2,882 matches
-
e Marcus... spuse ea. Ashling alunecă imediat înapoi între așternuturi. —E Jack Devine. Această vizită bizară o scoase puțin pe Ashling din stare. Ce voia? Să o dea afară pentru că lipsea de la muncă? — Spală-te, pentru numele lui Dumnezeu! o imploră Joy. Miroși îngrozitor. — Nu pot, spuse Ashling grav. Atât de grav, încât Joy și-a dat seama că își pierdea timpul. Ca un compromis, a insistat ca Ashling să pună pe ea o pereche curată de pijamale, să se pieptene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de când făcuseră ultima dată sex. Nici nu speraseră să o poată face sâmbătă după-amiaza. După ce Craig l-a lovit pe Marcus cu camionul roșu, nu îl mai lăsa să se apropie la mai puțin de un metru de Clodagh. Hai, imploră Clodagh, cu vocea înfundată. Marcus s-a lucrat de vreo două ori cu mâna, apoi s-a poziționat cu acuratețe exact la intrarea ei. Nimic nu depășea prima intrare. Pentru că momentele lor de sex erau atât de scurte, deveniseră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din ’39 de la banca Boulevard-Citizens și se îndrăgostise de prietena unuia dintre spărgători, dând astfel cu piciorul unui transfer la Biroul Detectivi atunci când pipița s-a mutat la el - încălcând regulile Departamentului cu privire la legăturile amoroase în afara căsătoriei - și l-a implorat să renunțe la box. Zvonurile despre Blanchard m-au lovit ca niște directe expediate pe neașteptate și mă întrebam cât adevăr conțin. În schimb, frânturile auzite despre propria mea poveste le-am resimțit ca pe niște lovituri ușoare, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tot gândit la niște furtuni care să șteargă urmele de pe terenurile virane, aruncând la canal toată ancheta cu fata măcelărită și durerea lui Lee pentru sora dispărută până ce canalul colector o să dea pe dinafară, vomitându-l pe Junior Nash, care implora să fie arestat. În timp ce-mi parcam mașina, norii s-au împrăștiat și, nu după mult timp, făceam muncă de teren sub razele necruțătoare ale soarelui. Un nou șir de răspunsuri negative îmi alungă fanteziile. Am pus aceleași întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ești o pușlama isteață, Bucky. Tu ce crezi? — Cred că vreau să mă-ntorc la Arestări. Îmi pui o pilă la Loew? Millard clătină din cap. — Nu. Îmi răspunzi la întrebare? Mi-am înfrânat impulsul de a lovi sau dea implora. Ea a spus da sau nu tipului nepotrivit la momentul nepotrivit și în locul nepotrivit. Și, întrucât numărul bărbaților care au trecut prin patul ei e mai mare decât cel al mașinilor de pe autostrada San Berdoo, iar gagica nici nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când mai vin cu treburi prin Dago. I-am răspuns tot printr-o telegramă că voi fi în Dago a doua zi după-amiază și că vin s-o iau de acasă. Apoi am luat-o de-acasă și m-a implorat s-o duc cu mașina în L.A.. I-am spus... Millard îl întrerupse cu un gest. — Ți-a spus Betty de ce trebuia să ajungă în L.A.? — Nu. — Ți-a spus că urmează să se-ntâlnească cu cineva? — Nu. — Ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de Manley, iar vocea lui câtuși de puțin bâlbâită tuna și fulgera: — Îți trebuia o crăpătură proaspătă și ai crezut că Betty o să fie o pradă ușoară. Te-ai dat rotund și când ai văzut că nu ține figura, ai implorat-o. Nici figura asta n-a mers, așa că i-ai oferit bani. Ți-a spus că-i pe roșu și asta a fost picătura care a umplut paharul. Ai vrut s-o faci să sângereze pe bune. Zi-mi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
urăște pe mincinoși, replică Sears și lovi în masă de trei ori: Trosc! Trosc! Trosc! Manley lăsă bărbia în piept și începu să suspine. Sears îngenunche lângă scaunul lui. — Spune-mi cum a urlat Betty. Spune-mi cum te-a implorat, Roșcatule. Spune-mi mie, apoi lui Dumnezeu. Nu! Nu! N-am lovit-o pe Betty! — Ți s-a sculat? Ejaculai și iar ejaculai și tot ejaculai pe măsură ce-o măcelăreai? — Nu! Of, Doamne! Of, Doamne! Așa, Roșcatule. Vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încolțit mai întâi pe Bidwell. Tremuratul său făcea ca scaunul să i se clatine sub picioare. M-am întins și am apucat cârligul, ca să-l țin nemișcat. — Povestește-mi despre Betty Short, tataie. De ce-ai omorât-o? Privirile bătrânului implorau milă și am evitat să mă uit la el. Fritzie, care examina cazierele de pe perete, rupse tăcerea: — Nu fi timid, băiete. Păsăroiul ăsta îi obliga pe băieței să-i sugă pixul. Am zgâlțâit și am smucit de cârlig. Hai, tataie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
curiozitate profesională, iar eu citeam și mă gândeam și formulam ipoteze din punctul de vedere al cuiva dornic să devină un detectiv bun - calea pe care o și urmasem până să pornesc alarma aia. Uneori aveam senzația că indiciile mă imploră să fac legături între ele, alteori mă blestemam că n-am un pic mai multă materie cenușie, iar alteori copiile după rapoarte îmi aminteau pur și simplu de Lee. Am continuat relația cu femeia pe care el o salvase dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Am sărit în picioare și l-am pocnit cu spătarul scaunului. A primit lovitura în gât, a căzut la podea și a lins din nou covorul. I-am proptit țeava pistolului în ceafă. Căcănarul de detectiv particular scânci, apoi mă imploră rapid: — Uite ce e, n-am știut că erați așa apropiați! Nu eu l-am ucis și dacă nu vrei decât să-l prinzi pe făptaș, ies din peisaj. Te rog, Bleichert, fir-ar să fie! Am scâncit la rându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
până când iese Bobby din închisoare. Lee i-a cerut un răgaz, apoi s-a dus la Ben Siegel și a încerce să facă rost de bani de la el. Siegel n-a vrut să-l împrumute și atunci Lee l-a implorat să pună pe cineva să-l ucidă pe Bobby. Siegel n-a vrut nici asta. Lee a aflat că individul e-n cârdășie cu niște negri care fac trafic cu marijuana și... Adevărul m-a izbit în față, imens și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui și Dumnezeu mai știe pentru ce. Era îngrozit la gândul că Fitch a vorbit deja cu Bobby și că Bobby știe de înscenare. Voia să-l ucidă sau să pună pe cineva să-l ucidă, dar eu l-am implorat și am încercat să-l conving s-o lase baltă, deoarece nimeni nu l-ar crede pe Bobby, așa că ce sens ar avea să mai facă rău și altcuiva. Dacă nu era nenorocita aia de moartă, poate l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tot rahatul, despre felul cum tura de noapte m-ar ține departe de soție, bâlbâindu-mă când înaintea ochilor îmi apăreau imagini ale femeii în negru, și mi-am dat seama că mai am puțin și o să ajung să-l implor. Într-un târziu comandantul detectivilor mă reduse la tăcere cu o privire lungă. Mă întrebam dacă nu cumva mă dă de gol drogul. Mi-a spus doar „OK, Bucky!“ și mi-a făcut semn spre ușă. Am așteptat în anticameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
plecarea lui Kay la serviciu. Când însă nu ținea figura, mă zvârcoleam în somn și transpirat, visam clovnul zâmbitor al lui Jane Chambers, pe francezul Joe Dulange strivind gândaci, pe Johnny Vogel cu biciul lui și pe Betty, care mă implora s-o fut sau să-i omor ucigașul - ori una, ori alta, nu conta. Dar cel mai insuportabil era să mă trezesc singur-singurel în casa noastră din povești. Veni și vara, cu zilele fierbinți în care dormeam pe canapea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chisturi ovariene și că n-o să poată avea niciodată copii. La faza asta Beth a luat-o razna, pentru că își dorise dintotdeauna să aibă mulți copii. I-a căutat pe marinarul și infanteristul care au salvat-o și i-a implorat să-i facă un copil. Infanteristul a refuzat-o, dar marinarul... a profitat de ea până ce a plecat pe mare. Mi-am amintit imediat de francezul Joe Dulange - despre relatarea lui în legătură cu ideea fixă a fetei că ar fi însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că mai avea puțin și murea, l-am dus la spital și i-am mituit pe administratori să-l treacă în fișă ca „victima unui accident de circulație“. Când a ieșit din spital, era o epavă desfigurată jalnică. L-am implorat să mă ierte, i-am dat bani și i-am găsit de lucru: îngrijitor al proprietăților mele și gunoier la primărie. Mi-am amintit că la un moment dat m-am mirat că Madeleine nu seamănă cu nici unul dintre părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fragmentele în apa din port. Eu am prins zilele acelea. Am văzut negustori greci bogați, și comandanți de legiuni, și senatori romani, și navigatori arabi care-i ofereau lui Augustus sume enorme pentru statuile nude ale Cleopatrei - i-am văzut implorându-l cu lacrimi în ochi să nu le distrugă. Dar Augustus, numai el, a rezistat vrăjii. Mi s-a spus că a străbătut încăperile acelea însoțit de preoții săi, experți în magia ertuscă. Regina pusese să-i fie sculptat trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și, în spatele lor, mii de chipuri care, recunoscându-l pe el, fiul mai mic, îl strigau plângând. Îmbulzindu-se până când ajungeau să nu mai poată respira, îi strigau Agrippinei că, în haita aceea de ucigași, ea singură reprezenta onoarea patriei, implorau zeii să cruțe viața ei și a copiilor ei, își aminteau furioși că, înainte de mortul acela, ea își însoțise la mausoleu frații asasinați, îi blestemau pe ucigașii nepedepsiți, cereau răzbunare. Nimeni, cu excepția câtorva senatori, nu prevedea că acea dovadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
băiat a fost oribil: depoziții ale sclavilor smulse sub tortură, acuzații ale unor falși prieteni, adunări de senatori înspăimântați. Iar Tiberius, cu prezența lui dură în aulă, a provocat o asemenea spaimă, încât acuzatul, deși mersese din ușă-n ușă implorându-i pe toți prietenii săi puternici de odinioară, n-a găsit în toată Roma nici un avocat care să-l apere. Disperat și terorizat, în noaptea asta, înainte de rostirea sentinței, și-a tăiat gâtul.“ Gajus puse jos codexul. Puterea care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
latină: Libri Pontificum. În pergamentul uscat, care trosnea ușor - și despre care toată lumea vorbea fără să-l fi văzut vreodată -, erau închise binecuvântările, evocările, invocațiile, formulele magice vechi, tainice pe care, de secole, preoții și căpeteniile le recitau pentru a implora victoria, sacrificând victime înaintea bătăliilor. „Divi divaeque, qui maria terrasque colitis, vos precor quaesoque...“, zei și zeițe care sălășluiți în mări și pe pământ, vă rog și vă cer... Acestea erau lecturile preferate ale lui Tiberius? Invocau victoria, alungarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceea atât de luxoasă încât părea ireală, biata fată nu știa că îi mai rămâneau puține luni de viață. — Copilul a încercat să se nască înainte de soroc, dădu verdictul medicul. Ea însă, răvășită, incapabilă să înțeleagă ce se întâmpla, îi implora pe toți, pe medicii neputincioși, pe moașele pricepute, cu mâinile pline de sânge, pe preoții care o stropeau cu poțiuni magice, murmurând formule scrise de etrusci cu șase veacuri în urmă, în răgazurile dintre strigătele tot mai slabe. Ultima amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în fața tuturor. Atunci Marcus Aemilius Lepidus - bărbatul cu care Drusilla, îndrăgostită, voise să se căsătorească și nepotul acelui Marcus Lepidus în casa căruia Julius Caesar cinase cu o seară înainte de a fi ucis - îi aminti Împăratului greutățile exilului și îl imploră să-l trimită pe vinovat într-un loc mai puțin izolat și mai puțin sălbatic. „De ce îl apără Lepidus?“, se întrebă Împăratul, neîncrezător. Dar își aminti că îl văzuse plecând spre Gyaros, spre moarte, pe Creticus, tribunul care fusese tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a se insinua peste tot și de a-i predispune pe ceilalți la confidențe, fără să-i întrebe nimic -, interpretă cuvintele lui Asiaticus și, într-un moment când îl găsi pe Împărat singur, îi spuse: — Cei mai importanți senatori mă imploră să te îndemn să le învrednicești cu o privire pe fiicele lor de paisprezece ani. Roma vrea de la tine un moștenitor. Împăratul fu neplăcut surprins și se gândi că sclavul acela eliberat făcea prea multe proiecte de unul singur. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
însă rupse sigiliul. Codexul se deschise. Conținea multe foi netezite cu grijă, de mărimi și cu grafii diferite. Împăratul îl închise la loc. Simțea că-și iese din minți. — Nu-ți servește la nimic, nu te uita în el, îl imploră băiatul. Fără să-i răspundă, se duse să se așeze, cu codexul în mână, în locul unde, cu siguranță, stătuse Tiberius. Ura îi uscase buzele și gâtul. Îi spuse lui Helikon să ceară ceva de băut pentru el, puse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]