3,324 matches
-
independentă și nici completă, fără receptarea corectă, adică înțelegerea sensului expresiei de interlocutor. Relația între emisie și recepție este reversibilă, căci receptorul poate oricând să devină emițător, dialogul fiind în fapt esența comunicării umane. Între ambele momente există legături de interdependență. Dacă receptarea este corectă, ea se va raporta la modul de organizare a emiterii unui act perceptiv, în care nu este vorba numai de recunoașterea ca atare a unor semne, ci și de o completare, o precizare a lor, o
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
nu se poate trece în etapa a doua de consolidare a sunetelor emise în vorbirea curentă. Sunetul se consideră a fi elaborat numai când copilul îl stăpânește, atât motric cât și acustic, între cele două loturi fiind strânse raporturi de interdependență. M-a preocupat faptul că, în această primă etapă logopedul execută cu copilul o susținută activitate fono articulatorie, deloc ușoară și agreabilă, datorită unor hipotonii musculare sau unor dezabilități motorii, când copii nu-și coordonează siguri mișcările organelor de articulație
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
învățării”, E.D.P., București, 1973.footnote>, Mariana Roșca, R. Zazzo , D. Ciumăgeanu, Constantin Pufan etc. au scos în evidență complexitatea fenomenului de întârziere mintală, prin studii longitudinale care dezvăluie fenomenul în evoluția lui, cât și studii monografice prin care au surprins interdependența fenomenelor, epistemologia acestei deficiențe. În acest sens, atât M. Roșca, cât și C. Păunescu indică terminologia utilizată pentru a desemna insuficiența mintală după P. Baton care redă în cartea sa, temenii similari pentru cele trei grade de deficiență mintală, care
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
foarte slabă atenție (în special auditivă, pentru cuvânt) și niște deprinderi, de a asculta, de a memora, de a reproduce) insuficient formate, copilul prezentându-se deja la această vârstă cu un evident handicap de limbaj dar și intelectual (dată fiind interdependența limbaj-gândire). Se observă o redusă capacitate de înțelegere a mesajelor verbale, insuficiența abilităților verbale, întârzieri severe în dezvoltarea limbajului, insuficiențe în achiziționarea vocabularului, toată acestea apărând pe fondul unei apatii accentuate, al lipsei de interes pentru activitatea și pentru contactele
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
cunoaștere și transformare a realității; apar și plăsmuiri eronate, în nonconcordanță cu realitatea; rolul analizei și sintezei imaginilor memoriei și posibilitatea recombinării lor, care la debilul mintal are un aspect specific având în vedere, în principal, specificul gândirii lui și interdependența între gândire și imaginație; însăși combinările se fac după o schemă logică, dar la debilul mintal se exprimă în formă intuitiv-concretă și adesea nu sunt în raport cu necesitățile activității, la acesta predomină visarea; lumea imaginară este totodată o modalitate de a
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
ansamblu. Fiecare din aceste sisteme există și funcționează, în interiorul raportului om-limbă-lume, • în baza unor unități fundamentale specifice și a relațiilor dintre ele, la propriul nivel; • prin realizarea lor ca unități concrete, concomitent cu intrarea în diferite categorii de relații (dependență, interdependență etc.) și în unități concrete superioare, proprii celorlalte sisteme. Se generează astfel structurarea verbală a textului și se asigură constituirea, transmiterea și receptarea de mesaje, în actul lingvistic concret. CUVÂNTUL ȘI ENUNȚUL,TC "CUVÎNTUL {I ENUN}UL," UNITĂȚI LINGVISTICE FUNDAMENTALETC
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
său raportează în permanență limba la lume și lumea la limbă, concomitent cu propria lor implicare, în mod conștient sau în mod subconștient, în desfășurarea acestui raport, care guvernează structura și funcționarea textului lingvistic, în relativă autonomie și/sau în interdependență (sau complementaritate) cu alte sisteme de semne (nelingvistice), impuse de situația comunicativă. Prin aceasta, în desfășurarea funcției fundamentale, de cunoaștere și comunicare a cunoașterii, pe de o parte, limba își relevă cele două ipostaze: (1) de sistem și (2) de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
componentelor lumii) sau mai exact a cunoașterii (viziunii) noastre despre lume, cealaltă - enunțul, pentru comunicarea cunoașterii (și a atitudinii noastre față de ”obiectul” cunoașterii), interferează în funcționarea limbii într-un proces specific, definitoriu pentru identitatea fiecărei limbi, într-un proces de interdependență între structura internă a cuvântului și structura internă a enunțului, cu intervenția în diferite grade și moduri a dimensiunilor fonetică și prozodică (accent, intonație etc.). SISTEM GRAMATICAL - SISTEM LEXICALTC "SISTEM GRAMATICAL - SISTEM LEXICAL" Raportul dintre schimbarea formei cuvântului (concomitent cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
grade și moduri a dimensiunilor fonetică și prozodică (accent, intonație etc.). SISTEM GRAMATICAL - SISTEM LEXICALTC "SISTEM GRAMATICAL - SISTEM LEXICAL" Raportul dintre schimbarea formei cuvântului (concomitent cu modificări în planul său semantic) și factorii care determină aceste schimbări, gradul maxim de interdependență morfologie-sintaxă și caracterul de generalitate al dimensiunii fonematice a limbii - condiție materială (sonoră/grafică) a existenței și funcționării ei - permit/impun înțelegerea bipolară a sistemului limbii, care își definește esența prin raportul de interdependență și complementaritate dintre sistemul lexical și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determină aceste schimbări, gradul maxim de interdependență morfologie-sintaxă și caracterul de generalitate al dimensiunii fonematice a limbii - condiție materială (sonoră/grafică) a existenței și funcționării ei - permit/impun înțelegerea bipolară a sistemului limbii, care își definește esența prin raportul de interdependență și complementaritate dintre sistemul lexical și sistemul gramatical. Dinamica sistem-structură și relațiile dintre sistemele specifice și funcționarea limbii-sistem implică și reflectă o desfășurare complementară: Complementaritatea sistem lexical - sistem gramatical implică, în sistemul și în structura limbii, două ipostaze funcțional-semantice: • unitățile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unitățile limbii pot avea (dezvolta) numai o dimensiune gramaticală. Sistemul gramatical se constituie: 1. dintr-o rețea de coordonate și de relații între coordonate, desfășurată în plan semantic și în planul expresiei, prin (pentru) înscrierea sistemului lexical în relația de interdependență morfologie-sintaxă: a. coordonate categoriale de gradul I, prin care unitățile lingvistice - componente ale sistemului lexical - primesc o anumită identitate lexico-gramaticală, de gradul I, de tipul substantivitate, verbalitate, adverbialitate etc.: student, studiere, a studia, studențește etc., sau de gradul II: substantiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.) sau a unor categorii sintactice, cum este modalitatea; 2. și o rețea de semne gramaticale, care asigură raportul dintre planul semantic și planul expresiei, fie în interiorul nivelelor morfematic și sintactic, într-o relativă (sau absolută) autonomie, fie în desfășurarea interdependenței dintre cele două nivele: morfeme, elemente de relație etc. Clasele gramaticale ale lexicului (clase lexico-gramaticale), categorii gramaticale de gradul I, numite în mod curent părți de vorbire, constituindu-și și relevându-și propria identitate în dinamica sistem-structură, proprie funcționării limbii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de gradul III - funcțiile sintactice. Prin cele trei nivele categoriale: I. al claselor lexico-gramaticale: verb, substantiv etc.; II. al categoriilor gramaticale: diateză, timp, gen, caz etc.; III. al funcțiilor sintactice: predicat, subiect etc. sistemul gramatical al limbii dezvoltă raportul de interdependență: morfologie-sintaxă, cu care intră în dinamica sistem gramatical - sistem lexical. În interiorul acestei dinamici, cuvântul își revelă cele două ipostaze fundamentale: unitate (relativ) constantă în nucleul său semantic, prin care o limbă numește în mod specific Lumea; unitate variabilă, în deschiderea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Sintaxă) , vol.II.ENUNȚUL ( cu o abordare pornind dinspre Sintaxă spre Morfologie). I. MORFOLOGIA CATEGORII MORFOLOGICEtc "CATEGORII MORFOLOGICE" NIVELUL MORFEMATICTC "NIVELUL MORFEMATIC" Nivelul morfematic ocupă o poziție mai complexă în organizarea de sistem semiotic a limbii; intră în relație de interdependență cu nivelul sintactic, în interiorul sistemului gramatical al limbii și în relație de interdependență cu nivelul lexical, în interiorul sistemului lexical. Prin aceasta, nivelul morfematic se constituie, de fapt, într-un spațiu de interferență a sistemului gramatical cu sistemul lexical al limbii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
MORFOLOGIA CATEGORII MORFOLOGICEtc "CATEGORII MORFOLOGICE" NIVELUL MORFEMATICTC "NIVELUL MORFEMATIC" Nivelul morfematic ocupă o poziție mai complexă în organizarea de sistem semiotic a limbii; intră în relație de interdependență cu nivelul sintactic, în interiorul sistemului gramatical al limbii și în relație de interdependență cu nivelul lexical, în interiorul sistemului lexical. Prin aceasta, nivelul morfematic se constituie, de fapt, într-un spațiu de interferență a sistemului gramatical cu sistemul lexical al limbii. Articularea celor două sisteme este asigurată de unitatea minimală de la nivelul morfematic - morfemul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
text sau de poziția textului în situația de comunicare. În actul lingvistic concret, cuvântul funcționează ca unitate constitutivă a unui text și ca ansamblu de unități constitutive minimale (morfemele); prin cuvânt, nivelul morfematic al limbii intră concomitent în raport de interdependență cu nivelul lexical pe care îl condiționează și cu nivelul sintactic, de care este, în măsură însemnată, condiționat. Astfel, pe de o parte, cuvântul vânau este o unitate lexicală relativ autonomă (variantă gramaticală a termenului lexical a vâna), care denumește
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sensuri diferite dar condiționând sensul fiecăruia și sensul global: morfemele vân+a+u. Pe de altă parte, morfemul -aeste impus de coordonata temporală a situației de comunicare, morfemul -u, de funcționarea ca predicat a termenului-verb intrat într-o relație de interdependență cu un subiect caracterizat prin pluralitate: ei, vânătorii etc. Morfemul vânintroduce în ansamblul semantic al textului un sens autonom față de situația de comunicare și de poziția termenului în text dar relevat prin intrarea în relație de solidaritate sintagmatică cu morfemele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
proprie morfemelor, în funcție de poziția lor în sistemul gramatical al limbii) și participarea la funcția de comunicare a enunțului, în strânsă dependență de cadrul situațional al actului lingvistic și (sau) de relațiile sintactice în care intră în structura textului. Caracterul de interdependență al raportului dintre sistemul lexical al limbii și rolul pe care îl are sistemul gramatical în dezvoltarea funcției denominative a cuvântului, componentă fundamentală a funcției globale, de comunicare și cunoaștere, a limbii, determină caracterul foarte complex al constantei din structura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rădăcină (sau temă lexicală), cuprinde două categorii de sensuri: sensul lexical + sensuri lexico-gramaticale. Planul semantic al cuvântului-ân-text, reprezentat de unitatea dintre constantă și variabilă (rădăcină/temă lexicală + flectiv), cuprinde mai multe straturi semantice, dezvoltând între ele mai ales raporturi de interdependență dar și de dependență unidirecțională: • sensul lexical, care reprezintă nucleul semantic central; • sensuri lexico-gramaticale de gradul I: ‘verbalitate’, ‘substantivitate’ etc.; • sensuri lexico-gramaticale de gradul II: ‘tranzitivitate’, la verbe, ‘gen masculin’ etc., la substantive etc.; • sensuri gramaticale, de tip categorial: ‘nominativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singura unitate lexico-gramaticală care poate realiza cele două componente semantice ale predicației: lexicală și gramaticală. Substantivul și pronumele se pot situa deopotrivă pe poziția de regent și pe poziția de determinant în interiorul unei relații sintactice de dependență. În interiorul relației de interdependență, substantivul și pronumele pot deopotrivă dezvolta funcția sintactică de subiect și pot participa, ca nume predicative, la realizarea funcției sintactice de predicat (predicat analitic). Adjectivul și adverbul ocupă, în interiorul unei relații de dependență, mai ales poziția de determinant; adjectivul având
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiect și pot participa, ca nume predicative, la realizarea funcției sintactice de predicat (predicat analitic). Adjectivul și adverbul ocupă, în interiorul unei relații de dependență, mai ales poziția de determinant; adjectivul având ca regent substantive iar adverbul, verbe. În interiorul relației de interdependență, adjectivul și, mai rar, adverbul intră ca nume predicative în realizarea funcției de predicat. Cuvintele care nu realizează funcții sintactice se disting între ele în funcție de specificul relațiilor sintactice pe care le marchează sau a căror dezvoltare o asigură. Prepoziția realizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când verbul-predicat este la imperativ: „Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta.” (M. Eminescu, I, p. 1) Din perspectivă sintactică, este definitorie pentru substantiv compatibilitatea cu toate pozițiile (regent, determinant, termen în relație de interdependență sau de apoziție cu alt termen) și cu toate funcțiile sintactice. În versul eminescian „Credința zugrăvește icoanele-n biserici.” (Ibidem, p. 69), substantivele realizează funcțiile, opuse semanticosintactic, de subiect (credința) și de complement obiectual direct (icoanele) și funcția de circumstanțial
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivelor în structura cărora intervine, dezinența -uri nu încetează a fi o dezinență specifică substantivelor neutre. În realizarea opoziției semantice singular-plural, prin natura lor fonetică, dezinențele de număr determină o serie de modificări în structura fonetică a morfemului-rădăcină. Prin această interdependență fonetică între morfemul-rădăcină și morfemul-dezinență, alternanțele fonetice care intervin în structura rădăcinii întăresc opoziția singular-plural. Alternanțe consonatice (cele mai frecvente); caracterizează mai ales, substantive masculine și, mai rar, substantive feminine: c/¥: copac/copaci, bancă/bănci z/j: obraz/obraji g
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Nominativultc "Nominativul" Sensul fundamental al cazului nominativ este dat de cele două funcții sintactice din structura nucleului predicațional al unui enunț lingvistic: subiectul și predicatul. Funcția de subiect este realizată direct, când substantivul este termenul prim al unei relații de interdependență: „Al vieții vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i.” (M. Eminescu, I, p. 82) și indirect, când substantivul este termenul secund într-o relație de apoziție în care termenul-bază realizează funcția de subiect: „Pe o repede-nmiire de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o repede-nmiire de mici unde o așterne/Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne.”(M. Eminescu, I, p. 154) Funcția de predicat substantivul o realizează, ca nume predicativ, în complementaritate cu un verb copulativ, direct, printr-o relație de interdependență: „În faptă lumea-i visul sufletului nostru.” (M. Eminescu, P.L., p. 25), „...și-atunci piatra se chema Maria, copacul se chema Maria, te întrebam pe tine, care erai piatră sau erai copac sau erai orice altceva...” (L. Fulga, p. 376
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]