6,119 matches
-
care și le puteau permite din poziția pe care o aveau cei care judecă lucrurile; pe de altă parte, era sabia lui Damocles (cei care mă trimiseseră) deasupra capului meu și atârna amenințătoare. Convorbirile au fost cu mine, dar ca interlocutor eram pus pe banca celor care datoram răspunsuri și explicații, la întrebările puse (inteligente, interesante, dar uneori anoste și chiar deloc savante). Au fost discuții pe probleme generale teze, precum: care dintre Pacte, cele referitoare la drepturile economice, sociale și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
s-au extins și asupra serviciului diplomatic român, a dispozitivului de lucru care l-a secondat pe președintele în exercițiu. "Dorim să mulțumim public se adresa șeful delegației americane ministrului de externe român echipei excepționale de diplomați, buni profesioniști și interlocutori valoroși, pe care o aveți la Viena și București." Prezența pe parcurs și a președintelui Adunării Parlamentare a O.S.C.E. pe atunci tot un român, Adrian Severin a fost, de asemenea, remarcată. III România a pregătit minuțios fiecare etapă parcursă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
baza cărora a fost elaborat un tablou al nevoilor și cerințelor pe care le implica mandatul, inclusiv dispozitivul de lucru ("echipele prezidențiale") de care trebuia să dispună președintele la București și Viena. Pentru asigurarea consensului național pe care îl reclamau interlocutorii străini pentru preluarea Președinției ministrul de externe a făcut o prezentare în fața celor două Comisii de politică externă ale parlamentului, ambele sprijinind obiectivul. Strategia prevedea, de asemenea, atragerea opiniei publice la promovarea și realizarea proiectului. Oficiile diplomatice ale României au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pregătirilor, printr-un buletin special, fapt care le-a permis implicarea activă în proces. 2. Discuțiile purtate în capitale și la Viena puneau în evidență o atitudine în general favorabilă candidaturii României, chiar dacă mai erau și unele "ezitări". Unii dintre interlocutori avansau ei înșiși argumente în sprijinul unei Președinții pe care să o exercite România. Secretariatul O.S.C.E. a întocmit și ne-a înmânat chiar o notă privind atu-urile pe care le deține România în acest sens: stat democrat, ancoră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
O.S.C.E., susținător ferm al Organizației, participant activ la eforturile comunității internaționale pentru soluționarea conflictelor și asigurarea stabilității și securității în regiune, "model" de urmat în ceea ce privește soluționarea diferendelor bilaterale cu vecinii. Era ușor de observat bunăvoința cu care cei mai mulți dintre interlocutori se raportau la candidatură României, relevând imaginea bună externă pe care și-o construise, în special prin activitatea desfășurată în organizațiile internaționale. Din discuții, se desprindeau așteptările pe care le aveau statele în cazul unei Președinții române, elemente utile pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
argumentele care ni se prezentau. Termenii care veneau cel mai frecvent în discuție erau "libertatea", "dreptul de a alege", "de a nu ți se impune" ș.a. Și trebuie spus că în cele mai multe situații eram, într-adevăr, priviți cu "prietenie" de către interlocutori. Veneam dintr-o țară care, într-un fel sau altul, trecuse și ea prin situații similare, erau convinși că le vrem binele și că îi înțelegem. Atunci ne dădeam seama de ce "rezervă" de argumente dispuneam, ca diplomați trăirile proprii -, pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
exercițiu unic de profesionalism în ce privește modul în care se pregătește, se planifică, se organizează și se conduce o misiune diplomatică de amploare. În orice dialog, România pornea de la respectul față de partener, conduită care impunea un răspuns similar și deschidere din partea interlocutorului. Era un mod de a proceda, fără aere de superioritate în poziția în care se afla -, fără accente de "fermitate", atunci când partenerul nu îți recunoaște dreptatea. Manieră atât de cunoscută în alte timpuri. Acestea nu însemnau nicidecum cedare sau slăbiciune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
În capitalele țărilor menționate, demnitarul român a avut întâlniri cu omologi din ministerele de externe respective, în cursul cărora au fost trecute în revistă principalele aspecte ale convorbirilor pe tema securității și cooperării europene. În fiecare caz în parte, interesul interlocutorilor a fost evident, ținând seama că toate aceste țări doreau reușita convorbirilor, iar România se dovedise la Dipoli un partener deschis pentru dialog, dispus să ofere idei și soluții în problemele dezbătute. Aceasta era cu atât mai important, pentru interlocutori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
interlocutorilor a fost evident, ținând seama că toate aceste țări doreau reușita convorbirilor, iar România se dovedise la Dipoli un partener deschis pentru dialog, dispus să ofere idei și soluții în problemele dezbătute. Aceasta era cu atât mai important, pentru interlocutori, dacă se ține seama că progresul de la Dipoli încă nu cunoștea o perspectivă definită, părțile fiind în stadiul de tatonări și căutări. Față de mulți alți parteneri, Delegația României avea o mare deschidere în negocieri și constituia un adevărat moderator, poziția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
că bunurile mele - dacă pot fi numite așa - nu sunt dintre acelea pe care rugina le mânâncă și hoții le pradă. La cafeaua care mi-a fost oferită după această primă luptă de cunoaștere, am aflat, nu fără surprindere, că interlocutorul meu e un vechi poet. Negoțul lui sprijinea o artă, care în acea parte de lume e mai mult un huzur personal. Cu atât mai mult avea nevoie de sprijinul negoțului său - sau a negoțurilor sale - cu cât era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ei, ci o ediție specială de o jumătate de oră. Prin cablu, dar ce dacă? Probabil în jur de treizeci și cinci-patruzeci de ani, cu bucle până la umeri și într-un sarafan albastru, era cuibărită în fotoliu, vorbind cu un interlocutor nevăzut. Dintotdeauna am fost capabilă să văd și să aud „alți“ oameni, spunea, cu o voce blândă. Am avut dintotdeauna prieteni pe care nimeni altcineva nu-i putea vedea. Și știam că aveau să se întâmple lucruri înainte să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
apărătorilor ei o înțelegere onorabilă. Câteva ceasuri mai apoi, pe puțin zece persoane, la hammam 1, la moschee și pe culoarele Alhambrei, mi-au relatat cu bucurie aceeași întâmplare; de fiecare dată, mă prefăceam surprins pentru a nu-mi jigni interlocutorul, pentru a-i lăsa plăcerea de a mai adăuga ceva de la sine. Și zâmbeam, dar de fiecare dată tot mai puțin, căci îngrijorarea îmi sfâșia pieptul. Mă întrebam pentru ce Yahya îi lăsase pe reprezentanții lui Ferdinand să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îți urez să ai noroc, pentru ca oamenii deștepți să fie în slujba ta.“ Probabil că același lucru l-a dorit maică-mea atunci când m-am născut, a încheiat Zeruali, râzând din toată inima. Întrevederea i-a părut încurajatoare tatei, deși interlocutorul i-a cerut la sfârșit un răgaz de gândire; voia să-l pună pe monarh la curent cu proiectul, să obțină încuviințarea lui, să mai ceară părerea câtorva țesători, precum și câtorva negustori ce se ocupau cu comerțul în afara țării. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zgârcenie? Pentru că cea mai mică cheltuială, cea mai măruntă etalare de bogăție le-ar pune avutul și viața în primejdie. Acesta este și motivul pentru care numeroase orașe de-ale noastre mor, iar regatul nostru sărăcește. În calitate de reprezentant al suveranului, interlocutorul meu nu mă putea lăsa să vorbesc astfel în prezența lui. Mi-a cerut să ajung la miezul problemei: Dacă le făgăduiești notabilităților din Tefza că nu vor păți nimic, iar obiceiurile orașului vor fi respectate, am să-i conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grație răniților. O vorbă de-a mea sau de-a Hibei ne putea aduce la aceeași soartă. Punând surdină dușmăniei pe care o simțeam, mi-am luat o înfățișare cât mai detașată și am spus: — Așa vrea Cel-de-Sus! Iar după ce interlocutorii mei încuviințară la rândul lor cu o zicală, am continuat: — Am putea să ne bucurăm de găzduirea voastră până ce vom putea s-o pornim iarăși la drum? Cunoșteam obiceiurile ciudate ale acestor nomazi. Ar ucide fără șovăială un drept-credincios ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
află pe o mică ridicătură, chiar în partea de miazănoapte a orașului vechi, drept deasupra Nilului. Am lăsat acolo un grădinar care va fi în slujba ta. Eram cu atât mai nerăbdător să ajung la destinație. L-am întrebat pe interlocutorul meu cam pe când se putea trage nădejde că ciuma va dispărea. — Epidemiile precedente s-au isprăvit toate înainte de începutul lunii mesori. L-am rugat să repete ultimul cuvânt, pe care credeam că nu-l auzisem bine. Avu un zâmbet binevoitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
suveranul nu se mai interesa acum de epidemie. Pleoapa îi cădea. Curând ea se închise atât de complet, încât trebuia s-o ridice cu degetul pentru a putea arunca o privire. Medicul lui diagnostică o ptoză și prescrise o incizie. Interlocutorul meu tocmai îmi oferise un pahar cu sirop de trandafiri și mi-a propus să mă așez pe o ladă de lemn, ceea ce am și făcut. În jurul nostru nu se mai înghesuia nimeni. Istorisirea continuă: — Cum monarhul refuza categoric, medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din portul Alexandria m-a întrebat, între două reprize de scotoceală, dacă era adevărat că otomanii se pregăteau să năvălească în Siria și în Egipt, am răspuns printr-o înjurătură la adresa tuturor femeilor de pe pământ, îndeosebi la adresa blondelor circaziene, ceea ce interlocutorul meu, spre marea mea uluire, încuviință cu zel, ca și cum asta era explicația evidentă a nenorocirilor viitoare. De-a lungul întregului drum până la Cairo, Nur a fost nevoită să suporte reproșuri și sarcasme. Dar, încă din a treia zi de la sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă face înțeles. A luat act de cele spuse cu o încuviințare din cap, în timp ce eu continuam: — Există totuși obiceiuri pe care le voi deprinde în timp. Mai cu seamă acela pe care îl au europenii de a se adresa interlocutorului spunând „dumneavoastră“, de parcă ar fi mai mulți, sau „domnia ta“, de parcă ar fi o femeie absentă. În arabă, se spune „tu“ la toată lumea, prinț sau servitor. Diplomatul făcu o pauză, nu atât pentru a cugeta, mi se părea mie, cât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu cred că a fost un lucru bun. Atâta timp cât califii au fost suverani, islamul a strălucit prin cultură. Religia domnea pașnic asupra treburilor acestei lumi. De atunci, domnește forța, iar credința nu este adesea decât o sabie în mâna sultanului. Interlocutorul meu era atât de satisfăcut, încât îl luă pe tălmaci drept martor: — Am gândit mereu că gloriosul meu predecesor avea dreptate. Fără o armată a lui, papa n-ar fi decât capelanul celui mai puternic rege. Suntem uneori constrânși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decât...” „Nu sunt aici ca să leg, ci să dezleg...” replică acesta. „Nu vă Înțeleg...” Poziția În care stătea Noimann În scaunul destinat femeilor cu sarcină Îl făcea să se simtă nu tocmai În largul lui. În plus, aluziile enigmatice ale interlocutorului său Îi accentuau starea de neliniște. „Ce vreți să spuneți cu asta?” Întrebă el din nou. Ginecologul ciung surâse ca pentru sine. „Nimic altceva decât ceea ce v-am spus...” „Anume?” „Vreți să mai repet ce-am afirmat...” „Nu ar strica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fost atent... Sau poate nu mai țineți minte...” „Știu exact ce-ați spus!” „Atunci ce rost are să repet?” „Repetiția e mama Înțelepciunii”, replică stomatologul. „Am zis că am venit aici nu să leg, ci să dezleg...” „Ce anume?” Văzând că interlocutorul său nu se grăbește să-i răspundă, Noimann continuă: „Nu cumva vă referiți la cuvinte Încrucișate?”. Stomatologului Îi fu pe moment teamă că abstracțiunile o să-l bântuie din nou. Abia scăpase de aceste obsesii. Normal ar fi fost ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann nu-l impresionau prea mult. „Ați stat ascuns sau nu?” Îl interogă el din nou. „Poate că am stat, dar asta nu vă privește...” „Uite că mă privește”, răspunse cu o voce neașteptat de moale celălalt. Tonul acesta al interlocutorului Îl nedumeri pe Noimann. Până acum, ciungul folosise În conversație un ton impersonal, de metronom, sensibil doar la logică, nu și la sentimentele umane. Schimbarea aceasta era aproape de neînțeles. „Acum tot răul ei e-n dumneavoastră”, conchise inchizitorul. „Să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu un papirus vechi. „Mă tem”, spuse el, „că fetusul din pântecele dumneavoastră s-a mumificat. Sau chiar mai rău”, adăugă el, „carnea lui s-a evaporat și a rămas Înfășurat În aceste feșe doar răul general...” Noimann tăcea. Cuvintele interlocutorului Îl tulburau profund. Stomatologul Paul se simțea vinovat pentru răul care se adunase În el și În Lilith. Feșele pe care le scotea din gaura aflată În talpa sa bolnavă nu se mai terminau. Privind podeaua pe care se Înșira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o incantație... priviți, vă rog!” Și, scoțând feșele din rană, ciungul Îi desfășură În fața ochilor un sul, plin de tot felul de hieroglife. „Foarte interesant”, conchise Noimann, care Încerca să-și mascheze tulburarea.... „Uitați-vă ce o să facem acum”, spuse interlocutorul. „Dumneavoastră o să vă opintiți, iar eu am să invoc descântecul faraonic...” Noimann se opinti, icnind. Ceva din lăuntrul lui luneca afară. „Așa”, spuse interlocutorul său, apoi citi cu o voce neașteptat de groasă câteva versete: „O, Stăpân al zeilor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]