2,203 matches
-
oraș. Statul nu este scutit de responsabilități atunci când avem în vedere geneza acestei situații. El a contribuit cu generozitate la finanțarea drumurilor, a căror construcție se dovedea contrarie intențiilor afișate de a controla mobilitatea. Jean-Marc Offner nu omite să dezvăluie ipocrizia "[...] administrațiilor centrale, a căror credibilitate în privința suscitării intermodalității și coerenței se măsoară printr-o înverșunată apărare a structurilor (direcția drumurilor, direcția transporturi terestre etc.) și a practicilor (metode de evaluare a proiectelor privind căile ferate, rutiere...) monomodale"353. Imersia în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Declarația de Independență ca fiind nimic mai mult decît frazeologie goală. Dacă se presupune că o astfel de afirmație stabilește un adevăr despre ființele umane, insistă ei, ea este în mod evident falsă. La acuzația de falsitate, criticii adaugă uneori ipocrizia. Drept exemplu, ei arată că autorii Declarației au ignorat faptul supărător că în noile state pe care le declarau acum independente, o majoritate preponderentă de oameni nu aveau posibilitatea de a se bucura de drepturile inalienabile cu care se presupunea
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
să-ți spun că apariția lui Sharon Stone m-a făcut să-mi dau mai bine seama că-mi plăcuseră și Brigitte Bardot și Marilyn Monroe, dar nu avusesem curajul să o recunosc. Sharon m-a ajutat să trec peste ipocrizia adolescentină. Așa că acum am o "relație" mai bună cu Kim Basinger și Nicole Kidman, dar nu mă pot "apropia" de Angelina Jolie. Propun să mergem la culcare, a cântat cocoșul din balconul vecin, este 3 trecut de fix. Ne așteaptă
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
-i face pe acești tineri să dezvolte așteptări realiste și să țină cont de riscurile acțiunilor lor. 5. Indecizia. Adolescenții ezită când trebuie să ia o decizie pentru că sunt conștienți de multitudinea variantelor pe care le-ar putea alege. 6. Ipocrizia aparentă. Adeseori, adolescenții nu recunosc diferența între a exprima un ideal și a acționa pentru realizarea lui. Pe măsură ce se maturizează, ei vor constata că „să gândești nu înseamnă să faci”. (D. Papalia, S. Wendkos - Olds, 1986, p. 327) Răspunsurile adulților
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
omul cel mai virtuos din lume, însuflețit, în gesturile și vorbele sale, de o puternică ură împotriva viciului. În schimb, îl consideră pe Philinte, pe care Molière îl prezintă ca pe un om rezonabil, un monstru de egoism și de ipocrizie, o ființă pe care prea multă curtoazie a pervertit-o iremediabil. Cine este prin urmare Mizantropul lui Molière? Un om de bine ce detestă moravurile secolului său și răutatea contemporanilor lui; care, tocmai fiindcă-și iubește semenii, urăște în ei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
naturalism". Zola și-a pus multă speranță în teatrul lui Alexandre Dumas fiul (1824-1895), care a cunoscut un imens succes cu Dama cu camelii (La Dame aux Camélias) în 1852101. Pentru că demontează mecanismele societății burgheze căreia îi arată pe față ipocriziile și corupția, Dumas pare că vrea să reînnoade legătura cu aspirațiile sociale și moralizatoare ale dramei burgheze. Însă Zola este foarte repede decepționat de "stilul său factice", de conformismul acestui scriitor care în realitate s-a dovedit "foarte incapabil să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unei societăți destructurate, în primul rând din cauza unui război catastrofic, a cărui memorie răzbate pretutindeni și, în mod nedefinit, de bulversantele răsturnări de ierarhie pe care le aduce instaurarea comunismului. Naivitatea și buna-credință, uneori stupefiante, se ciocnesc de versatilitatea și ipocrizia socială, într-o frescă unde moravurile au trăsături vii. Câteva piese, de mici dimensiuni, frizează anecdoticul și aduc un final de farsă, construit din desfășurări ce rămân eliptice. Un personaj așteaptă înfrigurat apariția unei amante necunoscute, în care își descoperă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
noi „scene din viața socială”, până când epoca se reface circular, în întregul ei: o lume pervertită unde, de la vodă la slugă, toți simulează și disimulează, unde toți se află permanent în rol, iar șansa fiecăruia depinde de performanța în arta ipocriziei. Momentele de atonie intervin numai în singurătate, în deplină siguranță, după ce sunt luate infinite precauții. Unul ca Andronache Tuzluc este sortit pieirii pentru că joacă descoperit, ignorându-și, din oboseală poate, adversarii. Cu talent de comediograf, F. scrutează adunările, zaiafeturile, locuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
importanța în absența vieții celuilalt. De vreme ce eu am devenit altul, iar altul nu mai e înseamnă că eu nu mai sunt. Sinuciderea dovedește acum că imposibilitatea declarată de a nu putea concepe viața în absența celuilalt nu este o simplă ipocrizie și că în spațiul adevăratei iubiri eul nostru încetează să fie farsor, fiind incapabil să supraviețuiască „problemelor“ sale. Cel care se sinucide lângă cadavrul (încă fictiv) al iubitei atestă faptul că moartea ei, socotită reală, transformă într-o ficțiune viața
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
părea să fie guvernul. Gaster a încheiat afirmînd că evreii erau prea săraci ca să fie cămătari și că dacă ar fi avut bani ar fi plecat de mult din România. Prima jumătate a expunerii lui Gaster referitoare la corupția, despotismul, ipocrizia sistemului politic de atunci și la deturnarea împrumuturilor străine nu conține nimic deosebit. Dar doctorul Gaster idealiza realitatea în privința atitudinii evreilor față de români. Ca reacție la argumentele socialiste ale lui Cristian Rakovski și ca răspuns la un articol apărut într-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
favoritismului și alte lacune din învățămînt (cum ar fi lupta pentru putere abia deghizată din cadrul facultăților). Iorga lansase multe dintre aceste acuzații într-un articol din 1890 intitulat Cursurile de admirație reciprocă, scris cu o candoare dezarmantă, fără eufemisme, pentru că "ipocrizia nu duce la nimic bun, iar eufemismele nu ascund nimic". Au urmat contra-atacurile. Iorga a replicat printr-o serie de articole: "Opiniile primejdioase ale unui rău patriot"131. Era ceva tipic pentru "superioritatea" jurnalistică a lui Iorga. Începuse bătălia. Metamorfozarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
autohtonă cu ucraineni, evrei, germani, chiar și cu polonezi, iar austriecii reacționau brutal împotriva manifestărilor naționalismului român. Iorga considera Bucovina ca făcînd parte din Moldova. Atunci cînd a vizitat Universitatea de la Cernăuți, rectorul evreu Adler l-a primit cu o ipocrizie vieneză perfectă". În 1909, cînd a încercat să revină, autoritățile austriece (parțial datorită influenței lui Mochi Fischer) l-au expediat fără prea multă ceremonie 201. În acest timp, cea mai mare parte a politicienilor români se hotărîseră să caute o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
oameni care-și dovediseră valoarea și cărora li se promisese dreptul de a participa la viața politică a țării. Atît cei pasivi cît și cei activi din generația tranșeelor trăiseră pe propria lor piele în război efectele corupției și ale ipocriziei claselor conducătoare. Acum aspirau cu toții la ceva total nou în România Mare. Să ne amintim de vizita făcută în 1917 de Șeicaru acasă la Iorga, ocazie cu care a exprimat speranțele acestei generații. Și de scrisorile pe care mulți i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
deși comisese o crimă de gradul întîi) nu poate fi explicat doar prin antisemitism. El trebuie să fie considerat ca o izbucnire protestatară vulcanică împotriva "sistemului liberal". "Noul naționalism" considera practicile liberale și "sistemul" bazat pe ele drept o imensă ipocrizie. Codreanu l-a împușcat mortal pe brutalul șef al Poliției de la Iași, Manciu, pentru ca, după aceea, să fie achitat de către un juriu. Iorga spumega de indignare 116. În fond, nu trebuie să-i considerăm pe membrii unui juriu drept niște
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
latină și greco-bizantină; mediul din care provenea Maniu era german transilvănean, plus că era greco-catolic. Iorga insista asupra "odioasei sale culturi subgermane și maghiare" și asupra mediului său catolic transilvănean chezaro-crăiesc. El considera morala creștină și constituționalismul lui Maniu drept "ipocrizie". Odată, Maniu stătea lîngă Vera, soția fiului său Mircea, de cealaltă parte fiind Mircea. Maniu a luat o felie de portocală și, din greșeală, a presărat sare pe ea în loc de zahăr; cînd a mușcat din ea, se zice că, Maniu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
legii. „Executarea ordinelor” nu era un argument valid. Pedepsirea de către Aliați a criminalilor de război germani prezenta totuși două neajunsuri inevitabile. Prezența judecătorilor și a procurorilor sovietici a fost interpretată de numeroși comentatori germani și est-europeni ca o dovadă de ipocrizie. Stilul Armatei Roșii și metodele sovietice În teritoriile „eliberate” nu erau un secret - erau, poate, mai bine cunoscute și mai mediatizate atunci decât ulterior. Epurările și masacrele din anii ’30 erau Încă vii În memoria multor oameni. Faptul că sovieticii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
România, Polonia sau Ungaria, Întoarcerea la politica și oamenii de stat antebelici nu reprezenta o alternativă reală la demersul comuniștilor, cel puțin până după 1949, când dimensiunile reale ale terorii sovietice s-au făcut simțite. La urma urmei, Întreba cu ipocrizie liderul comunist francez Jacques Duclos În cotidianul L’Humanité din 1 iulie 1948, nu era Uniunea Sovietică cea mai bună garanție că aceste țări nu se vor Întoarce la vremurile grele dinainte și că Își vor menține independența națională? Părerea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de o clică venală, mânată la rândul ei de teamă și suspiciune. Nu era o experiență nouă În regiune. Dar anti-guvernarea comunistă se remarca prin cinism: abuzurile tradiționale erau acum migălos Înveșmântate Într-o retorică a egalității și progresului social, ipocrizie de care se lipsiseră atât oligarhii interbelici, cât și ocupanții naziști. și, Încă o dată, această proastă administrație servea unei puteri străine, ceea ce a făcut Uniunea Sovietică odioasă dincolo de propriile granițe. Sovietizat, Estul european s-a Îndepărtat constant de jumătatea vestică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
metamorfozat spectaculos după căderea lui Hitler, a lui Mussolini și a adepților lor, tonul a rămas același. Stilul imperios-apocaliptic al fasciștilor; apelul lor la soluții violente și „definitive”, de parcă schimbarea autentică presupune obligatoriu nimicirea totală; disprețul față de compromis și de „ipocrizia” democrației liberale; entuziasmul pentru alternativele maniheiste (totul sau nimic, revoluție sau decadență): toate aceste impulsuri puteau servi la fel de bine stânga - și chiar asta s-a Întâmplat după 1945. Interesul scriitorilor fasciști din perioada interbelică pentru națiune, degenerare, sacrificiu și moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
britanice au părăsit baza din Malta, Îndreptându-se spre est. În ziua următoare, Marea Britanie și Franța s-au opus prin veto unei rezoluții ONU care cerea Israelului să se retragă și au adresat un ultimatum Israelului și Egiptului, cerând cu ipocrizie ambelor părți să Înceteze lupta și să accepte o ocupație anglo-franceză a zonei Canalului. A doua zi, avioanele britanice și franceze au atacat aeroporturile egiptene. În 48 de ore de la Începerea atacului, israelienii ocupaseră Peninsula Sinai și fâșia Gaza, ignorând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revoltă pornea realmente din refuzarea a tot ceeea ce reprezentau părinții - tot: mândrie națională, nazism, bani, Vest, pace, stabilitate, lege și democrație -, aceștia erau „copiii lui Hitler”, radicalii vest-germani din anii ’60. În ochii lor, Republica Federală degaja suficiență și ipocrizie. Mai Întâi a fost afacerea Spiegel. În 1962, cel mai mare săptămânal german publicase o serie de articole de investigație despre politica de apărare a Germaniei Occidentale, dezvăluind manevre dubioase ale ministrului Apărării din guvernul lui Adenauer, bavarezul Franz-Josef Strauss
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În visul lor: o Germanie mai bună la est. RDG, În ciuda (sau poate din cauza?) cenzurii și represiunii autoritariste, prezenta o atracție aparte pentru tinerii radicali: era exact contrariul Republicii de la Bonn și nici nu pretindea altceva. Astfel, ura radicalilor pentru „ipocriziile” Republicii Federale Îi făcea să fie extrem de creduli În fața comuniștilor din Est, care pretindeau că au Înfruntat trecutul și au purificat Germania lor de trecutul fascist. Mai mult, anticomunismul care hărăzea RFG Alianței Atlantice și care constituia doctrina sa principală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de placid al vieții postbelice din Iugoslavia. Dar decizia de a trezi această amintire, manipulând-o și exploatând-o În scopuri politice, le aparține oamenilor: În special unui om anume. În timpul convorbirilor de la Dayton, Slobodan Miloševiæ i-a declarat cu ipocrizie unui jurnalist că nu se așteptase niciodată ca războaiele din țara lui să dureze atât de mult. Ceea ce e, fără Îndoială, adevărat. Dar aceste războaie nu au izbucnit printr-o combustie etnică spontană. Iugoslavia nu a căzut; a fost Împinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
încărca cu analize insuportabile cititorului postmodern. Câteva reflectări ale situațiilor morale din societatea contemporană sunt remarcabile: adolescenta care descoperă că părinții i-au ascuns, prin omisiune, adevărul despre opoziția reală față de lumea în care trăiește; adolescenta care descoperă, pe rând, ipocrizia părinților prea bine adaptați și a iubitului inconsistent psihic; formele împotrivirii - bătrânul evreu botezat în închisoare care refuză compromisul (modelul Steinhardt este lesne de recunoscut), bătrâna savantă care ocrotește pe medicul protestatar ce-și părăsește profesiunea pentru a nu face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
pitoresc: un amploiat ajuns muritor de foame din cauza firii lui idealist-fantaste e luat, la o înmormântare, drept prietenul preferat al decedatului, având astfel ocazia să se înfrupte copios din pomana făcută cu ostentație ridicolă (prilej de șarjare a convențiilor și ipocriziei); un „domn în redingotă” e un strigoi în ochii paznicului de la cimitir; un muribund, trăgând cu urechea la meschinele socoteli de înmormântare făcute de rude, își regizează singur un pompos ceremonial ș.a.m.d. În general, tehnica narativă mizează pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]