114,184 matches
-
proprii - cu ajutorul lăbuței din față - mi-a dezvăluit niște protuberanțe uriașe (aproape niște diformități), exact acolo unde te-ai fi așteptat să se afle. Umflătura de pe fruntea mea - o gîlmă pe care obișnuiesc să mă scarpin cînd mă nedumerește ceva - indică, spune Gall, capacități lingvistice prodigioase, În vreme ce șănțulețele adînci, de melancolie cronică, de sub arcadele ochilor, sînt semne ale unui temperament spiritual „elevat”. Am descoperit, de asemenea, la baza craniului, alte umflături care sînt semne clare de „adezivitate” și „amativitate”, și indică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
indică, spune Gall, capacități lingvistice prodigioase, În vreme ce șănțulețele adînci, de melancolie cronică, de sub arcadele ochilor, sînt semne ale unui temperament spiritual „elevat”. Am descoperit, de asemenea, la baza craniului, alte umflături care sînt semne clare de „adezivitate” și „amativitate”, și indică prezența - și cum aș putea s-o neg ? - unei „tendințe de a forma atașamente puternice față de alții” și o „Înclinație către desfrîu și apetit carnal”. În fine, ca să vedeți că pînă și un craniu e capabil de un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
exactă a dealurilor și a văilor de pe bostanul lui Norman. Întipărite pe el, limpede ca lumina zilei, erau semnele inteligenței, ale spiritualității, ale energiei mentale, ale seriozității, plus un delușor perfect desenat - asta mi-a plăcut cel mai mult -, care indica o aplecare către „filoprogenitivită”, definită de Gall drept „un sentiment special, care-l face pe individ să supravegheze și să se Îngrijească de odrasle neajutorate”. Aflarea acestor lucruri despre firea adevărată a Proprietarului biroului m-a umplut de fericire - pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și neîngrijiți, ce-i acopereau tîmplele. Dacă m-aș fi putut urca pe umărul lui și i-aș fi explorat tîmplele cu lăbuțele, n-am nici o Îndoială că peste asta aș fi dat : cute În formă de semilună deasupra urechilor, indicînd „distructivitate”, secondate și Întărite de două umflături triunghiulare, sugerînd „secretomanie”. Însă toate acestea aveam să le aflu abia În viitor. Acum, se cuvine să așez dedesubtul pozei cu Norman la birou un balonaș care să scrie PRIMA FIINȚĂ OMENEASCĂ PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
plimbare. Iartă-mă și nu te Îngrijora. Cu drag, Ernie.” Sau poate că m-aș fi semnat „Ernie al tău”. Sub podea, am găsit canioanele prăfuite obișnuite dintre grinzi, Însă nici un semn, nici o amprentă dentară sau un tunel, care să indice faptul că strămoșii mei se aventuraseră vreodată pînă aici. Am urmat panta țevii de scurgere prin podea, spre locul În care era conectată de o țeavă mult mai mare ce venea de jos, printr-un puț Întunecos. Am Împins cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-o Într-un colț. Nu avea nimic pe sub ea. A dansat așa, goală. Și-a mîngîiat cuibul de blană de șobolan dintre picioare. Avea ochii Întredeschiși și buzele la fel. N-am Înțeles niciodată expresia asta, deși bănuiesc că ea indică un anume tip de jind omenesc. Mi-a părut rău că n-am nici un covor, ca să poată juca și partea aia. Apoi s-a aplecat deasupra mea, m-a ridicat În aer și am dansat amîndoi. Ea dansa și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la glezne și o pălărie de vară cu borurile pleoștite, se foia de colo pînă colo emoționată, În ciuda aerului ei oficial, organizînd „goana după comori“; (un petec restrîns de pămînt, ca o grădiniță pentru copii, era Înțesat de țăruși care indicau posibilele locuri unde erau Îngropate premiile), și Întrucît se apropia seara, acuși-acuși trebuiau să Înceapă săpăturile, deoarece alarmal aeriană Îi obliga să termine devreme. Într-un ungher, sub un platan, se afla taraba unei ghicitoare - ai fi zis că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o cruce În palma femeii. — Întinde mîna! Întinse mîna, iar ea i-o apucă zdravăn, ca și cînd ar fi vrut să-l avertizeze că va fi necruțătoare. O minusculă lampă de noapte lumină protuberanța Venerei și liniile Încrucișate care indică, după cît se pare, numărul copiilor și durata vieții... — V-ați modernizat, zise el. Lampa asta electrică... Fără a lua În seamă niște vorbe atît de ușuratice, femeia rosti: — Întîi caracterul, pe urmă trecutul. Legea nu-mi permite să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
enorme, pline de pietre scumpe. De la cine primise instrucțiuni? Oare de la spiritele cu care era În legătură? Dar În cazul acesta, de ce-l alesese tocmai pe el ca să cîștige cozonacul? Sau era, poate, doar o presupunere a ei? Poate că indica fiecărui mușteriu o altă greutate, În speranța că va primi de la cîștigător măcar o felie de cozonac, Își spuse el, zîmbind În Întuneric. Cozonacii, cei Într-adevăr buni, ajunseseră o raritate... — Acum poți pleca, zise doamna Bellairs. — Mulțumesc foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o mînă osoasă, prinsă de un braț enorm. Știi prea bine c-a fost o greșeală. Cozonacul ăsta nu-ți era destinat. — Ce vrei să spui? Doar l-am cîștigat eu! Nu dumneata trebuia să-l cîștigi. Nici n-ai indicat greutatea exactă. — Acum e cam tîrziu să ne mai facem scrupule, nu crezi? Doar am mîncat aproape jumătate din el! Fără să ia În seamă argumentul, infirmul spuse: — Ei m-au trimis aici să-l iau Înapoi. Îți plătim un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
căreia-i era destinat. E vorba, deci, de o simplă urmărire - și la asta Jones și cu mine ne pricepem. Vom Începe cu doamna Bellairs. Ea ți-a spus cît cîntărește cozonacul, dar ce anume a făcut-o să-ți indice greutatea lui? Numai fiindcă te-a confundat cu o altă persoană, din pricina Întunericului. Poate că și semeni cu persoana..., continuă domnul Rennit, schimbînd o privire cu Jones. Totul este s-o găsim pe doamna Bellairs, ceea ce n-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În toată povestea asta? Rowe regreta acum că se dusese la domnul Rennit - nu tenebrosul Jones și scepticul său patron, ci acești doi tineri erau aliații de care avea el nevoie. — După ce mi-a ghicit norocul, doamna Bellairs mi-a indicat greutatea cozonacului - de altfel nu chiar greutatea corectă. — Extraordinar! exclamă tînărul, cu Însuflețire. — Mi se pare absurd, zise fata, și adăugă, folosind aproape aceleași cuvinte ca și domnul Rennit: A fost probabil o simplă neînțelegere. — Neînțelegere? „Zexe!“ rosti tînărul, Înfășurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rămăsese În această casă se refugiase de-a lungul coridoarelor ei Întunecoase. Albul imaculat al șorțului și manșetelor slujnicei care le deschise avea ceva neverosimil. Deși slujnica părea să aibă aceeași vîrstă ca și casa, ținuta ei, spre deosebire de Înfățișarea clădirii, indica o dorință de a salva aparențele, În ciuda obrajilor pudrați cu talc, zbîrciți și uscați ca ai unei călugărițe. Doamna Bellairs e acasă? o Întrebă Hilfe. Bătrîna slujnică Îi măsura cu o privire iscoditoare, caracteristică acelora care trăiesc Într-o mînăstire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fie pus după gratii. După ce termină, reciti ce scrisese, sub privirile chelneriței. Povestea lui i se păru cam cusută cu ață albă: un cozonac, vizita unui necunoscut, amintirea unui gust suspect. Dar Începînd cu moartea lui Cost, totul părea să indice propria lui vinovăție. La urma urmelor, poate că ar fi fost mai bine să nu trimită scrisoarea la Scotland Yard, ci unui prieten. N-avea Însă, nici un prieten, În afară de... Hilfe... sau Rennit, dacă-i putea socoti prieteni. Se Îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Mirror, iar Rowe putu desluși, privind peste umăr, un desen umoristic care ocupa aproape Întreaga pagină. La una dintre ferestrele imobilului de peste drum apăru brusc fața domnului Rennit - o figură speriată care se retrase numaidecît. Pendula din sala de licitații indica zece fără cinci. Dimineața cenușie se tîra Încet, Îngreunată parcă de molozul jilav al dărîmăturilor din noaptea trecută. Faptul că și domnul Rennit Îl părăsise Îl făcea pe Rowe să se simtă și mai singur. Pe vremuri avusese cîțiva prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bacșișuri și mai mari, ca să-i surprindă În flagrant delict. În această atmosferă, băiatul ajunsese să nu se mai mire de nimic. — Ai să mă conduci Înapoi, nu-i așa? Îl Întrebă Rowe. Din loc În loc, se vedeau săgeți care indicau: „Spre adăpost“. DÎnd mereu peste ele, aveai impresia că te Învîrtești Într-un cerc. — Domnul Travers a zis că trebuie să Îl așteptați. — Nu sunt la ordinele domnului Travers, Îi răspunse Rowe. Hotelul era cît se poate de modern: În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
treilea, dar domnul Travers a dat dispoziție... — Bine, bine... Am spus așa, Într-o doară... Ușa era una cu peretele, Încît puteai trece pe lîngă ea fără s-o vezi, dacă n-ar fi fost tăblița de nichel ce-i indica numărul. Locatarii apartamentului păreau zidiți de vii Înăuntru. Băiatul vîrÎ În broască un passe-partout și deschise ușa. — Stai puțin, pînă pun jos valiza, zise Rowe, dar ușa se și Închisese În spatele lui. Domnul Travers, al cărui cuvînt părea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aflat. — Pari a fi dus o viață cam retrasă... — Am stat Într-un sanatoriu. Vedeți dumneavoastră... Ori de cîte ori deschidea gura, creionul scîrțîia pe hîrtie, adunîndu-i Într-o formă coerentă vorbele răzlețe. — Care sanatoriu? — Sanatoriul doctorului Forester. Și Rowe indică numele stației de cale ferată, căci altă adresă nu cunoștea. Se pare că mi-am pierdut memoria În timpul unui bombardament aerian, urmă el și arătă cicatricea de pe frunte. M-am pomenit la sanatoriul acela fără să-mi amintesc de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că am putea găsi acolo lucruri pe care n-o să-ți prea placă să le identifici... Ajunseră chiar În locul unde stătuse Stone; trei luminițe roșii pîlpîiau deasupra iazului, dîndu-i, În clarobscurul zorilor, aerul unui port În rada căruia semnalele luminoase indică vapoarele gata să iasă În larg. Domnul Prentice o porni prin apă, sau, mai bine zis, printr-un mîl gros, urmat de Rowe. Luminile roșii se vădiră a fi niște felinare, de felul acelora atîrnate noaptea deasupra drumurilor În reparație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de aceea pe care o știa. Fețele oamenilor i se părură vesele, radioase chiar - ca În primele ore ale unei zile de sărbătoare națională. Oamenii erau bucuroși, desigur, că supraviețuiseră. Domnul Prentice se trezi, În sfîrșit, și Începu să bombăne. Indică șoferului adresa unui mic hotel din apropiere de Hyde Park Corner - „dacă o mai fi acolo“ - și-i spuse lui Rowe că-i va găsi o cameră, ceea ce și făcu, vorbind cu administratorul hotelului. Abia după ce domnul Prentice Își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acordat asistență leproșilor din Arhipelagul Hawaii. . „Fiindcă Orfeu e Orfeu: metamorfozat În el Însuși N-are nici un rost să ne ostenim Să-i căutăm vreun alt nume. O dată pentru totdeauna, Orfeu e Orfeu cînd cîntă...“ (Rainer Maria Rilke) . Semnale care indicau apropierea avioanelor inamice. FILENAME \p D:\carti\Ministerul groazei\Surse\Operat\G Greene, Ministerul groazei.doc PAGE 45
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de mână, de butoanele casetofoanelor. O succesiune de fotografii cu penisuri mutilate, vulve secționate și testicule zdrobite trecea prin lumina orbitoare în vreme ce Vaughan stătea lângă benzinara tânără în spatele mașinii, făcând glume pe seama corpului ei. În numeroase fotografii, sursa rănii era indicată printr-un detaliu al acelei porțiuni a mașinii care provocase rănirea: într-o poză a unui penis bifurcat, făcută într-o sală de la secția accidente, era introdus un bloc de frână; deasupra unui prim-plan al unei vulve grav învinețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
toate modurile posibile de-a pieri. Din sutele de kilometri și acte sexuale, el alegea doar unele elemente, cele indispensabile: o porțiune a podului rutier de la Western Avenue, examinată prin prisma accidentului meu și a morții soțului lui Helen Remington, indicată într-o notație sexuală de un act de felație cu o școlăriță de șaptesprezece ani; apărătoarea stângă a unei limuzine americane negre, marcată de apăsarea brațului lui Catherine pe cadrul portierei stângi și oficiată de întărirea prelungită a sfârcului unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se poate realiza din planurile sale și ce nu. Ținând seama de împrejurările sociale, el trebuie să recurgă foarte adeseori la compromis, nu în sensul moral, ci pur politic, adică să admită o realizare treptată a unui scop după etapele indicate de evoluția politică și de relațiile dintre factorii politici. Prin urmare compromis nu înseamnă, în politica bine înțeleasă, compromitere a scopurilor și renunțare la morală. Putem concluziona potrivit concepției lui Petre Andrei, valabilă și astăzi, că „inferioritatea moralei politice din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să câștige alegerile, prin orice fel de mijloace. [...] Era aplicat principiul lui Stalin, conform căruia « Nu contează cine și cum votează, ci cine numără voturile». Alegerile de la 19 noiembrie 1946, s au desfășurat într-o atmosferă de tensiune maximă. Rezultatele indicau o victorie categorică a Blocului Partidelor Democrate (PCR, PSD, PNL - Gh. Tătărescu, PNȚ - Anton Alexandrescu, Frontul Plugarilor, Partidul Național Popular), cu aproximativ 70% din voturi. Dar dovezile descoperite după 1989 arată că în realitate alegerile au fost câștigate de PNȚ
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]