2,352 matches
-
Întîrziaseră din cauza unei petreceri pînă ce-am adormit. Apoi Întîmplarea de la gară s-a volatilizat și de-a doua zi totul s-a transformat Într-un vîrtej de imagini, mirosuri, gusturi, drumuri, impresii și din nou drumuri de un dureros ireal. În momentele de repaus am locuit pe Leo Dubois-straat nr. 22, În satul Lebbeke, situat la 30 de kilometri de Bruxelles, Într-o casă mare și albă, cu ușă la stradă și o splendidă grădină În spate, la Arie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Este adevărat că spre fata aceasta mă simțeam atras. Nu știu ce farmec și ce chemare aveau până și pașii ei. Dar aș minți dacă n-aș spune că întreaga mea viață din Bhowanipore ― nu numai fata ― mi se părea miraculoasă și ireală. Intrasem atât de repede și fără rezervă într-o casă în care totul mi se părea neînțeles și dubios, încît mă deșteptam câteodată din acest vis indian, mă întorceam cu gândul la viața mea, la viața noastră, și-mi venea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
strânse, în apa aceea fără tresărire, în care se oglindeau zborurile boabelor de aur? Mă scuturam mereu, pentru că preajma noastră se prefăcuse în basm, și omul tânăr din mine, omul ceasului aceluia de amăgiri, se lăsa adormit le sfințenia și irealul prezenței noastre în fața acestui eleșteu încremenit. Am stat așa mult timp și n-am cutezat atunci s-o sărut pe Maitreyi. Nu mai doream nimic, nu mai simțeam nevoia vreunui gest. Era o seninătate nefirească în sufletul meu, deși taina
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că Maitreyi suferise prea mult ca să mai păstreze imaginea mea omenească, reală, carnală. Ea își crease acum im alt Allan, o întreagă mitologie, superbă și inaccesibilă, pe care o nutrea necontenit, ca s-o ridice cât mai sus, în plin ireal. Îmi scria: "Cum te-aș putea eu pierde pe tine, când tu ești soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe drumul acesta de țară? Cum să uit eu soarele?" Pe o altă hârtie mă numea "soare, aer, flori!". "Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Evident, încep întotdeauna prin a-i aminti de maya, marea vrăjitoare, iluzia cosmică. Nu e propriu-zis un vis, îi spun, dar participă la natura iluzorie a visului pentru că e vorba de viitor, deci de timp; or, Timpul e prin excelență ireal... Nu cred că am convins-o. Dar, din fericire, este pasionată de logică și dialectică, și mai ales asta discutăm... Îndată ce a sugerat o călătorie în India, mai precis în provincia Uttar Pradesh, unde s-ar fi găsit peștera în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și atunci nu-mi mai părea Împietrit, ca-n ilustrații, ci ca un loc unde ai putea să stai, să mergi la pescuit și să-ți mănÎnci sendvișurile uitîndu-te la trenurile care trec. Dar cel mai adesea era Întunecat și ireal, trist, ciudat și clasic, ca-n ilustrații. Poate că părea așa pentru că abia se oprise ploaia și soarele nu apăruse Încă. Atunci cînd vîntul zboară frunzele din copaci, locurile sînt vesele și plăcute să te plimbi prin ele și copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
clipă să-l bată pe umăr și să-i spună: „Cu mare indulgență, membrii comisiei te-au promovat În rândul cadrelor universitare superioare. Așa că pune mâna pe carte, băiete!...” Plutea Încă În altă lume. Totul În jur i se părea ireal... Când a ajuns În fața intrării În clinica de chirurgie, a rămas cu privirea fixată pe o femeie... „Ce mult seamănă cu Maria! Dar ce să caute ea aici?” - s-a Întrebat el nedumerit. Pe măsură ce Înainta, i se părea că femeia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cantonate în taberele din afara orașului, ordonând ca două dintre ele să atace când vor fi pregătite. Și apoi se așeză palid, dar potolit, urmărind spectacolul de la fereastra care dădea în întinderea încețoșată a orașului Linn propriu-zis. Totul era confuz și ireal. Majoritatea navelor invadatoare dispăruseră în spatele marilor clădiri. Câteva stăteau în câmp, dar păreau moarte. Era greu să deslușești ce lupte aprige se dădeau în vecinătate. La ora nouă sosi un mesager din partea lady-ei Lydia: Dragă fiule, Ai vreo veste? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Se zice că iarna este o gravură, primăvara o acuarelă, vara o pictură în ulei, iar toamna un mozaic al tuturor celorlalte. Acest lucru este adevărat. La fel ca celelalte anotimpuri, și toamna este povestită pe un basm magic și ireal. Asta am aflat într-o zi frumoasă și însorită din luna sep tembrie, pe când soarele își trăia ultimele clipe de bucurie pe cerul albastru ca marea și pe când păsărelele nu știau dacă o să mai vină vreodată iarna. În aceasta zi
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
un puternic sentiment de milă pe care nu îl mai resimțise. Scutură capul și trase de un crac al pantalonilor uzi și murdari de noroi... Bărbatul încercă în zadar să protesteze. 15 Se prăbușea. Era o cădere atât de lungă - ireal de lungă, ar fi putut spune - încât avea senzația că și-ar putea scrie testamentul până în momentul impactului cu solul. Nu îi era frică. Poate că se simțea prins într-un vis ciudat, iar visele (indiferent dacă sunt sau nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la serviciu la o asemenea oră obscenă. Probabil era plătit cu o sută cincizeci de mii de dolari pe an ca să fie atât de nefericit, dar nu conta, măcar nu eram singura. Benji m-a salutat, iar țigara aprinsă lumina ireal acea semiobscuritate matinală de iarnă, și mi-a făcut semn să mă apropii. Eu eram cam neliniștită la gândul că o să Întârzii, dar Eduardo mi-a aruncat privirea lui „nici o grijă, n-a venit Încă, toate sunt bune și frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Radu e mai aproape, e de ajuns doar să Întind mâna și găsesc ce caut, Dinu e acolo unde numai imaginația poate pătrunde. Ieri, când mergeam pe gheață, am văzut pe margine un băiat care mă admira. Avea o frumusețe ireală, ceea ce n-am mai Întâlnit până acum; avea ochi dârzi și mă privea drept. I-am aruncat și eu câteva priviri și atât. După ochi, ar avea un caracter dârz și, din definiție, e deștept. De sportivitate Încă nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și să Îmi distrug viitorul. Deocamdată Îmi distrug sufletul. Poate timpul Îl va reface... Vocea naratorului Se ridică brusc din fotoliu, astfel că m-a surprins prin rapiditatea mișcării; nu-i constatasem decât mișcări foarte lente până acum, indecise, aproape ireale; are țigara verde de foi Între dinți, o mușcă nervos, se vede clar după Încordarea imperceptibilă a mușchilor maxilarului drept, cu care se află Întors către mine; Își duce mâinile la spate, ca unul ce ar pleca la o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singură pe gheață, gândindu-mă cu regret la sfârșitul patinajului meu de performanță, prin intrigile reușite ale dușmanilor mei, care au culminat cu compunerea lotului R.P.R., În care eu nu figurez. Propriu-zis, nu este o nenorocire, eu iubesc gheața, alunecarea ireală În care mă avânt, iar publicul mă entuziasmează, nu-mi place la concursuri, pentru că știu că după aceea voi suferi cu siguranță din pricina nedreptăților. În orice caz, În ziua aceea, eram foarte tristă. Și m-am dus În colțul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te salva (cu Marinică) fără nici un rezultat, lipsa inspirației, totul e contra mea, dar sunt puternică, pentru că sunt singură. Am unele momente, e adevărat, când visul meu nebun străbate fără voia mea prin toată această lume și Îmi creează imaginea ireală a ceea ce ar fi trebuit să fiu: mare campioană la patinaj, alături de un Petre plin de viață și luptând și el pentru scopuri bine determinate. Vai, cum mai tresar atunci când mă trezesc! Și atunci sunt tristă... Și de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cerut... Nu pot să-mi Închipui de ce a plecat. Am fost doar atât de fericiți amândoi pe munte... Nopțile erau ale noastre, ce nopți minunate au fost... Cerul strălucea prin mii de stele și fiecare dintre ele avea un licăr ireal, de feerie. Copacii se conturau negri și misterioși. Nu, nu eram pe pământ atunci. Acum, când Îmi dau seama că totul s-a prăbușit, acum da, sunt pe pământ. A dispărut așa, deodată. N-a mai venit, n-a telefonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lipicios, fără să Înțeleg ce se petrece cu mine și cu simțurile mele. Dar dacă nici nu exist? Poate mi se pare numai că sunt ființă, că am un nume și un volum, dar, În realitate, nu sunt decât ceva ireal, imaginat de imaginația mea difuză sub formă de energie imaginativă, În spațiul acesta În care mai constat că există și alte identități similare mie. Dar dacă noi nu suntem decât o stare de imaginație ascunsă Într-un pliu al materiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fapt, chiar murise În acea clipă. (sâmbătă) Era iarnă. Mă Întorceam de la școală Împreună cu două colege. Călcam pe zăpada Înghețată, care dădea un sunet de sticlă pisată sub talpa bocancului la fiecare pas: scruuu-scruuu, scruuu-scruuu. Sunetul mi se părea bizar, ireal, fără nici o justificare. Mă uit În sus și descopăr cerul de un albastru lăcuit ca un ou de Paști. Între zăpadă și cer nu este nici o relație, dar În acea clipă simt un curent de căldură neînțeleasă, un frison ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai târziu, când se va fi coborât liniștea adevărată, ceremonia cea mare. Și din clipa aceea i s-a risipit tulburarea care-i ținuse sufletul într-o neputință dureroasă de a se orienta, parc-ar fi plutit într-o lume ireală. ― Ascultă, Leonte, după-amiază vom face înmormîntarea... Calm, ca și când ar fi fost vorba despre lucrurile cele mai obișnuite, dădu logofătului dispoziții precise, amănunțite. Câteva generații de ale familiei Iuga erau îngropate împrejurul bisericii de la Amara. Ultimul mormânt îl construise Miron Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mor, de vreme ce mă aflu în dureri atât de mari. Îmi las capul pe umărul mamei, nefiind în stare să mai spun vreun cuvânt. — Încearcă să nu strici momentul, Orhideea, zâmbește mama. Fac un efort să par veselă. Mi se pare ireal că toată lumea a venit aici pentru fiul meu. Kuei Hsiang a început să se amestece prin mulțime și îl aud cum râde. Îmi dau seama că vinul de orez și-a făcut efectul. Rong e mult mai frumoasă, însă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
are o deosebită disponibilitate pentru cunoaștere și însușirea noului. Iar entuziasmul și energia ei fizică și psihică nu are egal decât în absența oricărei ponderi pentru a le contrabalansa și a introduce gradele de comparație, căci viața la superlativ e ireală și într-un echilibru instabil, dar pare-se că Daniela Mocioc este și aici o excepție.
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
de o imigrare activă a forței de muncă peste hotarele țării. Situația n-ar fi atît de gravă, dacă n-ar pleca, În cea mai mare parte, forța de muncă calificată și tineretul. Cetățenii Republicii Moldova fiind prost remunerați, cu posibilități ireale de procurare a locuințelor, cu asigurare medicală necalitativă, caută alternative de asigurare materială a familiei peste hotarele țării, În cele mai dese cazuri acceptînd orice ofertă de serviciu. Dacă pînă În anul 2003 cea mai mare pondere a migranților o
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
Haliciul și-a extins dominația și asupra Moldovei. Este vorba despre o "teorie" tendențioasă a istoriografiei ruse spre ilustrare, se face referire la poemul Cântec despre oastea lui Igor, unde se spune: "ai statornicit stăpânirea ta până la Dunăre" o susținere ireală, o fabulație. În plus, în sprijinul susținerii despre o dominație a Haliciului până la Dunărea de Jos este menționată replierea spre cursul ei inferior a lui Ivan Rostislavici (numit și Berladnicul), pretendent la tronul Rusiei haliciene. El este amintit pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Hiperventilația este definită drept un ritm și o profunzime a respirației care exced nevoile organismului la un moment dat. Dezechilibrul rezultat poate produce numeroase simptome fizice, printre care se numără: Amețeală Slăbiciune Confuzie Senzație de sufocare Vedere încețoșată Senzație de ireal Amorțeală și înțepături la nivelul extremităților Mîini reci, umede Rigiditate musculară (inclusiv a mușchilor pieptului, fapt care poate determina o senzație de durere sau apăsare) .Totodată, hiperventilația amplifică sentimentul de anxietate, prin urmare diminuează capacitatea de a gîndi obiectiv. Se
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
bilet de întoarcere la Sprawl. Și-a găsit de lucru. A cunoscut o fată care-și zicea Michael. Și, într-o noapte de octombrie, trecînd în viteză pe lîngă galeriile purpurii din Eastern Seaboard Fission Authority, văzu trei siluete mărunte, ireale care stăteau chiar pe marginea marilor trepte de la baza datelor. Mici cum erau, putea totuși desluși rînjetul uneia dintre ele, a băiatului, gingiile lui roz, sclipirea ochilor cenușii, alungiți, care fuseseră ai lui Riviera. Linda încă îi mai purta jacheta
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]