2,480 matches
-
până când reveni Myatt. — Mă Întorc acum la compartimentul meu, spuse ea. — Aveți o cușetă? — Nu. — Coborâți la Köln? — Călătoresc până la capăt. Îi dădu și el același sfat ca și Însoțitorul: — Ar trebui să aveți o cușetă. Zădărnicia acestui sfat o irită și o făcu să uite pe moment de compasiunea pentru vârsta și agitația lui. — Cum să am o cușetă? Sunt În cor. El o privi cu surprinzătoare amărăciune. — Nu, n-aveți atâția bani. Ce trebuie să fac? Îl Întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lungul Întregului trotuar estic erau aliniate mașinile celor ce le făceau concurență, iar fetele se aplecau peste ușile deschise râzând și fumând. Pe partea opusă a străzii, un bărbat singur Într-o mașină cu două locuri pândea răbdător. Myatt era iritat de gusturile incapabile de compromis ale lui Isaacs. Era frig În Bentley, simțea curentul pe obraz și, când o văzu pe Coral Musker trecând pe lângă el, sări brusc din mașină și-i oferi o țigară și după aceea un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui pentru mărturie mincinoasă cu douăsprezece ore Înainte de-a se fi terminat procesul. Au stat doar cât să aștepte achitarea. — Câtă vreme a trecut de la toate astea? — Cinci ani. El o privi cu ochi Îngustați, calculând ce replică ar irita-o cel mai mult. — Poveste veche acum. Czinner a ieșit din pușcărie? — Le-a scăpat din mână. Aș da oricât să știu cum. Ar fi un subiect trăsnet. Pur și simplu a dispărut. Toată lumea a presupus că a fost asasinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În frigul de afară, traversă liniile și postul de gardă și trânti ușa de la birou În urma sa. Apoi scrise câteva note foarte scurte și i le dădu lui Ninici să le ducă la destinație. Era atât de precipitat și de iritat, că uită să sigileze două din ele. Pe acestea, desigur, Ninici le citi - soția lui va fi mândră de el În seara asta. Una din ele era pentru șeful oficiului vamal, dar aceea era sigilată - una era pentru căpitanul cazărmii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i vadă fața. — Wasser. — Să chem pe cineva? El nu o auzi. — Vreți ceva de băut? El nu-i răspunse, ci repetă fără Încetare Wasser. Coral Își dădu seama că nu era conștient, dar nervii ei erau Încordați și era iritată de faptul că doctorul nu-i răspundea. Foarte bine atunci, zaci În continuare aici. Eu am făcut tot ce mi-a stat În putință, sunt sigură de asta. Tânăra se trase cât mai departe de el și Încercă să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mâna pe arme și să înfrunte dușmanul, atât el, cât și oamenii lui nu erau decât niștesimpli pasageri pe o navă pe care cei care contau cu adevarat erau membrii echipajului. De aceea, acel puști plin de tupeu care îl irită atât de mult pe insula deveni dintr-odată un personaj care merită considerație și respect, fiindcă, din câte putea deduce din comportamentul lui Miti Matái, părea să aibă, într-adevăr, aptitudini de navigator. Departe de Bora Bora, toți aveau obligația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici un rost faptul că acum, aici, este o căldură de cuptor. Depărta mâinile ca si cum ar fi vrut să demonstreze că era ceva firesc, adăugând: În nord întotdeauna e mai cald, iar în sud, măi frig. —De ce? Cum adică... de ce? interveni iritat burtosul Oripo. Pentru că nimeni n-ar putea concepe o lume în care să fie frig în nord și căldura în sud. Așa sunt legile naturii. — Totuși, îl întrerupse Navigatorul-Căpitan, poate că Vahíne Auté nu greșește când pune această întrebare. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tentației de a-l face să sune, însă pe toți îi deranja când îl băteau alții. Era evident că sunetul lui ascuțit îi enervă ori de câte ori era produs de alții, la fel ca gemetele unei femei care face dragoste, care îi irită pe toți cei care le aud, în afară de cel care le provoacă. Obsesia generală cu privire la gălăgiosul instrument ajunsese la asemenea extreme, încât Miti Matái se vedea obligat să intervină mereu pentru a aplana disputele care apăreau și nu trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Amorezul a ieșit șifonat de tot din toată tărășenia asta. Într-o zi, cei doi soți împăcați, se plimbau tandru, ținîndu-se de mîini. Din spate aud: Așa-i că și ăsta, al doamnei, era iresponsabil de... Avocatul se întoarce și, iritat la culme, îi arde o palmă femeii. Fără să fie surprinsă, aceasta comentează: Cam iresponsabil și mata. Degeaba aș mai intenta un proces... Concurență aviatică Acum, în România, orice coate goale își poate cumpăra o mașină de lux. Exagerez, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întinzînd bărbia spre sticlă. Vai de mine, sar eu ca fript, mutînd sticla cu cîțiva centimetri. Amicul se întinde greoi, apucă sticla cu vin, își umple paharul și face exact ca mine, adică n-o mai așează la mijloc. Mă irit și mai mult și devin malițios: Adică, de ce ai fi tu Eminescu? Păi... doar eu scriu poezie. Nu sînt eu cel mai mare? Dacă zici tu... Dar tu? Tu ce zici? Păi, Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi... Sigur, dar în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tot. Încearcă un răspuns în doi peri: Parcă v-aș cunoaște... Adică, o faci pe-a nebunul, nu? Omulețul era foarte determinat, părea să stea solid pe picioare și nu exista nici un dubiu că avea chef de harță. Ceva îl irită pe Ilarion și îl îndeamnă să curme discuția. Controlați-vă limbajul. Un sfat gratuit și deloc formal. Nu, zău! Ai prins curaj? Omulețul rînjește și, enervat la culme, ridică tonul astfel încît aproape că răcnește. Ilarion își dă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
picioare ale doamnei Cepoi. Trebuia să-mi fi luat pantaloni, se tînguia întruna. Lasă și tu acum mofturile, știi că plac picioarele tale chiar și la buruieni. Numai că hărțuiala continuă a pielii delicate de pe piciorușele doamnei a zgîriat și iritat totul de parcă ar fi suferit de psoriazis. Moș Cazacioc i-a zărit pe musafiri și privea interesat cum cei doi înotau greoi la deal. Îi primește zîmbind larg și oarecum zeflemitor. De ce n-ați venit pe dincolo, pe deal, ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a fost În stare să-și Înfrîngă mizeria, să ne dea o lecție, cu ce preț“. Disperarea ei se lovește la tot pasul de ochi critici, comozi, suficienți, prudenți, deforanți. Mărturisesc că pînă și mie contactul cu această fată Îmi irită nervii periferici ca o alergie. Îmi provoacă reacții contradictorii, mă conectează la vechea mea identitate pe care În viața mea placidă, de zi cu zi, aproape am uitat-o. La ce folosește să bați mereu la porțile infernului, cînd atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui ca la mausoleu să-i prezinte omagiile. El le Întinde mîna fără să se ridice. Cei ce se consideră mai de-ai casei Îl mîngîie ușor pe chelie, cîteva femei Îl sărută pe frunte sau pe obraz. E vizibil iritat de contactul cu aceste epiderme străine care Își prelungesc prezența În porii lui. I-a rămas În palmă umezeala rece, cleioasă a mîinilor lui Titi, degeaba s-a șters cu batista. Pe obrazul stîng persistă parfumul cunoscut de gardenie - acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe ei? Da voi ce complotați aici? Vreți să-l asistați pe Guță cînd o adoarme pe... mai bine căutați caseta aia cu Julio Iglesias. — HÎhîhÎ! PÎnă și venerabila noastră amfitrioană e moartă după Sulio! Doamna E. se duce vădit iritată la bucătărie. Domnul D. moțăie În fotoliu. Algazi s-a adîncit În lectură. Niki Bârsan s-a tolănit pe canapea alături de Wanda. Fixează atent o țigară mînjită de ruj care arde singură În scrumieră. — MÎine o să vuiască tot orașul. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pot fi crezute nici atunci cînd rostesc adevărul Domnul D. Îl ascultă vag plictisit, din cînd În cînd soarbe din cafea, apoi din politețe intervine cu o Întrebare: — Ei, bine, dar nu Înțeleg unde vrei să ajungi? Algazi e vădit iritat de detașarea superioară a interlocutorului său. Bate ritmic cu arătătorul În masă și se silește să vorbească Încet, nereușind decît să-și accentueze răgușala. Îți repet, mon cher, că problema Îmbolnăvirii cuvintelor e chiar mai gravă decît crimele săvîrșite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
familie sau la spital. Ai fost întotdeauna liber s-o faci. Spuse toate acestea pe-un ton plăcut, de sfat imparțial, dar nu era greu să simți undele radioactive din încăpere. Gulerul tricoului mi se freca de gât și-l irita. Simțeam o oribilă îngrijorare viscerală față de ușurința cu care Randle acceptase termenii trasați de Primul Eric Sanderson, dorința lui de izolare completă, doar pentru a-și păstra dreptul exclusiv asupra descoperirii neobișnuitelor lucruri care se petreceau în capul lui. Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cum nu ți-ai fi Închipuit la prima vedere, domnul Sinclair ascundea nebănuite doze de grosolănie. — Nu sînt ahtiat după cîștig. Ca dovadă, poftim o liră. Dar țin să păstrez cozonacul. Domnul Sinclair se Întoarse spre ceilalți, cu un gest iritat de disperare pe care nu Îcercă să și-l mascheze. — Dacă vreți, vă dau exemplarul din Micul duce, urmă Rowe. I-ar da posibilitatea doamnei Fraser să facă o donație la fel de discret. — N-are rost să adoptați un asemenea ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
punct de vedere și se Întrebă ce anume o făcuse să adopte Între timp o părere contrarie. — Dar cu fratele dumitale cum rămîne? o Întrebă el. — Dacă pleci dumneata, o să plece și el. Tonul imperios al acestei voci voalate Îl irita pe Rowe. Se surprinse ocolind măsuța pentru a sta cu fața la ușă, iar peste cîteva clipe Își schimbă din nou poziția - ca să nu stea cu spatele la fereastră. — De ce nu vrei să vorbești cu fratele dumitale? — L-ar face, dimpotrivă, să vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Părerea lui era că mama trebuie să se mărite, pentru ca cînd va crește copilul, să nu devină necunoscut. Asupra participării la ședințe, contabilul de la primărie își impunea o poziție personală. Avînd drept sarcină bilanțul comunal, pleca îndată după ce lua cuvîntul, iritînd pe toți vorbitorii care urmau. Realitatea e că, de cum se lumina de ziuă, în fața primăriei îl aștepta o mulțime de oameni. Pe la opt, cînd își arăta obrazul cărnos din care te ațintea, cu bobul negru, un ochi sclipitor, în urma sa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mi se părea familiar. Bunăvoința Tomuleștilor era obositoare. Nici dînșii nu mă acceptaseră ca pe unul dintr-ai lor și, față de mine, își supravegheau cuvintele. N-aveam nici un chef să le ascult poveștile iar stoica lor cumințenie începea să mă irite. Dacă ar fi să caut un cuvînt potrivit, aș zice că „mă pălea” nostalgia, nici nu știu după ce. Expresia aparținea lui nea Manalache care, în cele mai inefabile situații, reacționa concret. Numai pe el îl „pălea” scîrba sau boala, dacă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de serioasă? La mine raza de acțiune e limitată din cauza piciorului, dar dacă omul face bine ceea ce face, trebuie să‑și ia mereu treaba în serios. Doamna W.: Să folosesc un accesoriu, Otti? Domnul W.: Acum ai reușit să mă iriți în conștiința mea de fotograf amator. Până și felul în care te rușinezi e fals, deși tocmai la asta ar trebui să te pricepi. În privința accesoriului nu pot să mă hotărăsc așa de repede, pentru că un artist trebuie să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
imposibil, asta‑i a doua lui zicală favorită. Omul ăsta e total dus cu pluta, nu‑i sănătos, zice eleva de mai înainte. Rainer, care a povestit tuturor că tatăl și vărul lui conduc cu rândul un Porsche, se frăsuie iritat într‑un colț. De ce să nu poți să te anihilezi până nu mai rămâne în urma ta decât un pic de aer cald? Ar trebui să te sinucizi. Totuși, iat‑o pe Sophie, iar Rainer îi explică foarte pe larg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În vogă conferințele Microsoft, poate că ai asistat și tu, cititorule, la vreuna din ele. La conferințele astea, starurile Humanitas Își vindeau cărțile, acțiune comercială Însoțită de o expunere publică, și ea, din câte am auzit, foarte bine recompensată financiar. Iritat de acest star sistem, Cătă a vrut să promoveze un altul și să-i scoată la iveală pe adevărații formatori de conștiințe, pe cei care vindeau mai mult decât toată treimea Humanitasului la un loc. Iar asta În fiecare an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ale livezii noastre, Cristina aducea la masă roșii și ardei din mica ei seră, de care se Îngrijea Împreună cu Andreea, l-am văzut uneori și pe Cătă ajutându-le În grădină, părea un menage à trois blanc ideal. Asta mă irita, mă Întrebam unde mai Încăpeam eu În schema asta, nu că mi-aș fi dorit să intru, dar nici așa, lăsat pe dinafară, nu-mi plăcea să mă știu. Mă enerva Cătă, care, mi se părea atunci, suportase cu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]