10,269 matches
-
forțat, este Împăratul Nix. Personajului titular, un despot sângeros, războinic, i se aduce un visător „ciumat” (altfel spus, un spirit nonconformist), de care se îndrăgostește împărăteasa. Ea își ucide soțul și se mărită cu Manuel, căruia îi dă și coroana imperială. Oripilată, după aceea, de ideile lui pacifiste, îl detronează și îl aruncă în temniță. În fine, autobiograficul alimentează cam toate prozele scurte ale lui S., reunite sub titlul unei narațiuni, Fata fără lună, și evocând anii războiului. Un fragment de
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
cu ninsori”) și cea de-a treia sub forma nostalgiei după Evul Mediu, pe care îl proiectează în orizontul purității. Pe fundalul sentimentului înstrăinării se înseriază simboluri și parabole caracteristice: Nimicul (Marele Zero al depărtării), Golgota și Infernul, Marele pește imperial și noul Hamlet reapărând într-o putredă Danemarcă. Lumea e demitizată, desacralizată, încât chiar Dumnezeu, „cuprins de o presimțire, / Ros de-ndoieli, de spleen și disperare,/ Renunță, trist, la propria-i zidire”. Viziunile se axează pe miturile biblice, fiind materializate
SUCEVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
și pentru destinul poetului: Tudor Vianu, Dimitrie Stelaru, „Papa Bac” - A. E. Baconsky, Ion Vinea, Adrian Maniu ș.a. În aceeași manieră sunt trasate și portretele din Caligrafie și culori (1984), unde unele titluri - Lui Anghel Dumbrăveanu cu dragoste, O lalea imperială pentru prieteni, O laudă care se cuvine - vorbesc de la sine. Lipsind distanțarea necesară, portretele morale și critice ale autorului sunt adesea neconvingătoare; ele interesează însă tocmai prin fervoarea evocării și prin ingeniozitatea proiecției ficționale. În schimb, Viața mea la țară
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
legendarul Dracula - este prinsă între imperii uriașe. Unul, cel turcesc, l-a „înghițit”, la rândul său, pe cel bizantin. Fapt simbolizat extrem de sugestiv de cușca ambulantă în care sultanul Baiazid, potențial cuceritor al lumii, poartă după sine captivă fosta curte imperială. Evenimente consemnate în cronici și documente istorice îi folosesc lui S. ca punct de pornire pentru a reveni la preocupările sale privind captivitatea, limitele, marja de libertate îngăduită insului în „prestabilit”. Pe aceeași linie cu evadările spectaculoase, paradoxale, din celelalte
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
de imperii, adică bazat pe o piață mondială, nu pe tribut ca mijloc de extragere a surplusului. Aceasta nu exclude însă ideea coexistenței economiei mondiale și imperiilor mondiale cel puțin în epoca modernă timpurie. În plus, este posibil ca dinamismele imperiale să supraviețuiască în anumite state, dar, de regulă, acestea sunt supracoordonate (învăluite) de dinamismele „economiei mondiale”. „Statele centrale” luptă împotriva altor „state centrale”, acționând, astfel, ca niște „imperii mondiale”. Asemenea „războaie imperialiste” au marcat relațiile dintre Spania, Olanda, Franța și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cinic decât decidenții români că, fără o schimbare radicală a politicii ungare În Transilvania, monarhia risca să piardă ultimul său avanpost În Est <ref id="39">39 Solomon Wank, In the Twilight of Empire. Count Alois Lexa von Aehrenthal (1854-1912), Imperial Habsburg Patriot and Statesman, Wien - Köln - Weimar, 2009, vol. I, p. 156. </ref>. Motiv pentru care, recompunerea parteneriatului special cu Germania laolaltă cu germanizarea sistematică a elitei militare române - grație accesului În academiile militare prusace - trebuia să fie soluția alternativă
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
artilerie de câmp. Începând din 1910, această acțiune s-a extins și la batalioanele de geniu și transport. Ulterior s-a aprobat și participarea ofițerilor români de stat major la manevrele anuale germane, accesul În școala de cadeți ai marinei imperiale pentru un program de instruire de patru ani și detașarea unor ofițeri români la cursurile Academiei tehnice militare <ref id="45"> 45 F. C. Stahl, op. cit., p. 156. </ref>. Soluția, eficientă poate pe termen lung, a fost prea târziu imaginată și
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
de specialitate. Unele lucrări creditează diplomația austro-ungară pentru această voltafaccia a politicii externe românești, considerând-o un Aehrenthal dictum (ceea ce pare să confirme nimic altceva decât ideea că românii continuau să audieze benevol verbum-ul ce venea de la Viena). Noul plenipotențiar imperial și regal la București, Alois Lexa von Aehrenthal, ar fi fost cel care, În 1896, ar fi sugerat guvernului liberal orientarea atenției și energiilor spre Balcani, spre soarta românilor din Macedonia, În vederea reducerii tensiunii dezvoltate de chestiunea transilvană <ref id
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
ref id="58">58 IRD, vol. II, partea II-a, doc. nr. 22, p. 34-35. </ref>. De altfel, cancelarul rus nu va ezita de a notifica, În scris, Guvernului român că „Rusia n-are trebuință de ajutorul armatei române”, forțele imperiale fiind „mai mult decât Îndestulătoare” pentru Înfrângerea Turciei <ref id="59">59 Memoriile Regelui Carol I, vol. III, p. 155. </ref>. Pe de altă parte, Gorceakov exprima cu claritate dorința Guvernului țarist de a obține brațul Chilia, ceea ce Însemna, de
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
de natură a-i Încuraja pe soldații din bateria Carol; vezi <ref> T. C. Văcărescu, Luptele românilor În răsbelul din 1877-1878, ediția a treia, București, 1887, p. 75-76.</ref> </footnote>. Insuccesele armatei ruse În fața Plevnei au determinat Marele Cartier General Imperial să solicite concursul trupelor române, pentru a prelua prizonierii turci de la Nicopole și a ocupa respectiva fortăreață. Comandantul Diviziei a IV-a, generalul de brigadă George Manu primise instrucțiuni ca orice sprijin acordat trupelor ruse dincolo de Dunăre să nu aibă
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
constituie principalul argument pentru participarea la operațiunile militare din Balcani. Ca atare, Marele Duce Nicolae era Înștiințat de Carol I că a decis să treacă Dunărea În fruntea a 30.000 de oameni, cu obiectivul de a cuceri Împreună cu armata imperială „pozițiunea de la Plevna” <ref id="70"> 70 Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, t. II, p. 55; ANIC, fond familial Brătianu, dosar nr. 591/1878, f. 5. </ref>. La 16 august 1877, Domnitorul României sosea la Gorni-Studen, sediul
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
de la Plevna” <ref id="70"> 70 Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, t. II, p. 55; ANIC, fond familial Brătianu, dosar nr. 591/1878, f. 5. </ref>. La 16 august 1877, Domnitorul României sosea la Gorni-Studen, sediul Cartierului Imperial, unde fusese așteptat cu „nerăbdare” de către Țarul Alexandru al II-lea și Marele Duce Nicolae. Mai ales acesta din urmă era interesat dacă Principele avea intenția de a-și comanda În persoană trupele. La răspunsul afirmativ al lui Carol I
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
liberă navigație pe Dunăre. Liniștindu-și colegul de dezbateri În privința libertății comerțului, contele rus Șuvalov Încerca să-i convingă pe distinșii interlocutori că „problema Basarabiei” nu este una de „ambițiune și de interes”, ci o „cestiune de onoare” pentru Guvernul Imperial. Gorceakov adăuga la rândul său că cele trei districte basarabene fuseseră cedate Moldovei prin Tratatul din 1856, act internațional Încălcat de români În 1859, când au Înfăptuit unirea, și În 1866, odată cu alegerea Principelui Carol. Cu alte cuvinte, el dorea
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
au fost supuși românii, plenipotențiarii francezi avansau ideea acordării unei extensiuni teritoriale la sud de Dobrogea, care să cuprindă Silistra și Mangalia. Părerea exprimată Întrunea aprobarea reprezentanților Italiei și Austro-Ungariei, nu Însă și cea a rușilor, care considerau că Guvernul Imperial s-a arătat destul de „generos”, Dobrogea și Delta Dunării compensând „cu prisos” cesiunea sudului Basarabiei. Totuși, ca urmare a insistențelor celorlalți colegi, reprezentanții Rusiei consimt a prelungi frontiera statului român de la Rahova până În preajma Silistrei și de aici până la Mangalia
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
intensifică eforturile diplomației ruse de atragere a României de partea Antantei (alianță definitivată În 1907 și Încheiată Între Franța, Rusia și Anglia). Pe această linie se Înscriu Întâlnirea de la Predeal (1907) dintre Regele Carol I și Înalte oficialități din preajma familiei imperiale ruse, vizita la Petersburg a Principelui moștenitor Ferdinand (1908) și, mai ales, sosirea la București (În noiembrie 1912) a Marelui Duce Nicolae Mihailovici, pentru a Înmâna Suveranului României bastonul de mareșal al armatei țariste <ref id="177">177 Ion M.
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
merge alături de Austro-Ungaria <ref id="187"> 187 Ion M. Oprea, op. cit., p. 61-63.</ref>. Concomitent, diplomația rusă câștigă teren În privința atragerii României În tabăra Antantei, extrem de importantă În acest sens fiind vizita Țarului Nicolae al II-lea și a familiei imperiale la Constanța (iunie 1914), care nu a reprezentat un simplu act de curtoazie <ref id="188">188 Ibidem. </ref>. După izbucnirea Primului Război Mondial, Regele Carol I, deși de la Berlin și Viena i s-a solicitat intervenția În virtutea alianței existente, Îl avertiza
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Bulîghin, despre intenția unor basarabeni, refugiați În România, „de a profita de circumstanțele actuale pentru a iniția o propagandă românească În gubernia Basarabia” <ref id="26">26 Ibidem, f. 6. </ref>. Ministrul, la rândul său, Îl Însărcina pe șeful poliției imperiale să Întreprindă măsuri pentru a curma „extrem de nedorita propagandă” <ref id="27">27 Ibidem, f. 9. </ref>. În consecință, autoritățile locale din Basarabia au primit indicații ca să ia măsuri care să contracareze acțiunile „Ligii Culturale a Românilor Basarabeni”. La 22
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
necunoscut și complicat” și necesita „o studiere multilaterală și o luptă hotărâtă, căreia urma să i se confere o anumită formă tactică”. Haruzin considera că acțiunile sale puteau fi mai fructuoase dacă ar fi fost susținute și din partea misiunii diplomatice imperiale ruse de la București. Pentru sincronizarea acțiunilor, considera că era nevoie de unele discuții personale cu Giers. Haruzin și-a exprimat intenția de a sosi imediat la București. La rândul său, Giers Împărtășea „Întru totul opinia guvernatorului asupra oportunității sincronizării eforturilor
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
unirii ei cu România” <ref id="41">41 Ibidem, f. 794. </ref>. El solicita stăruitor suprimarea ziarului. După nouă luni de activitate, În martie 1907, Basarabia și-a Încetat existența și, din câte se pare, cu concursul direct al autorităților imperiale ruse. Aceeași soartă a avut-o și noul organ de presă Viața Basarabiei, prima publicație periodică lansată În urma compromisului Între cele două grupări ale mișcării naționale din ținut. Acest ziar a fost, totodată, și prima publicație periodică de limba română
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
În Basarabia, opriți de a se folosi neîmpiedicați de limba lor În viața lor obștească, de a-și trimite copiii la școlile lor naționale.” Românii basarabeni, se preciza mai departe, „stând neclintit pe temeiul marilor principii vestite de pe Înălțimea tronului imperial, trebuie să ne Întrunim cu toții Într-un Partid Național Democratic din Basarabia, ca să putem lupta pentru intrarea În ființă și pătrunderea În viața obștească În Basarabia, potrivit cu Împrejurările noastre deosebite”. În acest scop, „noi trebuie să ne alăturăm Întregii societăți
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
Teorema lui Bell 283 15.1.2.4. Teoria bootstrap 283 15.1.3. Creierul liber și buimac 285 15.1.4. Curriculumul și cultura de masă... postmodernă 289 15.2. Panorama gândirii curriculare postmoderne 292 15.2.1. Expansiunea „imperială” 292 15.2.2. Cele zece „provincii curriculare” postmoderne 294 15.3. Viziuni, accente, poziții și simptome curriculare postmoderne 306 15.3.1. De la criticism la postmodernism 306 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale” 311 15.3
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
era „scrib purtător de baston”, care conferea dreptul de a îndeplini funcții executive la curtea faraonului; pe această poziție, scribul era socotit ca făcând parte din „corpul regenților regali” și putea fi oricând numit guvernator de oraș sau de nomă imperială. Cei mai competenți și mai fideli scribi purtători de baston puteau accede la un titlu și mai înalt: „căpetenie a secretului”. Faraonul avea astfel de căpetenii care erau „secretarii” săi și care alcătuiau Sfatul Regal. Începând cu Dinastia a III
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
eclipseze titlurile nobiliare ereditare- cu excepția celui de faraon. S-a înființat și titlul-funcție hatia, care desemna un „principe-cancelar” ales de faraon dintre cei zece scribi, secretari ai Sfatului Regal. Ulterior, s-au constituit structuri administrativ-nobiliare similare la nivelul fiecărei nome imperiale. În Dinastia a IV-a a apărut titlul de vizir. De exemplu, vestitul Imhotep nu a fost vizirul faraonului Djoser, cum se crede, întrucât funcția nu exista; era însă mare preot la Heliopolis, care însemna „Cel mai mare dintre văzători
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sorbeam”. 24. Parthenius trebuie să fi fost un coleg mai mare și prieten al lui Aratos (vide supra). Este cvasinecunoscut. Este amintit de L.M. Hartmann (Geschichte Italiens im Mittelalter, Leipzig, 1900, vol. I, p. 190), care indică și ascendența lui imperială. 25. Cf. Stein, op. cit., vol. II: De la disparition de l’Empire d’Occident à la mort de Justinien (476-565), p. 125. Ennodius precizează și faptul că acest prieten al regelui era un remarcabil poet (In veterum morem pangit nova carmina
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dormita în semiconștiență”, imperiul fiind doar o grupare de neamuri cărora Carol cel Mare trebuia să-i confere calități de organism politic perfect funcțional, condus de un centrum autoritar și mesianic. Carol se considera primus vicarius, primul reprezentant al creștinătății imperiale, al unei populații enorme și pestrițe sub raport etnic, care nu trăia decât foarte confuz conștiința unității sale creștine: își dorea, cum insatietas, clarificarea acestei conștiințe de unitate creștină pentru toți supușii, care ar fi conferit Imperiului Carolingian „sângele spiritual
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]