3,659 matches
-
Mărțișor și Crematoriu. Știu că am povestit nu o dată, verbal și în scris, despre fascinația sutelor de Sâmbete ale morților, când dolofanul de mine recepta pantagruelic divine hălci de colivă înecată-n cacao și bomboane cu miere sau alune, despre inocentele iubiri pubere, firoscos plimbate printre morminte, inocenta familiaritate cu moartea, hipnoza monumentelor funerare, tainica voluptate ce lega extincția de jubilație ș.a.m.d. Știu, în același timp, că, de prin 1992-93, când scriam în LA & I, sau, un deceniu mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu o dată, verbal și în scris, despre fascinația sutelor de Sâmbete ale morților, când dolofanul de mine recepta pantagruelic divine hălci de colivă înecată-n cacao și bomboane cu miere sau alune, despre inocentele iubiri pubere, firoscos plimbate printre morminte, inocenta familiaritate cu moartea, hipnoza monumentelor funerare, tainica voluptate ce lega extincția de jubilație ș.a.m.d. Știu, în același timp, că, de prin 1992-93, când scriam în LA & I, sau, un deceniu mai târziu, în Ziarul de duminică (v. și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
oare să le zic pentru mai multe felii de public? - instructive? halucinante? nașpa? Pe când le trăiam cu sângele-n palme, știu că (deformație profesională!) mi-au evocat definiția fantasticului ca „breșă-n real“ (Roger Caillois), plus scena tranșării cadavrului din Inocentul lui Ian McEwan. Ca să vezi! Totul era de-o domesticitate dezarmantă. Dimineață de august la metrou în Bucureștii evacuați de febrilitatea vacanțieră. Sfârșit de săptămână, sfânt plictis de concediu, cu doar câteva siluete pe peron. Eram apelpisiți și responsabili, după
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
TV?“ Ei, iaca, numai la asta nu mă așteptam atunci și acolo, îndreptându-mă de spinare, cu palma stângă plină de sânge! Îi confirm zăpăcit doamnei și i etalez, ca scuză pentru laconism, sângele din palmă, care mă-nfrățea cu inocentul Leonard al lui McEwan. Ași! Încurajată, femeia dă să înceapă o galeșă tiradă pe tema nevoii de cultură, dar pesemne c-am făcut o moacă îndeajuns de agasată ca să-i stopeze orice elan. Îmi pare rău, dar altminteri era peste
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Presimt că va urma o catastrofă. Imposibil să nu ne dăm noi în petic. Ucraineanul scoate o listă cu scriitori români care au fost, deja, traduși la Kiev. Citește numele de pe ea. Majoritatea, scriitori oficiali. "Ce părere aveți?" ne chestionează, inocent. Nu vreau să am nici o părere. Mai ales că mulți de pe listă sunt morți. Or, de mortuis nil nisi bene. Ceilalți se iau, însă, cu mâinile de cap. "Nenorocire, nenorocire", se vaită ei semnificativ. Povestea cu capra vecinului cunoaște în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
poate constata în jurnalul pe care-l public acum (cele din precedentele traversări ale Oceanului le-am pierdut), m-a cam sâcâit greutatea pe care o au "afacerile" în logica americană și m-a urmărit, cu o insistență, probabil, ne-inocentă, gândul că într-o catedrală gotică ai o amețeală metafizică, pe când într-un zgârie-nori ai doar o amețeală fizică. In fine, m-am dus în America doldora de prejudecăți. Unele s-au risipit pe măsură ce m-am lovit de realitățile din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un aperitiv, dar se temea să nu-1 facă atent asupra întîrzierii indiscrete. L-ar fi oprit la prânz, dar un rest de snobism o îndemna încă față de el la aparatul fastuos al dineurilor de gală. Spre zece, tot distrat, tot inocent, dar flămând, plecase. Abia la ședința următoare se scuzase și făcuse haz de incurabila distracție artistică, cerând să i se spună ceasul sau să i se dea de mâncare la o viitoare ocazie. Primul zvon public anunțase concertul din Bach
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ca de 271 obicei, lăsând pe Elena tot așa de molcomă și distrată, li da impresia contagioasă a unei ființe cuprinsă în semisomn de un vis plăcut. Marcian nu se întreba care vis. Ea, neobicinuită cu fenomenele sensibilității, le suporta inocent și, vizibil, fără de controlul conștiinței de sine. Iar Drăgănescu abia cuteza să creadă că ziua aceea se petrecuse așa de bine. Numai șaizeci de ore despărțeau de marele concert din Bach. . . . Biserica Amzei părea în sărbătoare. încă de pe la trei lumea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Fabian, copilul iubit de îngeri și ale cărui dureri dispar prin atingerea cu aripa îngerească. Însănătoșit ca prin minune, băiatul ia cu sine „steluțe și curcubeie” pe care le împarte celorlalți copii, ca semn că minunile pot exista pentru cei inocenți și care cred cu adevărat în ele. În Angelica și îngerașul registrul se schimbă, fetița învățând alături de mama ei lecția răbdării în rugăciune. Frățiorul dorit de ea și de întreaga familie sosește, aducând cu el bucuria și reinstaurând armonia întregii
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
E o lume de o normalitate dezarmantă, cu reminiscențe din viața de familie de altădată, parcă nefirească pentru realitatea cotidiană. Copiii sunt toți surprinși, la începutul povestirilor, într-o ipostază tristă, din motive diferite, însă pe parcursul derulării epice, tristețile lor inocente își regăsesc rezolvarea prin credință și prin practicarea iubirii. Fragmentele de portret potențează parcă ideea de copii-înger. Dorinel, personajul din Vis împlinit, era „atât de drăgălaș, că toate bunicuțele și mătușile îl ciupeau de obrăjori ori de câte ori îl întâlneau pe uliță
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
pervertirii spiritelor, a întunecării conștiințelor, a atâtor urgii și crime, punând în cauză însăși dăinuirea noastră ca națiune. De acest holocaust roșu, de o jumătate de secol, nu trebuie să se vorbească? Nu trebuie să se învețe în școli? Strigătul inocenților martiri, al eroilor români și al prigoniților pentru dreptate nu trebuie fructificat în educația școlară și familială a tineretului românesc? Să învingem muțeniile lașe și să cinstim pe cei datorită cărora lanțurile bolșevismului s-au rupt încât putem și noi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care i-au adus cu încredere pe lume: pui de români, frumoși, inteligenți, energici și gata să înceapă a vorbi și umbla prin toate colțișoarele casei, prin toate sertarele și cutiile, curiozitatea, necesitatea cunoașterii îndemnându- i la toate năzdrăvăniile lor inocente. Am întâlnit cultivatori de pământ din tată-n fiu care mi-au confiat că atunci când prășesc sau udă plantele, acestea manifestă o bucurie fremătătoare deși aerul cald al verii nu se clintește. Și tot așa când sapă-n grădină, grădinărie
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în societatea profundă (a celor mulți și cinstiți) naște oroare. Teama strecurată în oameni continuu și oricând, depersonalizează, alterează moral, desfigurează, îmbolnăvește, îndobitocește, spală creierele (brain-washing), realizează omul de tip robot. Oamenilor li se creează situații compromițătoare, de la cele aparent inocente, precum complicitatea, până la cele mai implicative, mai încadrabile penal, după caz. Temătorii, metaforic tremurătorii, nu se opun. Nu zic niciodată nu! Ei aprobă mereu. Bat din palme și când nu trebuie. Din rândurile lor apar lingușitorii. Lichelele. Ca ciupercile
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
doritorilor de schimbare, căci Caligula - călăul organizase înfrângerea voinței poporului cu cele mai diabolice metode, mijloace, scopuri conform ideii: oderint dum metuant („lat. să mă urască dar să se teamă de mine”). Și câmpul minunii s-a acoperit cu trupurile inocenților copii, tineri și tinere, bărbați și femei, eroi de multe naționalități, înfrățiți în suferință, crez, jertfire. Când după zile de încleștări pe viață și pe moarte focurile au încetat, a început să ningă abundent cu fulgi crizantematici, cu aripi albe
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
sumbru în care ne-am petrecut existența problematică, Doina aflându-se atunci în situația dificilă când tatăl i-a fost arestat ca dușman al regimului. Amintirile ei sunt cu atât mai intense cu cât ea le-a filtrat prin ochii inocenți ai unui copil ce avea să se maturizeze brusc. Încă un telefon din Iași de la d-na A.D. cu felicitări și urări ca pentru o asemenea zi unică dintr-un an. Partea a II-a a concertului s-a încheiat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
senine, neclintite, din acea vreme. În rest, defectele mi-au tulburat sufletul de timpuriu cu gânduri pe care nu îndrăzneam să le mărturisesc părinților mei. Mă feresc de aceea să vorbesc despre inocența copilăriei. Cred că n-am fost niciodată inocent. Dacă nu există decât paradise pierdute, al meu a fost unul cu mici probleme. 8. Relațiile mele cu "unchiul George" au fost, din capul locului, proaste. Când l-am cunoscut mai bine eram, deja, mărișor. Cred că aveam patru sau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care-ți face sînii foarte tari și băiatul de treisprezece ani dintre frații Altamira Îi ceru să tragă și el un fum celui de paisprezece ani și-i spuse suedezei că voia să vadă și sălbatica asta sau poate doar inocentă, adevărul e că noi vedem peste tot numai stricate, sălbatica Își desfăcu nasturii de la cămașă, era cămașa celui mai mare dintre frații Altamira, care nu era acum de față, fiindcă se dusese la altă petrecere, la o verișoară din Villa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
palatului, demonstra contrariul cu Înjurăturile lui nemaipomenite. Julius, care-i ieși În cale, trebui s-o șteargă ca din pușcă, fiindcă fratele lui avea o poftă nebună să dea În cineva, oricine ar fi fost și el, cu Înfățișarea lui inocentă și speriată, era numai bun de așa ceva. Bobby nu se mai oprea, alerga dintr-o cameră Într-alta: Susan Îl văzu trecînd pe lîngă ea, dar el n-o auzi spunînd: darling! darling!; Juan Lucas Îl văzu trecînd prin bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aceeași specie cu mine. Era un lucru străin, încă foarte frumos, dar străin. Nu mi se mai întâmplase să rămân total inert lângă o femeie și totuși nu sim țeam nici jenă, nici vinovăție. Am ador mit unul lângă altul, inocenți ca Tristan și Isolda, și în visul pe care l-am avut spre dimineață am pășit, în fine, pe tărâmul îndepărtat. Mama era gigantică pe lângă mine. Aveam poate trei ani, poate nici atât. Tramvaiul cu care mer geam spre locuința mătușii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
iubești cu ade vărat. Nimic altceva nu contează. Odată, pe vremea liceului, umblam pe bulevard cu un prieten, doi puști zăluzi și frustrați care dădeau note „gagi cilor“ și vorbeau cu atât mai scabros cu cât erau, de fapt, mai inocenți erotic. Ce fund are una, ce balcoane are alta... Femeile nu erau nimic altceva pentru noi decât niște obiecte de lux, ca automobilele lus truite din vitrinele magazinelor „Volvo“ sau „Maserati“: nu ne imaginam cu adevărat că vom avea și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
e cea pe care o poți iubi, sem nul este, trebuie să fie, că nici pulpele, nici „bal coanele“ nu se mai văd, de parcă hormonii sexului și-ai agresivității s-ar retrage din creierul tău tumefiat și l-ar lăsa inocent ca un creier de copil și translucid ca o corniță de melc. Facem sex cu un creier de bărbat, dar iubim cu unul de copil, încrezător, depen dent, dornic de a da și a primi afecțiune. Femeile minunate din viața
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ale enormului Rover, nu-mi puteam înăbuși, în acea seară irlandeză, senzația că mergem pe contra sens și că dintr-o clipă-n alta aveam să ne izbim de o altă mașină. Mintea mea nu era nici ea așa de inocentă cum poate vă ima ginați. La un popas într-un pub, abia ieșiți din Belfast, coman dasem Irish coffee. Habar n-aveam pe-atunci (era în ’93) ce e aia. Voisem doar ceva autohton, dacă tot eram prima dată în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
trup, răvășindu-i parul mătăsos, blond, ducându-l peste gură. Nu știu de ce amândoi ne simțeam cuprinși de o groază, dar eu eram cât se poate de excitat. -Ești superbă, i-am zis eu. Zâmbea cu un soi de complicitate inocentă, apoi s-a așezat pe o lespede de piatră, iar eu m-am așezat la rândul meu alături. Tânăra mofturoasă din seara precedentă dispăruse complet. -Hai să înotăm în mare! i-am zis. Împinse o piatră cu vârful pantofului elegant
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
firii de foste armonii și taine mai sunt doar urmele iubirii printre cutremure și spaime. Trăim pe semne de-ntrebare, iluzii, cumpene și lacrimi naufragiați pe-această mare a propriilor noastre patimi. 2011 Liniștea verii e fierbinte Mă străduiesc în inocente comportamente să așez emoții, gânduri, sentimente și odiseea unui crez. Îi plătesc prețul, sunt și riscuri, enigmele au alte chei; dar și căderea de pe piscuri își are, Doamne, prețul ei! Cînd apele-și opresc mișcarea și marea-i toată o
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
tine-n colinde. 2012 Sfinții Arhangheli Toți sfinții din calendare ne fac mai frumoasă viața; luminoasă este fața florilor când râd la soare! Sfinții-Arhangheli, din contrarii, fac în lume armonia; când lucrată-n noi e via trecem lesne peste-avarii. Sentimente inocente schimbă florile în vază; cât de mult ne luminează calendarele prezente! Numai aripi printre astre, trecem peste orice-abis cu tăria unui vis și emoțiile noastre. Bucuriile adânci unde-și află rost credința, ne veghează-n veci ființa cu-ale spiritului
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]