5,236 matches
-
o versiune abreviată a Laudelor lui Dumnezeu de către Eugeniu, episcopul de Toledo, care, la cererea regelui Chindaswinth (646-657), a redus cele trei cărți la una singură și, cum această nouă redactare conținea în esență povestea facerii lumii, opera a fost intitulată Hexameron (De opere sex dierum); însă deja Isidor din Sevilia, înaintea versiunii lui Eugeniu, dăduse primei cărți a Laudelor lui Dumnezeu titlul următor: Cele șase zile ale facerii lumii (Hexameron creationis mundi). După ce a îndepărtat a doua și a treia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a celorlalți. Romanii sunt superiori barbarilor pentru că sunt adepții credinței creștine, dar pe plan etic comportamentul lor e mult inferior. Așadar, atitudinea e nouă dacă ne gândim că abia cu treizeci de ani mai înainte Horosius scria Istoria sa intitulând-o Contra păgânilor. De aceea, romanii nu trebuie să caute cauza nenorocirilor prin care trec în lipsa de interes a lui Dumnezeu ci în degradarea lor morală. Această teză, pe care Salvian o susținea adesea cu argumentele ascetului, a părut interesantă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui, un tratat despre Sfântul Duh care înainte nu era considerat autentic. Cartea își propune să demonstreze consubstanțialitatea Sfântului Duh pe baza tradiției simbolului credinței. Un conținut analog trebuie să fi avut tratatul, astăzi pierdut, despre care ne vorbește Ghenadie, intitulat Contra arienilor și a macedonienilor, care trebuie să fie o altă confirmare a consubstanțialității. De aceea, cercetătorii au încercat să descopere acest tratat, identificându-l cu opere anonime cum sunt Esența credinței (De ratione fidei) sau Breviarul credinței împotriva arienilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
augustinieni și Maeștrii Provensali. De altfel, potrivit lui Ghenadie, ar fi trăit sub împărații Theodosius al II-lea și Valentinianus al III-lea, adică în prima jumătate a secolului al cincilea. Este autorul unui poem în hexametri, compus din trei cărți, intitulat Adevărul (în grecește Alethia), care e în același timp o prezentare și un comentariu al Facerii; potrivit lui Ghenadie, opera ajungea până la moartea lui Avraam, dar nouă nu ne-a parvenit decât o copie care merge până la pieirea Sodomei și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ar fi fost compus înainte de invazia barbarilor, care a distrus viața fără griji de care se bucura poetul, și este încă plin de seninătate și de bucurie. Și acest poem îl imită îndeaproape pe Ausonius care scrisese un scurt poem intitulat Rugăciunea (Oratio): această operă fusese imitată de mulți, printre care și Paulin care reproduce un vers întreg; rugăciunea lui Paulin e, totuși, complet diferită de aceea a lui Ausonius. Așa cum Paulin din Nola este un convertit care a abandonat învățătura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de obicei pentru ei. Printre scrierile exegetice ale lui Arnobiu se numără și o operă de mici dimensiuni care în trecut purtase titlul de Comentarii pe marginea unor pasaje din Evanghelii (Adnotationes ad quedam Evangeliorum loca), dar ulterior a fost intitulată Scurtă prezentare a Evangheliilor. E vorba de o culegere de scolii pe marginea unor pasaje din Evanghelie, alcătuită fără acuratețe formală, prin care se spune în repetate rânduri, fără multă originalitate, că textul sacru are două semnificații, una literală și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
448, papa e interesat mai ales de erezia monofizită și trimite frecvent scrisori lui Flavian, patriarhul de Constantinopol, și lui Anatolie, succesorul acestuia. Printre cele mai importante este aceea (nr. 28) din 13 iunie 449, trimisă lui Flavian, care e intitulată Epistola dogmatica sau Tomus ad Flavianum, pentru că, mai mult decât o scrisoare, este un adevărat tratat teologic care precizează distincția între unitatea persoanei și cele două naturi ale lui Cristos; scrisoarea a fost aprobată cu căldură când a fost citită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Opera în proză respectă cu fidelitate împărțirea în cărți a celei poetice, însă, după cum spune Sedulius însuși în prefață, adaugă ceva ce acolo fusese omis din necesități metrice. Sedulius a scris și două imnuri. Primul, compus în distihuri elegiace (este intitulat și Elegia) e o laudă adusă Domnului, iar în final conține unele paralele între Vechiul și Noul Testament în privința istoriei mântuirii. Mult mai interesant din punct de vedere poetic este al doilea care e alcătuit dintr-o serie de strofe scrise
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
435 și a fost amintit și de Sidonius Apolinarie. Despre activitatea sa literară - în cadrul căreia poezia creștină ocupă doar o mică parte - știm puține lucruri și într-o manieră fragmentară. A scris și un Poem despre Cristos (Carmen de Christo), intitulat și Lauda lui Cristos (Laus Christi), compus din treizeci de hexametri. Merobaude se prezintă ca imitator al lui Claudian care a scris un poem Despre Mântuitor (De salvatore) și a fost, la rândul său, imitat de Draconțiu în Laudele aduse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
două poeme, din care primul vorbește despre înviere și Judecata lui Dumnezeu, iar al doilea despre penitență și aici el își plânge cu durere propriile păcate”. Al doilea poem, cel despre penitență a fost descoperit de cardinalul Pitra și este intitulat Dezvinovățirea în fața lui Dumnezeu prin penitență (De satisfactione poenitentiae), fiind o adevărată cântare de penitență în 212 hexametri. Poemul e însuflețit de o anume emoție și de patetism; oricum, examinat din punct de vedere al metricii clasice, așa cum se putea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al metricii clasice, așa cum se putea face parțial pentru Draconțiu, un scriitor anterior cu șaizeci de ani, se dovedește plin de defecte. Celălalt poem amintit de Isidor s-a pierdut: într-adevăr, nu pare să poată fi identificat cu cel intitulat Despre învierea morților și despre judecata Domnului care, așa cum am văzut mai sus (p. ???), a fost compus de un poet anonim în vremea regelui Trasamundus, adică cu cel puțin treizeci-patruzeci de ani înainte de Verecundus. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 93, 1976
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
studi (Cosenza-Squillace 19-24 settembre 1983), sub îngrijirea S. Leanza, Rubbettino, Soveria Manelli 1986, pp. 357-377 (retipărit în idem, Monaci Filosofi e Santi. Saggi di storia della cultura tardoantica, Rubbettino, toveria Manelli 1992, pp. 179-206; din mai sus citatul vol. col. intitulat Flavio Magno Aurelio Cassiodoro amintim totodată studiile semnate de Fr. Della Corte, U. Pizzani, J. Fontaine, F. Bertini, C. Curti, A. Garzya, G. Orlandi, G. Artícò, V.A. Sirago, M. Mazza, L. Cracco Ruggini, J. Gribomont, L. Holtz, A. Quacquarelli
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
epistole cu conținut dogmatic, specie cu lungă tradiție în creștinismul antic, sunt cele Contra arienilor (Epistulae contra Arrianos), numite și cărți (probabil pentru întinderea conținutul lor). Acestea trebuie să fi fost similare celor ajunse până la noi (numerele 2 și 3), intitulate Contra ereziei lui Eutihie, în două cărți (Contra Eutychianam haeresim libri duo), scrise în jurul anului 512: adică niște tratate sub formă de epistole care, dacă sunt o dovadă a relativei atenții cu care acest literat din Galia (și cititorii săi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ocupă în spiritualitatea poetului. Faimoase sunt, în schimb, două Imnuri cu caracter liturgic, compuse atunci când împăratul Bizanțului, Justin al II-lea, i-a trimis reginei Radegonda o relicvă din crucea lui Cristos, întâmpinată la Paris cu mare pompă: primul este (intitulat după primul vers) Pange, lingua, gloriosi proelium certaminis (Cântă, o, limbă a mea, lupta din glorioasa bătălie) și e inspirat din al nouălea imn din Imnurile zilei compuse de Prudențiu; „bătălia” la care se referă Venantius este înfruntarea dintre Adam
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anii 423-425. În prolog, unde se adresează unui frate întru credință pe nume Nemesinos, autorul declară că vrea să facă să înceteze mulțimea erorilor generate de pozițiile lui Arie și Eunomios și ne oferă indicele operei, precizând că aceasta se intitulează Thesauros pentru că „adună în sine ca într-un tezaur o mare cantitate de contemplații divine”, adică de știință teologică. Cele 35 de capitole încep cu chestiunile legate de născut și nenăscut pentru a trece apoi la respingerea tezei ariene care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de-a lungul întregii scrieri, fără ca numele adversarului să fie menționat. Există patru manuscrise ce conțin, sub numele lui Chiril, un tratat Despre întruparea Unului-născut, care nu e altceva decât o versiune ușor diferită a scrierii dedicate lui Teodosius și intitulate Despre dreapta credință, redactată însă sub forma unui dialog între aceiași doi interlocutori ca și în dialogurile despre Trinitate: A, adică Chiril însuși, și B, adică Hermias. Editând cele două scrieri în paralel, Pusey avansa ideea că autorul ar fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
polemice anticreștine, nu ne-au rămas decât fragmente transmise de autorii creștini care au răspuns la aceste atacuri. Nu suntem siguri nici de titlu și nici de numărul de cărți, dar, în general, cercetătorii sunt de părere că s-ar intitula Contra galileenilor (apelativ disprețuitor folosit de obicei de Iulian pentru a-i desemna pe creștini) și că ar număra trei cărți (deși Ieronim vorbește de șapte; numărul de trei îl găsim la Chiril, dar nu e sigur că ar fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Fotie o cunoștea ca operă a lui Teodoret (Biblioteca, cod. 46); însă, așa cum reiese din argumente interne și din vechi citate (Sever de Antiohia și Colecția Palatină a Actelor de la Efes), autorul ei este Euteriu; editorul textului grec complet a intitulat-o Antilogia. După un prolog dedicat unui anume Eustațiu, autorul respinge în 22 de capitole cristologia partidei chiriliene și în special afirmația conform căreia Logosul întrupat a pătimit: Euteriu, care nu acceptă communicatio idiomatum, crede că se poate spune doar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
IV, 7), avea calități profetice și a anunțat cutremurul care a distrus Antiohia în 528. Probabil că nu a scris nimic, dar au rămas de la el niște Capitole (kephalaia e unul din titlurile din manuscrise; primul editor, în 1683, a intitulat scrierea Alloquia, „Conversații” și așa e denumită și acum). E vorba, în esență, de o culegere de apoftegme; una din ele (cap. 12) dovedește pentru prima dată, așa cum am amintit deja, că în cercurile călugărești se citeau culegeri de apoftegme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
S-a spus că Diadoh ar fi putut fi dus la Cartagina de flota lui Genseric, împreună cu persoanele de vază din Zakynthos, în urma unui raid în Epir efectuat între 467 și 474 (Marrou). Dintre operele sale, cea mai importantă este intitulată O sută de capitole gnostice, cunoscute, de obicei, și ca O sută de capitole despre perfecțiunea spirituală; o foarte bogată tradiție manuscrisă atestă marele ..... de care s-a bucurat de-a lungul secolelor. Scrierea face parte din genul „centuriilor”, adică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
timpuriu, cum sunt cele care se găsesc în Temeiurile apostolice (vol. I, p. ???) și cel cu care se încheie Pedagogul lui Clement din Alexandria; există apoi un pasaj, citat de Eusebiu (Istoria bisericească V, 28, 5), dintr-un tratat necunoscut intitulat Contra lui Artimon și atribuit lui Ipolit care datează probabil din prima jumătate a secolului al treilea: aici, scriitorul reamintește „nenumărații psalmi și numeroasele cântări, scrise de frații întru credință încă de la începuturi, prin care preamăreau Cuvântul lui Dumnezeu, pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
valoroasă în care densitatea expresiei și gustul pentru jocurile de cuvinte îl prevestesc deja pe Roman; avem impresia că autorul anonim al imnului și Roman ar fi urmat aceeași școală. Un alt imn este analog în ce privește conținutul și tonul: este intitulat Plânsul lui Adam sau Primul Părinte și aparține tot seriei de imnuri dedicate Postului Mare și penitenței. De această dată, acrostihul e mai lung pentru că ne dă tot titlul imnului. Structura metrică este deja mai complexă. Acestui imn i-au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe care îl alegea din textul uneia din cele trei istorii, el făcea notații privind concordanța cu diferitele puncte din relatările celorlalți scriitori. Așadar, era vorba de un fel de sinopsis. Opera rezultată în urma acestei operațiuni de compilare a fost intitulată Istorie bisericească, precum celelalte, iar editorii moderni au definit-o ca „tripartită”, adică „alcătuită din trei părți”. În epoca bizantină, acestei Istorii bisericești i-a fost adăugat un compendiu anonim. Scrierea, tradusă în latină de monahul Epifanie din Mănăstirea Vivarium
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
structuri sau forme de limbă antrenează în cercetările sale ample reconstituiri de datini, obiceiuri și fapte de viață, pe fundalul cărora proiectează elementele analizate, spre a le surprinde adevărata semnificație. Nu întâmplător, unul dintre cele mai importante studii îl va intitula Cuvinte și lucruri (1922). Lucrările sale docte l-au impus ca pe unul dintre cei mai importanți filologi români, criticat, totuși, pentru încercarea forțată de evidențiere a influenței limbii germane vechi asupra limbii române. În domeniul folcloristicii, a alcătuit (în
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
la Iași, neregulat, între 18 martie 1934 și mai 1938, cu subtitlul „Organ al Asociației studenților creștini-centrul Iași”. Condusă de un comitet, publicația îl are ca redactor responsabil pe Alecu Tomescu Băltești. Într-un scurt articol-program din numărul 2/1934, intitulat Ce vrem?, revista se autodefinește ca purtătoare a unui mesaj moral înnoitor pentru tânăra generație. Deși declară că nu „vrea” politică, G.s. manifestă o puternică orientare antidemocratică și naționalistă, cu unele accente antisemite, comune și altor publicații de dreapta din
GLASUL STUDENŢIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287295_a_288624]