4,572 matches
-
de interes sau de jocuri politice, personajele comice fiind „reduse la scheme morale abstracte, cu simplă funcționalitate comică“ (A. Marino). Această afirmație se poate aplica perfect și eroilor din capodopera lui I.L. Caragiale O scrisoare pierdută, comedie de moravuri, de intrigă, de caractere, de limbaj. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din comedia studiată Subiectul dramatic este inspirat din evenimentele politice ale anului 1883, surprinzând un episod din campania electorală pentru desemnarea unui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
erotic, Ion- Ana-Florica, și, în același timp, un conflict psihologic, între vocea rațiunii și cea a pasiunii. Ion va asculta mai întâi glasul pământului, hotărând să îl înfrunte pe Vasile Baciu, săl oblige să io dea pe Ana de soție (intriga romanului). Prin sfidarea glasului iubirii, se creează un „contratimp“ între rațiune și pasiune, care va avea consecințe nefaste. Item 2: evidențierea, prin două episoade/citate/secvențe comentate, a modului în care evo luează relația dintre cele două personaje Cuplul se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unități (a căror justificare este, de altfel, discutată îndelung și prin raportare la Antichitate) și a scrierii tragediilor în versuri.142 Pe de altă parte, Neander își începe discursul prin a-i da dreptate antevorbitorului în ceea ce privește superioritatea francezilor în construirea intrigilor și în respectarea legilor comediei și ale decenței, dar afirmă "cred că nici greșelile noastre, nici virtuțile lor nu sunt destul de însemnate ca să-i așeze pe ei mai presus decât noi"143 Se manifestă pe deplin aici orgoliul britanic, parțial
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
natură, care amestecă în mod frecvent pe cele două, dar și înlăturarea monotoniei: Permanența tonului grav ține spiritul nostru prea multă vreme încovoiat; din când în când, trebuie să-i mai împrospătăm forțele." De asemenea, se argumentează necesitatea introducerii unor intrigi secundare, care trebuie, totuși, să se armonizeze, să se substituie unui scop comun: "...lipsa coordonării într-o piesă prezintă la fel de multe primejdii și posibilități de abatere de la natură ca și într-un stat. Pe de altă parte, [...] varietatea noastră, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
într-o piesă prezintă la fel de multe primejdii și posibilități de abatere de la natură ca și într-un stat. Pe de altă parte, [...] varietatea noastră, dacă e bine rânduită va oferi publicului mai multă bucurie." Susținerea acestor aspecte tragicomedia sau diversificarea intrigii contravin doctrinei clasice, fiind rodul acelei libertăți la care spiritul englez nu a putut renunța niciodată. Ion Constantinescu vedea această atitudine drept o "evadare din clasicism"144, permițându-i lui Dryden să-l aprecieze pe Shakespeare a cărui operă este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
declin evident și, ceva mai apoi, permanente oscilații, încercări de redresare, cu sau, de cele mai multe ori, fără succes. Cu timpul, situația ospiciului a început să constituie obiect de anchetă, reviziile devenind tot mai dese și cu referire aceleași relații de intrigi minore, nesfârșite, între câteva persoane. Ne referim doar la câteva revizii semnificative în privința reconstituirii profilului instituției în acea perioadă, deși în oarecare măsură au fost și constatări în contradictoriu. La 18 mai 1885, la cererea Epitropiei se trimit în control
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Reflectând la situația sănătății prietenului lor, au venit la Galbeni să-l vadă Petre Fântânaru, prefectul județului Iași, Solomon Halită și profesorul Gheorghe Marinescu de la București. Marele nostru neurolog vroia să-l smulgă atmosferei ieșene, sfâșiată de rivalități și de intrigi și să-l convingă să vină la București. El însă nu a acceptat, pradă gravei și cumplitei lui tristeți. Le răspundea deprimat: Voi aveți pentru ce!". Cu toate acestea, primul război mondial nu-l lasă indiferent: cere să meargă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
capacitate empatică, demnitate și orgoliu profesional, relații interpersonale bazate pe armonie și respect reciproc etc.; preocuparea permanentă a elevilor și cadrelor didactice pentru valorificarea tradițiilor, pentru creșterea prestigiului instituției în care își desfășoară activitatea; intoleranță față de indisciplină, mediocritate, suficiență, rutină, intrigi, procese de intenții și nu numai. În final, o ultimă considerație: "Spiritul normalist" se formează într-o perioadă îndelungată de timp și se perpetuează de-a lungul generațiilor, ca un arc peste timp, cu efecte educative benefice, nu numai în
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
pe care o deține și la care ține cu orice preț, ori dacă acesta este numit pe un post sau o catedră deținute în suplinire de soția primarului, a preotului sau a șefului de post, iar în școala respectivă domnesc intrigile, bârfele, certurile, singurele schimburi de experiență fiind cele în domeniul rețetelor culinare. În asemenea cazuri, noul coleg este izolat, neagreat de către director și oamenii lui, i se fac tot felul de șicane și este sfătuit, direct sau pe ocolite să
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
rămînă aici, unde demonstrează că îi este locul. 1.10. VIDUL Pe fondul sincretismului noii ere, renasc misteriile vechilor școli ale Antichității. Nu li se poate opune nici biserica, închisă în propria-i dogmă și amestecată în tot felul de intrigi politice, nici știința, încătușată în limitele materiei, ambele nemaiștiind cum să-i facă pe oameni întregi. Știința trebuie să-și lărgească sfera de preocupare, iar religia trebuie să-și aducă aminte de origini, de Spirit, trebuie să repare legătura dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de decenii bune pe datorie și riscă să devină insolvabilă, capitalurile plecînd în grabă spre fetele mai tinere din Asia. Agențiile de rating lucrează împotriva Europei, manipulînd piețele. Astfel, din vechiul continent dispare încrederea, element care stă la baza tuturor intrigilor universului financiar și rămîne doar birocrația. După ce au salvat-o de două ori în secolul trecut, acum americanii (de fapt evreii care conduc finanțele lumii și marile trusturi media) împing Europa în prăpastie.Americanilor li s-a spus că în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
numai, pentru a studia etica muncii la români. Ea se află în situația paradoxală de a fi un „expert străin” care face o analiză socială într-o țară de care nu e străin. Trebuie să admitem că o astfel de intrigă este suficient de captivantă pentru a îndemna spre lectură. În acest sens se adaugă și mediatizarea deosebită (prezentare în câteva articole din presă - Observator Cultural, Jurnalul Național, Averea, Săptămâna Financiară, Ziua -, includerea la loc de cinste pe siteul și în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
lucrări academice, Monica Heintz reușește să scrie un volum care se poate citi la fel de ușor ca un roman. Textul este unul alert, cu o topică a frazei remarcabilă, cu un umor subtil și ironie de calitate. Opțiunea metodologică joacă rolul intrigii: pentru a studia etica muncii în diferite tipuri de organizații ofertante de servicii (sectorul din economie ales pentru analiză), cercetătoarea se integrează în trei astfel de entități, angajându-se efectiv în două dintre ele. Studiile de caz reflectă o experiență
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
ci a depus cerere pentru o excursie în URSS, excursie pe care a și efectuat-o. Din aceleași verificări, rezultă că A.E. vine în contact cu străini prin natura atribuțiilor sale de serviciu, raportând de fiecare dată, ierarhic. Cunoaște intrigile din rândul preoților, știe să se facă plăcut.” Raport cu propuneri de înregistrare ca informator a lui A.E., preot ortodox „Referitor la situația de la Tipografia Patriarhiei a arătat că există un grup format din 5 persoane care se ocupă
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
În teatrul no, acțiunea constă - ca să reluăm celebra formulă a lui Claudel - în faptul că „vine cineva, și nu că se întâmplă ceva”. „Cineva” sosește din acele spații diferite care sunt lumea morților sau lumea zeilor și a demonilor. Întreaga „intrigă” dramatică se organizează în jurul acestui shite, în jurul acestei apariții a unui invizibil care se lasă totuși văzut, a unui altundeva care devine un aici și acum și a cărui esență se cristalizează în figura defunctului întors printre cei vii și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
abia atunci Henric al IV-lea, care se amăgise cu gândul că moartea simbolică (detronarea) poate fi despărțită de moartea reală, de sângele scurs din trupul victimei asasinate, abia atunci, așadar, va înțelege el adevărata semnificație a cuceririi puterii prin intrigă și trădare: a făptuit o crimă, a vărsat sângele unui rege. De aceea își va deplânge soarta care îl împinsese la săvârșirea unui act criminal și va plănui un pelerinaj purificator „pentru a-și curăța mâna vinovată de sângele pe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și fals, între visul resurecției care ar fi trebuit să se adeverească - și nu s-a adeverit - și realitatea unei aparente morți care se va dovedi, în cele din urmă, adevărată. Fără a complica atât de mult țesătura imprevizibilă a intrigii, Regele Ioan avansează pe același tragic itinerar, care începe cu o moarte simulată și se sfârșește cu una cât se poate de reală. În jurul personajului Arthur, falsa/adevărata moarte se asociază și cu tema „frumoasei morți”. Mecanismul se pune în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și, aidoma Desdemonei în fața lui Othello, se lăsase vrăjită nu numai de iubire, ci și de aura fascinantă a eroului vestit pentru faptele lui de vitejie - răpunerea câtorva monștri, printre altele. Bottom trebuie să interpreteze - într-o piesă a cărei intrigă implică și dragostea, și moartea - rolul lui Pyram, un nefericit care se sinucide din amor, dar ca și cum asta nu i-ar fi fost de ajuns, visează nici mai mult, nici mai puțin la rolul lui Hercule, și el un doborâtor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu toții să creadă că la mijloc e tot o scamatorie, un „truc ieftin”, cum spune Prima Interpretă, stârnind astfel indignarea Tatălui și protestele lui vehemente: „De ce defăimați ș...ț minunea care se poate petrece la un moment dat tocmai pentru că intriga o cere și care are și ea dreptul la viață, ba chiar mai mult decât voi, pentru că este mai reală, mai autentică decât voi?”. Dezacordul vizibil dintre Actori și Personaje va evolua rapid spre un adevărat conflict, alimentat de incertitudinea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
STRANIU și al MORȚII, personajele dobândesc șansa de a deveni OBIECTE de artă”. Trei cuvinte scrise cu majuscule, trei criterii ce-ar putea fi întâlnite și în definirea actorului în raport cu manechinul. Și atunci, ce-ar trebui făcut pentru ca, într-o intrigă dramatică, într-un spectacol având toate aparențele vieții, să regăsim absența de viață a obiectului? „Pentru a realiza așa ceva, va trebui să transformăm din nou personajele în STRĂINI, să înlăturăm orice aparență de viață și de participare la o povestire
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
situație nouă, care produce o modificare a raportului obișnuit pe platoul de joc. Spectatorul domină întrucâtva platoul. El este stăpânul vremelnic al scenei ca teritoriu supravegheat, pus sub tutela privirii sale aflate de cealaltă parte a rampei: raportul publicului cu intriga se modifică, iar implicarea lui este diferită, sporește. Fără să fie nici sacră, nici profană, această supraveghere este esențialmente teatrală. Totuși „scena supravegheată” nu trebuie asimilată cu „teatrul în teatru”, căci, deși înrudite, cele două dispozitive se deosebesc considerabil. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
îl spune și Molière atunci când trimișii regelui dau buzna în casa lui Orgon pentru a-l aresta pe Tartuffe și, totodată, pentru a le aminti tuturor că regele a știut, clipă de clipă, ce se întâmpla acolo, adică nu numai intrigile unuia, ci și alianțele suspecte cu Fronda ale celuilalt? Puterea centrală vede tot, aude tot, nimic nu-i scapă.) Era vorba despre un model de supraveghere ostentativă, menit să descurajeze optimismul iluzoriu al unui camuflaj protector și să ateste, în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
bunurile. Volpone se convertește într-un „spion din interior” prin intermediul unei simulări deliberate. O situație aparent identică va fi exploatată de Pirandello în Henric al IV-lea, unde protagonistul, închis într-un ospiciu după o criză de nebunie prelungită, supraveghează intrigile și mașinațiunile celor ce-l înconjoară și care, crezându-l cu mințile rătăcite, se poartă fără să-și mai ia nici o precauție. Spre deosebire de Volpone, ei sunt cei ce au diagnosticat boala regelui și au decis internarea lui, neștiind însă că
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
al lui Britannicus. Supravegherea fiind, așadar, reciprocă, eficacitatea ei va depinde numai și numai de credința și devotamentul agenților. Narcis a optat pentru Nero; de acum înainte, îl va „dezinforma” pe Britannicus. Mai mult ca oricând, supravegherea se împletește cu intriga politică. Iar Nero, în numele aspirațiilor sale despotice, va dori să îi dea o asemenea amploare, încât până și „zidurile să aibă ochi”. Cât de aproape este viitorul împărat de „panoptizarea” lui Bentham, atunci când pretinde, la fel ca și acesta, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
rând pe rând, supravegheat și supraveghetor, infinită permutație ciclică datorată unei socialități ce generează fără întrerupere supravegherea „de aproape”. Ceea ce o distinge de celălalt tip de supraveghere, polițienească, sunt consecințele, deși, uneori, cele două se pot confunda. „Romanele” teatrului relatează intrigi și delațiuni, rumori și scandaluri ce-și au originea în supravegherea internă a unei săli. Dar cine garantează folosirea corectă a acestor informații? Ce morală le legitimează, ce instanță le denaturează? Și cum se pervertește plăcerea supravegherii reciproce sub o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]