4,059 matches
-
Pratt este atras de potențialul dramatic al melodramei, melodramă din a cărei plămadă se nutrește și această dragoste imposibilă dintre cel însemnat de destin și cocota ce visează la o Argentină a tututor promisiunilor. În cele din urmă, în acest infern dominat de litera stacojie a legii, Molly și Matthew plătesc păcatul originar de a fi încercat evadarea și de a fi pedepsit pe cel vinovat de violul sordid de pe navă. Tom Browne, tamburul, con templă siluetele din spânzurătoare, ridicate de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
încă intact. Partida de belotă este pe cale de a începe, iar moartea nu s-a înstăpânit peste Buenos Aires. Uitarea eternautului întors acasă este o mântuire ambiguă. Timpul care se va scurge până la apocalipsă nu face decât să amâne căderea în infern. Cercul se închide în istoria lui Breccia și Oesterheld cu acest gust al morții și al așteptării. Martor indirect al apocalipsei, naratorul este unica voce ce poate transcrie istoria ce rămâne încă o potențialitate de coșmar. Față cu uitarea lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se scurgeau. În acest laborator penitenciar, cerul nu se arăta decât foarte rar, atunci când plafonul glisant era înlăturat, ca parte a probelor tehnice, doar pe timp de noapte. În absența acestor semne pe care lumea înconjurătoare le trimitea celor din infern, nimic nu mai putea indica apartenența la umanitatea din exterior. Luminile artificiale nu se stingeau niciodată, iar munca nu se întrerupea decât cu excepția unei pauze de câteva ore, atunci când prizonierii își primeau porția lor mizerabilă de hrană. Moartea era un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
oameni.” Cu energia disperării, Haddock se aruncase către Sponsz. O lovitură de pat de pușcă îl culcă la pământ. „Căpitanul Haddock este un om curajos. Păcat că inteligența nu îi este pe potriva temerității sale. Adio, Tintin. Ne vom vedea în infern. Voi fi acolo să te aștept.” Vizita lui Sponsz fu ultimul detaliu pe care Tintin și-l mai aminti înainte de a-și pierde cunoștința. Ceea ce îl trezi, după câteva zile, era Milou, ce se încăpățâna să îl lingă pe față
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
înșelate, Corto îi vedea pe amândoi ca făpturile ieșite din cosmosul de fraze al poetului de care nu se despărțea niciodată. În crimă sau în viciu, exista la ei o nemăsură pe care doar cel care scrisese Un anotimp în infern ar fi putut-o înțelege. Toată viața sa, Corto trăise în marginea acestui flux magnetic al aventurii și misterului, iar judecata sa nu fusese niciodată întunecată de orbirea puritană a creștinilor din Salem. Simțindu-se mai apropiat de cei ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
atunci când vorbim despre cer. Pedeapsa va consta în durerea provocată de lipsa noastră de iubire față de Dumnezeu și față de oameni. Când se vorbește despre ultima purificare, ne referim la purgatoriu. Dacă spunem un nu irevocabil lui Dumnezeu, atunci vorbim de infern. Când Isus Cristos se va întoarce, va instaura împărăția sa definitivă și veșnică, un cer nou și un pământ nou. 3. Cred în Duhul Sfânt Isus a murit și a înviat pentru noi. Pentru aceasta, noi nu trebuie să mai
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
de moarte, adică nu ne căim de păcatele noastre grave, și persistăm în îndepărtarea de Dumnezeu, atunci vom rămâne pentru totdeauna separați de Dumnezeu datorită liberei noastre alegeri. Condiția de autoexcludere din comuniunea cu Dumnezeu și cu sfinții se numește «infern» (cf. CBC, n.1033). Și profesiunea de credință se încheie cu Amin. Cu cât aprofundăm mai mult misterele credinței noastre, cu atât mai mult vom spun acest Amin cu bucurie. Da, cred și mărturisesc cu tărie că Dumnezeu - Tatăl, Fiul
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
de a-mi ușura situația în propriii mei ochi sau de a pune măcar o îndoială în locul explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau în derâdere pe cei ce vorbesc de infern; există infernuri trăite și nu totdeauna cei care le-au străbătut sânt inocenți. În semn de penitență, m-aș putea condamna să rămân aici, dar cât s-ar putea trăi așa? Pentru dinții ascuțiți ai guzganilor problemele mele n-au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-mi ușura situația în propriii mei ochi sau de a pune măcar o îndoială în locul explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau în derâdere pe cei ce vorbesc de infern; există infernuri trăite și nu totdeauna cei care le-au străbătut sânt inocenți. În semn de penitență, m-aș putea condamna să rămân aici, dar cât s-ar putea trăi așa? Pentru dinții ascuțiți ai guzganilor problemele mele n-au, bineînțeles, nici o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care mă înfiora uneori și pe mine. Cred că aceste demonstrații care mă epuizau, dar mă umpleau de euforia triumfului, l-au făcut să nu mă mai ia nicăieri cu el. Dar și pe mine mă costau aceste sminteli. Străbătând infernul răzvrătirii și geloziei, copilăria mea n-a mai avut decât un sens: de a-i da tatei motive să se înstrăineze, să mă urască și să regrete și mai mult moartea lui Dinu. Singurul farmec pe care l-am cunoscut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era complet străin. Se părea că întrucît nu ne mai lega ura, nu ne mai lega nimic. Așa ne-am despărțit. Închisoarea îmi schimbase numai în parte existența, însă îmi schimbase cu totul visele. Paradisul din somn se transformase în infern. Nu mai aveam vise frumoase, ca înainte, ci coșmaruri. Aproape mă temeam să mă culc. În felul acesta, nemaiavând nici un refugiu, viața mă lăsa singur cu existența mea adevărată pe care o vedeam, acum, până în cele mai mizerabile amănunte. M-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nici iertare; exista doar nevoia de a ucide și de a iubi. Ceilalți se grăbeau să-l certe, "Du-te și te culcă, bețiv păcătos", deși în blasfemia Călugărului era și un sâmbure de adevăr, fiindcă, în istorie cel puțin, infernul a apărut numai după ce a fost trâmbițat paradisul. În schimb, îl ascultau cu plăcere de câte ori avea mâncărime de limbă și își amintea de societatea secretă în care intrase după ce fusese izgonit de la mânăstire; un fel de sectă care își fixase
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că n-au murit. Încă. 20 aprilie Simt că revin crizele. Încordarea nervoasă din ultima vreme mi-a făcut rău. Mi-ar trebui, poate, și o cură marină. 24 aprilie Purgatoriul e un compromis pentru cei care nu merită nici infernul, nici paradisul. Eu mi-am început purgatoriul aici. 26 aprilie Cred că G. e țigan. Ca s-o lovesc pe Augusta, i-am zis azi că țiganii sânt mai aproape de metafizică decât de istorie. S-a prefăcut că nu mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Când văd un om care suferă întorc capul. Încerc să mă conving în fiecare dimineață că nu sânt într-o seră, sânt într-un spital și încă într-un spital de nebuni, că am o profesie nobilă trebuie să alung infernul din sufletul unor oameni care n-au rezistat. Unii suferă de boli ereditare, dar alții au ajuns aici pentru că n-au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oameni care n-au rezistat. Unii suferă de boli ereditare, dar alții au ajuns aici pentru că n-au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om smuls din infern. Aici sânt chiar pe linia frontului, pe linia de demarcație dintre viață și moarte. Eu sânt
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om smuls din infern. Aici sânt chiar pe linia frontului, pe linia de demarcație dintre viață și moarte. Eu sânt un soldat al cântecului adevărat din om. Dar, vai. Sânt un rău soldat. N-am destui curaj să mă uit la un om în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în timp ce vorbea, de parcă era iubita unuia din cei doi piloți impertinenți care zâmbeau în fotografie. Ochii îi străluceau de plăcere văzând valurile mării care se ridicau tot mai înalte și se spărgeau cu furie de stânci. Vântul urla uneori, de parcă infernul însuși se abătea asupra țărmului, dar Laura nu era mulțumită. "Furtuna, zicea ea, nu e totuși pe măsura lor. E prea oarecare. Trebuie să coboare, să aștepte un uragan, un taifun în care vântul bate cu peste o sută cincizeci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vitele mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte pentru noi și vînzînd-o în contul nostru; asta ne ajuta să înfruntăm căldurile înnebunitoare de peste 50 de grade și tristețea de infern a savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
grele de apă, iar gutuiul sălbatec de la poartă amenința, după zgomote, să se rupă, în vreme ce ferestrele se înălbeau mereu de fulgere și trăsnete. M-am lipit de Marta, am sărutat-o pe păr și pe ceafă și am uitat de infernul de-afară. A doua zi, de cum am pășit în azil, mi-am dat seama că în cursul nopții se petrecuseră lucruri grave. Întâi am aflat că murise Tuberculosul. M-am dus să-l văd și a fost prima oară când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de tragic, ar fi deplasată. I se părea că totul e clar pentru toți. El a amintit doar că Mathieu Marais, cronicarul, cu ocazia marii ciume din Marsilia, se plânsese că, trăind fără ajutor și speranță, se simțea scufundat în infern. Ei bine! Mathieu Marais era orb! Nicicând mai mult decât astăzi nu simțise părintele Paneloux ajutorul ceresc și speranța creștină, care le erau oferite tuturor. El spera împotriva oricărei speranțe că, în ciuda grozăviei acestor zile și a strigătelor celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
era cântată in mici arii. Sala reacționa cu însuflețire discretă. Abia dacă se observa că Orfeu introducea, în aria lui din actul al doilea, tremolouri care nu figurau în text și îi cerea cu un ușor acces de patetism stăpânului Infernului să se lase înduioșat de vaietele sale. Unele gesturi sincopate care îi scăpaseră, celor mai pricepuți li s-au părut un efect de stilizare care se adăuga și el la interpretarea cântărețului. A fost nevoie de marele duet al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
EXISTĂ, DESIGUR, BINELE ȘI RĂUL, ȘI ÎN GENERAL ÎȚI EXPLICI CU UȘURINȚĂ CEEA CE LE DESPARTE. DAR ÎN SÂNUL RĂULUI, GREUTATEA DE A-L EXPLICA ABIA ÎNCEPEA. EXISTĂ DE EXEMPLU RĂUL APARENT NECESAR, ȘI RĂUL APARENT INUTIL. EXISTĂ DON JUAN ÎN INFERN ȘI MOARTEA UNUI COPIL. CĂCI DACĂ E DREPT CA LIBERTINUL SĂ FIE FULGERAT, ESTE DE NEÎNȚELES SUFERINȚA COPILULUI. ȘI, ÎNTR-ADEVĂR, NU E NIMIC MAI IMPORTANT PE PĂMÂNT DECÂT SUFERINȚA UNUI COPIL ȘI OROAREA PE CARE ACEASTĂ SUFERINȚĂ O ADUCE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care consta în Totul sau Nimic. Un autor profan, din secolul trecut, pretinsese că dă la iveală secretul Bisericii afirmând că nu există Purgatoriu. El subînțelegea prin asta că nu existau jumătăți de măsură, că nu exista decât Paradisul și Infernul și că nu puteai fi decât mântuit sau osândit după cum ai făcut alegerea. Asta era, după părerea lui Paneloux, o erezie care nu se putea naște decât în sufletul unui libertin. Căci există un Purgatoriu, dar existau, fără îndoială, vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a plecat. Răspunsul întârzia să vină. În ceea ce îl privea pe Cottard, micile lui operații de speculă îl îmbogățeau și prospera. Cât despre Grand, perioada sărbătorilor nu avea să-i reușească. Crăciunul din anul acela a fost mai degrabă sărbătoarea Infernului decât cea a Evangheliei. Prăvăliile goale și lipsite de lumină, ciocolățile artificiale sau cutiile goale din vitrine, tramvaiele încărcate de chipuri întunecate, nimic nu mai amintea de Crăciunurile trecute. La această sărbătoare, în care toată lumea, săracă sau bogată, se reunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]