciodată. Nici Liliane nu e mai prejos
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Liliane intră pe ușa restaurantului Duc d’Anjou. Restaurantul pare pustiu. Îi întâmpină căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează faimosul ananas. Lionel e îmbrăcat strălucitor, cu hainele lui de înmormântare. Costumul negru, cravata albă și batista albă, asortată, din buzunarul hainei, ca să nu mai vorbim de pantofii albi cu șireturi, îl fac să semene cu Fred Astaire, mai mult ca niciodată. Nici Liliane nu e mai prejos: are pe ea o rochie de seară, cu trenă și cu spate gol. Poartă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
semn Lionel lui Jean că se pot ridica clopotele. Gustă din creste, caută cu disperare coițele de cocoș care, în absența unei lupe, nu pot fi reperate, după care mai ia o dușcă de șampanie. Se relaxează. Se descheie la haină și își scoate cravata. Liliane, care s-a abțiguit bine, îi ia cravata și și-o leagă în jurul frunții, ca la petrecerile din nebunii ani ’30. Lionel se descalță. Își scoate ciorapii și își suflecă pantalonii până la genunchi. Ia frapiera
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sală îl privește foarte calm. La fel și restul personalului, care, în frunte cu bucătarul-șef, s-a strâns în ușa bucătăriei. Lionel nu înțelege de ce sunt toți atât de calmi. Face o criză de nervi. Își dă jos ochelarii, haina, cămașa și maioul. Își pune o apărătoare pentru dinți - ca boxerii - și începe să țipe, cam înfundat: — Ce-o să-mi faceți? O să mă bateți? Bateți-mă, omorâți-mă, chemați poliția, oricum nu mai am mult de trăit! Ce mai așteptați
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Liliane și o întreabă, cu lacrimi în ochi: — Am promovat în Ligue 1? — Am promovat, madame Agnès, am promovat! — Inch Allah, mulțumește Agnès cerului. Se țin de gât și sar amândouă ca apucatele. De ele se apropie un tânăr cu hainele sfâșiate și mușcat de mâini și de față. Îl ține în brațe pe Robespierre, care continuă să se înfrupte din el. O întreabă pe Liliane: — A dumneavoastră e bestia? — A mea, se bucură Liliane, uitând pentru o clipă de performanța
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de asigurări, producători de lumânări, de sicrie, de lenjerie bărbătească, de produse de slăbit. Ca să nu mai vorbesc de micii comercianți, ca restaurantul Duc d’Anjou, bistroul Aux Immigrants Heureux, crematoriul La Mort des Autres, o librărie, un magazin de haine de lux. Până și un salon de dans din Nantes, care ne-a lăsat paf pe toți: s-a înscris la licitația pentru prima reclamă de după ce se instalează rigor mortis... — Când se instalează... ce-ai zis tu, aleluia tangou
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de tot. Se aude un țârâit timid de sonerie. Lionel se duce la ușă în vârful picioarelor. Se uită pe vizor și vede o văduvă. I se pare cunoscută. Da, e moștenitoarea din anticamera notarului. Cea care i-a ținut hainele ude. Surprins de această apariție, uită că e doar în boxeri și în maiou și-i deschide. — Îmi cer scuze pentru atunci... Nu trebuie. Vă stă foarte bine în boxeri. Atunci erau și mulați. Vreau să spun muiați. — Pot să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să spun muiați. — Pot să vă ajut cu ceva? — Cu multe. Dar o să mă mulțumesc și cu mai puțin, nu sunt pretențioasă. După atâta doliu... Țineți-mi puțin asta. Văduva îi dă pălăriuța neagră, cu voaletă. Pe urmă îi dă haina de la taior. Pe urmă fusta, bluza, pantofii, colanții, furoul, sutienul și, la urmă, chiloții. Văduva seamănă acum cu o femeie goală, iar Lionel cu un garderobier. Situația devine penibilă pentru că Lionel e doar în chiloți, iar văduva se ține foarte
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]