3,661 matches
-
poate fabrica falsuri adevărate după Mondrian, nu după Velásquez. Problema nu este sufletul, ci trupul. Căci unde nu există trup, nu există nici suflet, adică privire. Și ce este durabil în lipsa ochilor? O imagine vie prezintă o curioasă înrudire cu individualitatea. E o surpriză care dăinuie. Inertul și algoritmele sunt de esență repetabilă, ca tot ceea ce nu are ființă. Acestea trec. Dar două chipuri, fie ele și gemene (sau aceeași "natură moartă" pictată de doi pictori), nu vor fi niciodată exact
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
după ce înviase din morți.“ Modurile înalte de manifestare și înțelegere presupun raportări diferite cu privire la materie și întruchipare. în acest context, materia devine forma unei înfățișări, ca vehicul pentru mijlocirea unui semn, fără fixarea ori atașarea unei „personalități“, fără separarea ca individualitate limitată și împietrită spațio temporal. Mai degrabă, spațiul și timpul devin, în acest caz, punți aruncate către oameni, în vreme ce materia urmează fluiditatea și transparența diafană a luminii. IV.3 Despre memorie Experiența surprinderii multiplului ca fiind desprins de Unul face
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
rea atunci când nu se justifică logic, ci prin averea mea, prin condiția mea socială, prin interesele mele de clasă sau de castă, prin pasiunile mele. De aceea conduita imorală a cuiva se recunoaște prin faptul că este strâns legată de individualitatea lui și nu poate fi generalizată"39. Dar individul nu-i satisfăcut dacă este recunoscut doar ca membru al unei comunități, al unei națiuni. El vrea să fie recunoscut și ca persoană 40. La începutul devenirii ca om, copilul nu
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
aparținând unei minorități naționale, etnice, religioase are dreptul la viață culturală proprie, la declararea apartenenței etnice, la practicarea propriei religii, la folosirea limbii proprii, a limbii comunității din care face parte. Copilul are dreptul să i se respecte personalitatea și individualitatea și nu poate fi supus pedepselor fizice sau tratamentelor umilitoare, degradante. El are dreptul să depună plângeri referitoare la încalcarea drepturilor sale fundamentale. Copilul are dreptul să crească alături de părinții săi care au obligația să-i asigure orientarea, să-i
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
legătură aserțiunile din Ideologie und Utopie cu cele proprii scrierilor ulterioare ale lui Mannheim, că putem vorbi de trei modalități diferite ale înțelegerii relației dintre utopie și ideologie în opera gânditorului maghiar, dintre care una vizează realizarea utopiei prin afirmarea individualității desprinse de orice formă de loialitate sau spunere față de normele specifice grupului social 247. Astfel, prima imagine oferită de Mannheim cu privire la gândirea sau mentalitatea utopică este aceea care o opune ordinii existente reprezentate de ideologie. Într-o astfel de situație
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
două posibile rezultate ale individuației. Este vorba, mai întâi, despre "supunerea, însoțită de ostilitate, față de o autoritate"287 și, în al doilea rând, de o "relație spontană cu omul și natura, care leagă individul de lume fără a-i distruge individualitatea"288. Din înțelegerea pe care teoria politică a modernității o conferă ideii de individ decurge o nouă semnificație acordată conceptului de libertate umană, care nu mai este unul ce implică exclusiv spațiul public, retrăgându-se, dimpotrivă, în "noul templu" al
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
reproș care vizează individualismul este permanenta sa trimitere spre drepturile individului, o trimitere care plasează în plan secundar sau chiar evită problema obligațiilor pe care acesta din urmă le are față de comunitate 310. Cu privire la această problemă, putem accepta că dezvoltarea individualității și respectarea drepturilor individului sunt premise fundamentale ale ordinii sociale moderne. Așa cum sublinia încă John Stuart Mill, "dacă oamenii s-ar pătrunde de ideea că libera dezvoltare a individualității este unul dintre primele lucruri esențiale pentru bunăstare, că ea este
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
are față de comunitate 310. Cu privire la această problemă, putem accepta că dezvoltarea individualității și respectarea drepturilor individului sunt premise fundamentale ale ordinii sociale moderne. Așa cum sublinia încă John Stuart Mill, "dacă oamenii s-ar pătrunde de ideea că libera dezvoltare a individualității este unul dintre primele lucruri esențiale pentru bunăstare, că ea este nu numai un element la fel de important ca tot ceea ce se leagă de noțiunile de civilizație, educație sau cultură, ci este chiar parte indispensabilă și condiție a tuturor acestora, atunci
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
jure” (1829); impunerea Regulamentelor Organice (1831,1832). -După înfrângerea revoluției din 1821, boierimea reformatoare a redactat zeci de proiecte pentru modernizarea statului; nevoia de reorganizare internă era recunoscută și în actele internaționale referitoare la Principate. Tratatul de la Adrianopol (1829): consacra individualitatea politică a Țărilor Române; instituia oficial protectoratul rusesc asupra acestora; prevedea reorganizarea administrativă internă în temeiul unor noi reglementări, cunoscute sub numele de Regulamente Organice. 2. Regulamentele Organice și domniile regulamentare Regulamentele Organice, au fost elaborate de două comisii de
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
mai marea amenințare la adresa României). -În 1876 guvernul liberal, condus de I.C. Brătianu și M. Kogălniceanu la externe, spera să obțină independența pe cale pașnică: guvernul a adresat un memoriu Porții Otomane și Puterilor garante (iulie 1876), în care cerea recunoașterea individualității statului român și a numelui România (a fost primit cu ostilitate); Dimitrie Brătianu a inițiat un demers diplomatic la Constantinopol (decembrie 1876), cerând “garanții speciale pentru neutralitatea veșnică a teritoriului românesc”. tratativele româno-otomane au eșuat datorită adoptării Constituției lui Midhat
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
cetățenilor, respectiv impozitele. La rândul său, teoria contractului social consideră că statul s-a născut În baza unui contract prin care oamenii liberi s-au Înțeles, la un moment dat, să creeze o autoritate superioară căreia să i se supună individualitățile contractante. Scopul unei asemenea Înțelegeri erau asigurarea și apărarea intereselor individuale. Prin urmare, potrivit teoriei contractului social este vorba de o Înțelegere Între cetățeni, pe de o parte, și stat, pe de altă parte, prin care cetățenii renunță la o
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
ÎI. Totuși, cu cat [un șu biect cunosca tor] are forma obiectului cunoscut într-un mod mai imaterial, cu atat îl va cunoaște mai bine. De aceea, intelectul care abstrage speciile nu doar din materie, ci și din condițiile de individualitate ale materiei cunoaște mai bine decât simțurile care, într-adevăr, receptează formă obiectului cunoscut fără materie, dar împreună cu condițiile materialității. În fond, Toma din Aquino spune aici că simțurile, desi inferioare intelectului, sunt, totuși, puteri cognitive. Dar cum imaterialitatea joacă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care sunt încă legate de obiectul particular a deoarece, așa cum am spus, sunt formate din diferite forme accidentale ale obiectului extramental hilemorfic, plasat într-un anume context spatio-temporal a, nu pot fi pe masura intelectului, care este imaterial. Condițiile de individualitate păstrate încă de imaginile care populează simțurile interne trebuie îndepărtate, dar, în același timp, esența universală, miezul informațional al obiectului extramental, trebuie păstrată, iar acest lucru este posibil prin acțiunea intelectului agent, care iluminează și abstrage din imagini speciile inteligibile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Iar intelectul agent abstrage speciile inteligibile din imagini întrucât prin puterea în telectului agent putem privi naturile speciilor fă ra con ditii individuale, după care capătă formă asemănările în telectului posibil. Dar daca speciile inteligibile sunt separate de condițiile de individualitate pe care le aveau imaginile și dacă sunt cele cu care intelectul posibil are un prim contact, sunt ele obiectele pe care intelectul posibil le cunoaște, sau sunt simple instrumente în procesul cunoașterii intelective? La această întrebare voi răspunde puțin
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
aceleia retorice, nu se întemeiază pe cunoaștere.Ceea ce mai curând nu este decât este, nu poate fi cunoscut de în-dată ce tocmai ceea ce este de cunoscut nu-i e propriu. Sau, cel puțin,lucrurile pot fi cunoscute numai în strictă individualitate, fapt carenu transferă mișcare în act. Cunoașterea lor așadar, nu înseamnă șicunoștință. Nici adecvarea sau inadecvarea, adevărul ori falsul, de-cât în limitele acestei percepții a acestui lucru în această stare, dacăastfel se mai poate vorbi de cunoștință adevărată ori
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
specifică, adică personalitate geografică, are toate șansele să fie decupat, în mentalitatea populară, ca topic purtător de nume propriu dat de popor, adică popular. Aceste condiții sunt îndeplinite în totalitate de teritoriul (depresiunea) pe nume Vrancea, care are și o individualitate socio-economică pronunțată în raport cu zonele înconjurătoare. Hasdeu, primul care s-a ocupat de etimologia acestui toponim, i-a atribuit o origine dacică, trimițînd la un apelativ cu sensul de „munte“, comparabil cu sanscr. vrana, fără a mai adăuga alte detalii de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
limbii. Răspunzând celor care consideră îndoielnică influența deosebirilor de limbă asupra spiritului și caracterului poporului pe motiv că orice observație care depășește limitele stării actuale a limbii este străină poporului, autorul precizează: „În tenebrele care ascund formarea sufletului și succesiunea individualității spirituale rămâne neîndoielnic evidentă infinit de puternica dependență dintre țesătura limbii și ansamblul gândurilor și sentimentelor” (p. 226). Izolarea limbii române de limbile romanice, sugerată lui Humboldt de cărturarii ardeleni, este în cele din urmă și ea anihilată, savantul german
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mizerabilele fotisme" și scheme decolorate care au constituit pâinea sa cotidiană în studiile pe care le-a efectuat până la apariția cărții. Neculai Beldiceanu, subiectul lui Gruber, care apare în lucrare sub denumirea prescurtată de M.B. (Monsieur Beldiceanu) este considerat "o individualitate de o anvergură intelectuală puțin comună", fapt care face să se întrebe dacă nu există cumva o relația de la cauză la efect între natura genială a spiritului său și regularitatea matematică a audiției sale colorate (Flournoy, 1893, p. 250). Psihologul
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
de Edkins (1905) în extractele de mucoasă pilorică. Prezența în aceste extracte a histaminei cu putere gastrostimulantă a făcut să se abandoneze pentru un timp ipoteza gastrinei. Ulterior, Komarov (1938) a separat gastrina de histamină cu ajutorul acidului tricloracetic, demonstrându-i individualitatea. Preparatele de gastrină aveau însă activitate variabilă. Gregory și Tracy (1969), utilizând tehnici adecvate de extracție, urmate de cromatografie pe gel de Sefadex și aminoetilceluloză, reușesc să izoleze din mucoasa antrală, de porc, două entități active, denumite gastrina I și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ceea ce se petrece pe scenă și ceea ce află spectatorul din povestiri sau din aluzii formează un tablou complet, de o scrupuloasă exactitate. La fel în privința caracterului. Germanii nu îndepărtează din cel al personajelor lor nimic din ceea ce le-ar constitui individualitatea. Ei ni le prezintă cu slăbiciunile, cu inconsecvențele lor și cu această mobilitate unduitoare, ce aparține naturii umane și care formează ființele reale. Francezii au o nevoie de unitate care îi face să urmeze un alt drum. Ei resping din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scriitorii clasici care ignoră în totalitate, după părerea lui, raporturile sociale. "Clasicii slujeau la satisfacerea amatorilor de identificare, scrie el în Drumul spre un teatru contemporan. Utilitatea clasicilor este prea limitată. Ei nu ne arată lumea, ci pe ei înșiși. Individualități pentru vitrină de colecționar. Citate cu valoare de giuvaeruri. Un orizont limitat, burghez. Totul cu măsură și pe măsură." Este potrivit deci pentru Brecht să introducă o "distanță" între spectator și spectacol. Conceptul de "distanțare" se naște din analiza politică
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tuturor vom vedea că se pot identifica anumite constante caragialiene de la nivelul tipologiei, al tematicii sau al expresiei artistice, preluate constructiv și asumate conștient, în virtutea unei "vocații succesorale" mai mult sau mai puțin recunoscute, astfel încât se poate sublinia nota de individualitate dobândită de acești topoi în noile contexte literare. Pe de altă parte, extrapolând celebra departajare a relațiilor transtextuale propusă de G. Genette 48, ne putem referi la posteritatea caragialiană ca la un construct de tipul literatură "de gradul al doilea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
madam Popescu". Arma parodică țintește schelăria osificată specifică structurării materialului epic în lucrări facile, fabricate prin inserția arbitrară de clișee narative. Ironia, asociată parodiei, accentuează tendința de ieșire de sub incidența unor încorsetări inutile, dar și dorința de evidențiere a propriei individualități prin detașarea de direcția comună. Numeroase alte fragmente din lucrări epice precum Boris Sarafoff, Zig-Zag, Poveste, Poetul Vlahuță, întrerup cursul prestabilit al expunerii tradiționale, dezvăluind intime detalii ale modului de scriitură convențional, la care refuza să adere dintr-un impuls
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proliferarea formelor literare de defulare a revoltelor acumulate, de compensare în plan ideal a înfrângerilor din planul concret material, pot fi explicații pentru propensiunea către satiră a scriitorilor români, în afara cauzelor care țin de înclinațiile și personalitatea fiecăruia, considerat ca individualitate. La toate acestea se adaugă și proliferările satirice comandate, derivate din necesitățile ideologice care au subordonat literatura în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial. Proza satirică înregistrează o nouă culme la începutul secolului trecut în paginile schițelor "vesele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
modalitatea satirică sau ironică în redarea universului uman. Filonul de sensibilitate explorat însă de scriitori precum Mihail Sebastian, V.I.Popa sau George-Mihail Zamfirescu nu diluează comicul, ci îl împrospătează, iar tratarea umoristică a reiteratelor tipologii sau situații caragialiene, conferă marca individualității în cazul celor mai importanți autori care au abordat comicul în perioadele postcaragialiene. Capitolul IV Un veac de... caragialism În funcție de criteriul cronologic, am observat pătrunderea comicului pe o arie literară vastă și diversă, prin contribuțiile scriitorilor cu vocație comică, dar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]