8,389 matches
-
fi lipsite până în stadiile foarte avansate de expresie clinică [Parfrey et al., 1996; Covic et al., 1996]. Epidemiologia hipertrofiei ventriculare stângi Prevalența hipertrofiei ventriculare stângi (HVS) este deosebit de ridicată în populația renală în comparație cu cea generală și chiar cu cea prezentând hipertensiune arterială esențială. HVS reprezintă o anomalie cardiacă constatată precoce, la pacienții cu insuficiență renală cronică în stadiile predialitice prevalența sa crescând pe măsura deteriorării progresive a funcției renale, atingând un maximum la pacienții tratați prin mijloace de substituție a funcției
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
continuă, apoptoza miocitelor cardiace este accelerată. în același sens, se accelerează și procesele de fibroză miocardică. Fibroza interstițială miocardică reprezintă de altfel un proces patologic ubicuitar în insuficiența renală cronică terminală, fiind mult mai puternic exprimat în comparație cu cazul pacienților cu hipertensiune arterială esențială severă sau diabet zaharat [London et al., 2002]. Factori hemodinamici în geneza hipertrofiei ventriculare stângi în condițiile suprasolicitării cordului, hipertrofia ventriculară stângă (HVS) reprezintă inițial, în mod fiziologic, un proces adaptativ de remodelare, menit să compenseze creșterea pre-
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a minimiza stresul la nivelul peretelui ventricular vezi figura 1. în funcție de natura solicitării predominante (de presiune sau de volum), se dezvoltă două tipuri de adaptare a peretelui ventricular: hipertrofia ventriculară concentrică sau excentrică. Suprasolicitarea de presiune determinată, de exemplu, de hipertensiunea arterială sau de stenoza aortică necesită generarea unei presiuni intracavitare mai mari în cursul contracției ventriculare. Aceasta se realizează prin aranjarea proteinelor musculare cu rol contractil în paralel. Ca urmare, are loc o creștere a grosimii peretelui ventricular și o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a peretelui ventricular se definește ca mai mică de 0,45, la ambele sexe. În funcție de acești parametri, pacienții sunt clasificați în patru categorii [Koren, 1991]. Această clasificare (vezi figura 2) s-a dovedit a avea semnificație prognostică la pacienții cu hipertensiune arterială esențială, la care hipertrofia ventriculară stângă reprezintă o anomalie adaptativă mult mai frecventă decât dilatația ventriculului stâng. Când dilatația VS este prezentă, absența HVS reprezintă un marker de prognostic negativ, peretele ventricular subțiat trebuind să lucreze în condiții de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
relativ dificil în cursul diastolei, având drept consecință scăderea fluxului sangvin în diastolă precoce și presiuni de umplere ventriculară mari. Un raport E/A subunitar în contextul unei funcții contractile (sistolice) normale definește disfuncția diastolică severă. Determinanți ai hipertrofiei stângi: hipertensiunea arterială Cu excepția vârstei pacienților, hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă parametrul clinic cel mai strâns legat de hipertrofia ventriculară stângă (HVS), atât în populația generală [LØvy et al., 1988], cât și la pacienții uremici [Harnett et al., 1994; Covic et al., 1998
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
având drept consecință scăderea fluxului sangvin în diastolă precoce și presiuni de umplere ventriculară mari. Un raport E/A subunitar în contextul unei funcții contractile (sistolice) normale definește disfuncția diastolică severă. Determinanți ai hipertrofiei stângi: hipertensiunea arterială Cu excepția vârstei pacienților, hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă parametrul clinic cel mai strâns legat de hipertrofia ventriculară stângă (HVS), atât în populația generală [LØvy et al., 1988], cât și la pacienții uremici [Harnett et al., 1994; Covic et al., 1998, 2000]. în cursul ultimului deceniu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
mortalității cardiovasculare în populația generală [Mosterd et al., 1989]. Prin contrast, la populația dializată, rata mortalității cardiovasculare rămâne deosebit de ridicată [USRDS Rocco et al., 2002; ERA-EDTA Registry Vanrenterghem et al., 1996], în condițiile unei prevalențe de asemenea foarte ridicate a hipertensiunii arteriale și a HVS [Mailloux et al., 1998; Harnett et al., 1988]. Aceasta se explică pe de o parte prin dificultățile reale în managementul hipertensiunii arteriale (știută fiind patogeneza multifactorială a acesteia la pacientul dializat), dar probabil mai ales prin
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ERA-EDTA Registry Vanrenterghem et al., 1996], în condițiile unei prevalențe de asemenea foarte ridicate a hipertensiunii arteriale și a HVS [Mailloux et al., 1998; Harnett et al., 1988]. Aceasta se explică pe de o parte prin dificultățile reale în managementul hipertensiunii arteriale (știută fiind patogeneza multifactorială a acesteia la pacientul dializat), dar probabil mai ales prin prisma diagnosticului și a tratamentului inadecvat al HTA la această categorie de pacienți [Cannella et al., 2000]. Trebuie subliniat încă o dată rolul de prognostic negativ
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
1998]. Pentru a elucida relația dintre modificările morfofuncționale cardiace și diversele posibilități de măsurare a TA la pacienții dializați, Cannella et al. [2000] au întreprins un excelent studiu ecocardiografic la o populație hemodializată stabilă, fără motive evidente de HVS, cu excepția hipertensiunii arteriale (anemia severă, insuficiența cardiacă congestivă, cardiopatia ischemică, insuficiența valvulară semnificativă, diabetul zaharat și sporul interdialitic în greutate peste 5% din greutatea corporală au constituit criterii de excludere). Pacienții erau în tratament cu unul, două sau trei medicamente antihipertensive (lisinopril
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și prin cea diastolică, respectiv presiunea pulsului. Deci TA clinică predializă definită ca media măsurătorilor la mai multe ședințe consecutive! pare să fie un predictor al masei VS comparabil cu TA medie obținută prin monitorizare automată ambulatorie vezi tabelul IV. Hipertensiunea arterială necontrolată reprezintă un factor determinant, probabil cel mai important în geneza hipertrofiei ventriculare stângi la pacientul cu IRC în stadiile predialitice, dar mai ales la pacientul dializat. Corelația HVS-tensiune arterială este prezentă chiar la valori ale tensiunii arteriale considerate
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
substitut valoros al monitorizării automate ambulatorii. Pentru a realiza un control tensional eficient din punctul de vedere al prevenției/ regresiei HVS, TA sistolică imediat anterior ședintei de hemodializă trebuie să fie sub 148 mm Hg. În prezent, diagnosticul și terapia hipertensiunii arteriale la pacienții renali sunt nesatisfăcătoare, explicând în mare parte prevalența ridicată a HVS la acești pacienți. Determinanți ai hipertrofiei ventriculare stângi: hipervolemia cronică Dacă asocierea dintre hipertrofia ventriculară stângă și hipertensiunea arterială (HTA) la pacienții renali a fost studiată
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
148 mm Hg. În prezent, diagnosticul și terapia hipertensiunii arteriale la pacienții renali sunt nesatisfăcătoare, explicând în mare parte prevalența ridicată a HVS la acești pacienți. Determinanți ai hipertrofiei ventriculare stângi: hipervolemia cronică Dacă asocierea dintre hipertrofia ventriculară stângă și hipertensiunea arterială (HTA) la pacienții renali a fost studiată pe larg, relația dintre hipervolemia cronică a pacientului uremic (un determinant major al HTA la această categorie de pacienți) este mai puțin bine caracterizată. într-un studiu clasic [London et al., 1987
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
de tip cross-over, Velasquez et al. [1997] au demonstrat că valorile tensionale sunt mai bine controlate în cursul terapiei hemodialitice decât în cazul dializei peritoneale. Recent, o investigație largă, cuprinzând 504 pacienți peritoneali, a arătat o prevalență de 88% a hipertensiunii arteriale la acești subiecți. Controlul agresiv al statusului volemic duce nu numai la normalizarea TA la majoritatea pacienților hemodializați (vezi capitolul IV), ci și, conform unor studii pe serii mici de pacienți, la regresia HVS. Astfel, Ozkaya et al. [1998
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
sugerează de asemenea că hemodializa zilnică ar fi superioară celei intermitente, convenționale (3 ședințe/săptămână) în controlul statusului volemic și al celui tensional [Woods et al., 1999; Raj et al., 1999]. În concluzie, hipervolemia cronică reprezintă un determinant major al hipertensiunii arteriale și al hipertrofiei ventriculare stângi la pacienții dializați. Controlul statusului volemic la pacienții hemodializați este dificil și devine și mai problematic la dializații peritoneali. Controlul agresiv al volumului extravascular, prin eforturi susținute de a atinge greutatea ideală (uscată) poate
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
progresia HVS doar la 25% dintre pacienți (definită printr-o creștere peste 20 g/m2 sau peste 20% față de start a masei ventriculului stâng). Prevalența HVS a fost invers proporțională cu funcția renală, corelându-se strâns cu prezența unor factori modificabili: hipertensiunea arterială sistolică și gradul anemiei renale. Autorii au demonstrat că o scădere cu 0,5 g/dl a Hb reprezintă un factor independent de predicție a HVS progresive, anemia fiind asociată cu un risc relativ de 1,32 (ceea ce se
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a unei fistule arterio-venoase hiperfuncționale, însă pot deveni semnificative în condițiile preexistenței unei patologii cardiace importante. Cu ocazia creării fistulei arterio-venoase, devine cu atât mai necesar tratamentul agresiv al celorlaltor factori care interferează cu structura și funcția cardiace (anemia renală, hipertensiunea arterială, hiperhidratarea). La pacienții hemodializați cu insuficiență cardiacă congestivă la care s-a demonstrat legătura cauzală fistulă/decompensare cardiacă, revizuirea chirurgicală a FAV hiperfuncționale sau ligaturarea completă a acesteia (cu inserția unui cateter venos central permanent sau trecerea în program
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ridicat; indicele masei ventriculului stâng a fost redus cu: 12% de către inhibitorii enzimei de conversie (IECA); 11% de către blocanții de canale calcice (BCC); 5% de către beta-blocante; 8% de către diuretice, diferențele dintre clasele de antihipertensive fiind semnificative statistic. În concluzie, în hipertensiunea arterială esențială, deci în populația non-renală, IECA și BCC reprezintă cele mai potente medicamente hipotensoare din perspectiva reducerii masei ventriculului stâng. Sunt aceste evidențe din populația non-renală aplicabile la pacienții renali? La pacienții cu boală polichistică renală forma autosomal dominantă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
efecte au fost independente de cel hipotensor. Beneficiul IECA în ceea ce privește pacienții dializați a fost demonstrat pe larg de grupul de la Genova [Cannella et al., 1997]. într-un studiu elegant, 10 pacienți hemodializați cu HVS moderată, dar fără anemie semnificativă sau hipertensiune arterială (!) au primit 2,5-20 mg de lisinopril în zilele fără dializă, timp de 2 ani, în timp ce un grup similar, fără tratament antihipertensiv, a servit drept lot de control. Inhibitorul enzimei de conversie a redus masa VS la 8 dintre
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
să atingă o semnificație statistică. Analiza de amănunt a elementelor posibil determinante pentru regresia HVS a arătat că singurul factor asociat cu regresia masei ventriculare este reducerea TA sistolice, independent de genotipul pentru enzima de conversie a angiotensinei. În concluzie, hipertensiunea arterială (HTA), un determinant major al hipertrofiei ventriculare stângi (HVS) la pacientul uremic, este inadecvat diagnosticată și controlată terapeutic la o proporție importantă a pacienților uremici. Aceasta explică în mare parte atât prevalența deosebit de ridicată a HVS în populația dializată
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
în medie cu 18%) a anomaliilor structurale cardiace, cu impact major asupra morbidității și mortalității pacienților dializați. Alte metode care pot determina regresia hipertrofiei ventriculare stângi: hemodializa neconvențională în practică, nefrologul se confruntă adeseori cu un control deosebit de dificil al hipertensiunii arteriale, al stării de hiperhidratare cronică și, în unele cazuri, al anemiei renale la pacienții dializați. Toți acești factori sunt determinanți majori ai HVS, explicând în mare măsură prevalența foarte ridicată a anomaliilor morfofuncționale cardiace și, cel puțin în parte
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a dilatării și a hipertrofiei compensatorii să fie mai mică. Aceste avantaje teoretice ar trebui să confere DPCA o superioritate netă asupra hemodializei cronice în prevenirea/limitarea manifestărilor cardiomiopatiei uremice. Studiile mai vechi evidențiau superioritatea DPCA asupra dializei în managementul hipertensiunii arteriale și al hiperhidratării extracelulare. Majoritatea acestor studii [Popovich et al., 1978; Young et al., 1984; Cannata et al., 1986] s-au efectuat la pacienți aflați în primii doi ani de terapie dialitică peritoneală, ca urmare având diureza restantă semnificativă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cu funcție renală stabilă, cvasinormală, cu cel al unor voluntari sănătoși, Suwelack et al. [1999] au constatat, într-un studiu cross-sectional, un profil ecocardiografic net defavorabil pacienților transplantați renal. 60% dintre pacienții cu TR prezentau hipertrofie ventriculară concentrică în absența hipertensiunii arteriale , iar complianța ventriculară era semnificativ mai redusă la purtătorii de grefă renală (disfuncție diastolică semnificativă). în schimb, nu au existat diferențe în ceea ce privește funcția sistolică între cele două categorii de subiecți. Modificările structurale și funcționale cardiace enunțate mai sus demonstrează
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
raportului grosime a peretelui arterial/ diametrul lumenului s-a redus de asemenea semnificativ, în paralel cu ameliorarea grosimii peretelui posterior al VS și a indicelui de masă a VS. Totuși, distensibilitatea carotidiană (și complianța/distensibilitatea ventriculului stâng) a rămas anormală. Hipertensiunea arterială. Hipertensiunea arterială este frecvent întâlnită posttransplant renal, la 65-80% dintre purtătorii de grefă renală, principalii factori incriminați fiind medicamentele imunosupresive cu efecte secundare presoare: ciclosporina A, tacrolimusul și corticosteroizii (pentru detalii, vezi capitolul IV). Care este însă legătura dintre
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a peretelui arterial/ diametrul lumenului s-a redus de asemenea semnificativ, în paralel cu ameliorarea grosimii peretelui posterior al VS și a indicelui de masă a VS. Totuși, distensibilitatea carotidiană (și complianța/distensibilitatea ventriculului stâng) a rămas anormală. Hipertensiunea arterială. Hipertensiunea arterială este frecvent întâlnită posttransplant renal, la 65-80% dintre purtătorii de grefă renală, principalii factori incriminați fiind medicamentele imunosupresive cu efecte secundare presoare: ciclosporina A, tacrolimusul și corticosteroizii (pentru detalii, vezi capitolul IV). Care este însă legătura dintre HTA posttransplant
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
tensiunii arteriale s-a dovedit un instrument extrem de util pentru caracterizarea corelației valorilor tensionale cu modificările structurale ecocardiografice. Astfel, valorile tensionale obținute prin monitorizare automată au o valoare predictivă net superioară în privința morbidității și mortalității cardiovasculare atât la pacienții cu hipertensiune arterială esențială, cât și la pacienții uremici. Tensiunea arterială medie îndeosebi cea sistolică obținută prin monitorizare ambulatorie se corelează de asemenea mult mai bine cu hipertrofia ventriculară stângă decât TA clinică, atât la hipertensivii uremici, cât și la non-uremici. Este
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]