9,120 matches
-
însemnărilor de față, respectă regula contrastului: orice spirit superior are o natură bifidă, asta însemnînd că își alternează două identități pe care le scoate la iveală după capriciu: cînd liric și stăpînit de emoția ideilor, cînd lucid și scăpărînd de ironia replicilor inspirate; cînd rebel, atins de spiritul de frondă al intelectualului revoltat, cînd împăcat cu soarta și pătruns de convingerea că istoria se face singură, peste capul nostru. Cînd orgolios pînă la lezarea vanității cînd e atins de tăișul celei
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
emisiune mult mai apropiată de viziunea lor asupra unui show de televiziune!", scrie Șerban Huidu, pe blogul său. "Nu pot decât să le țin pumnii, să arate ce am învățat împreună în acești ani, și nu e nici o urmă de ironie când spun asta. Voi fi primul telespectator al noului produs și voi avea emoții așa cum vor avea și ei!", adaugă Șerban Huidu. Părintele Cronicii Cârcotașilor mai scrie că emisiunea "se va orienta și către un public mai tânăr, va încerca
Șerban Huidu: Ce se întâmplă cu adevărat la Prima TV by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/48622_a_49947]
-
Miss Piggy din Muppets Show și o dorință de fornicație care crește cu fiecare pahar băut. În final, îl va răsturna în pat pe mirele cadaveric, tremurând ca frunza și dezbrăcându-se ca la medic, scena încheindu-se pudic aici. Ironia aceasta carnavalescă însoțește la fiecare pas camera, regizorul știe să prindă dincolo de replica voit propagandistică și satira dirijată și altceva, un fel de generală bună dispoziție care izbucnește cinic în momentele care revendică cruzimea. Aflat la o altă vârstă, filmul
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
nenumărate ori protagoniștii filmului afirmă extatic „Ce viață!”. Fraza s-ar dori ironică, fiind vorba de viața care precede revoluția bolșevică, însă realizezi că viața se află acolo și nu la bolșevicii ruminați de idei revoluționare. O altă mostră de ironie sensibilă ne-o relevă următorul episod. Politicos, Benya îi scrie un bilețel unui bogătaș local cerându-i suma de 50 000 de ruble. La fel de politicos, proprietarul îi răspunde ironic refuzându-l. Iar Benya îi va jefui antrepriza, un holdup demn
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
în fine, în Dilema veche nr. 395, editorialul lui Andrei Pleșu, „Războiul nevăzut”, căruia nu i se poate reproșa decât că ține cu orice chip să-l trateze cu delicatețe pe sociologul maoist Slavoj Žižek și se mulțumește cu o ironie benignă pe seama revistei Critic/Atac, care găsește de cuviință să-l publice pe sociologul cu pricina, nu altul decât acela care a lansat măreața idee cum că măreția comunismului ar consta în mărețele iluzii pe care le-a insuflat milioanelor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5249_a_6574]
-
Labonvivan, Kiriak Napadarjan, Baronul Maparol d’Oner. În genere, sunt frecvente jocurile de cuvinte, nu totdeauna reușite; multe pornesc de la nume proprii (cei întorși de la Blaj nu mai sunt blazați, ci Blajați; în ironizarea lui Goga este invocată Gogomania etc.). Ironia recurge adesea la diminutive: reporteraș, gazetăraș. Alte procedee, continuând umorul secolului al XIX-lea (de exemplu, imitarea vorbirii străinilor), erau în presa de la 1911 mult mai frecvente decât în 2011. E criticat senzaționalismul altor gazete, care „speculează... curiozitatea morbidă a
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
de final, voit exemplară: pe un peron, privirile Kamilei și ale lui Roman se întâlnesc. Ea este însă rcinată - cu Profesorul?, cu el?, întrebarea nu-și mai are sensul -, iar Roman a devenit un idezirabil silit să ia calea exilului, ironie amară a unei existențe ratate. Acest schimb de priviri ar trebuie să cântărească cât o tragedie, dar nu obține decât prețul unei melodrame, cu cutumiarul accent moralizator și clasica lacrimă înnodată în batistă. Cu toate acestea, chiar și schițate, personajele
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
majoritatea nu. De fapt, personajele lui Cheever trăiesc demult în dezastru, povestirile nefăcând altceva decât să surprindă clipa când acesta este în cele din urmă conștientizat și consecințele, nefaste, ale acestei conștientizări. Cheever nu scrie mânat de compasiune ci de ironie. E un cunoscător fin și deplin al tuturor întortochelilor firii umane, dar faptul acesta nu pare să-i dea satisfacții ci mai degrabă să-l împovăreze, drept pentru care devine sarcastic, ca unul din acei bărbați care, deși bine intenționați
Călătorie în lumea lui Cheever by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5277_a_6602]
-
Wilson; Genul filmului: Comedie, Romantic, Dragoste; Durată: 100 minute; Premiera în România: 02.09.2011; Produs de:MediaPro Pictures; Distribuit în România de: Ro Image 2000, Prorom. Ceea ce m-a atras întotdeauna la acest minunat regizor, Woody Allen, este (auto)ironia intelectuală care răzbate din filmele sale, (auto)ironie amestecata într-o doză farmaceutică cu tandrețe și cu un fel ridicol asumat. Și am apreciat mai ales faptul că spre deosebire de Godard, nu se ia niciodată în serios când pronunța cuvântul „cultură
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
minute; Premiera în România: 02.09.2011; Produs de:MediaPro Pictures; Distribuit în România de: Ro Image 2000, Prorom. Ceea ce m-a atras întotdeauna la acest minunat regizor, Woody Allen, este (auto)ironia intelectuală care răzbate din filmele sale, (auto)ironie amestecata într-o doză farmaceutică cu tandrețe și cu un fel ridicol asumat. Și am apreciat mai ales faptul că spre deosebire de Godard, nu se ia niciodată în serios când pronunța cuvântul „cultură”. În noul său film spiritualitatea celor două lumi
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
Magda Grigore Parafrazând o ironie inteligentă a lui Oscar Wilde, n-ar trebui să citim niciodată o carte despre care vrem/trebuie să scriem - ea ne-ar influența atât de ușor... Aceeași idee o împărtășește și autorul francez Pierre Bayard, care observă (în timp ce comentează cărți
Meritele nonlecturii, după Pierre Bayard by Magda Grigore () [Corola-journal/Journalistic/5293_a_6618]
-
în 1870, alura unui autor complet. Mai degrabă, pe aceea a unui june înzestrat, care nu se poate hotărî. Să fi strecurat mult mai tânărul Eminescu, în formula, protocolarstră ină de orice apreciere critică, veșnic tânăr și ferice, o temeinică ironie? Firește, tinerețea, cu tot entuziasmul ei uneori facil, nu i se poate imputa lui Alecsandri singur. E, să zic așa, o boală de generație. Doar că, unde pe ceilalți pașoptiști pare să-i frământe, pe el îl lasă întrucâtva senin
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
până la celebrarea frumuseții necontingente care, odată etalată, se impune fără nici o piedică. Interesantă e, tot aici, relația lui Ionuț Chiva cu astfel de clișee culturale. Fiindcă nu le denunță direct. (Asta ar fi denotat o destul de nefericită bosă de umorist.) Ironia lui e sintactică. El lungește propozițiile într-atât, încât atenția cade, automat, pe începuturi și pe finaluri. Alteori, ca în românia - olanda, o seară cu ciprian, dimpotrivă, maliția se manifestă prin figuri ale austerității. Articulat abundent, dar niciodată explicitat pe
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
pildă, fereastra cu deschidere geometric-limitată spre lumea naturii de afară, ori, în ultimă instanță, neliniștea în fața amenințărilor convenției poetice, a deja-cititului și deja-spusului și implicarea, în consecință, într-un dialog permanent, adesea dureros-elegiac, dintre scris și trăit, cu procentul de ironie relativizantă inevitabil. Pe traseul de la Gramatică târzie (1977), la Soarele și uitarea (1985), la Amânarea generală (1990), apoi Elegii în ofensivă (2003) și Litere și albine (2010), cutez să cred că acest raport a câștigat cât de cât în semnificație
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
acel piuit înflăcărat căruia, dacă i se ia sunetul, legătura cu realitatea dispare de la sine. Așadar, o emfază narativă fără tăiș ideatic și o eleganță sintactică fără profunzime de gînd. Căci emfaza exclude gravitatea, iar calofilia împiedică profunzimea. Nefiind malițioasă, ironia autorului nu e mușcătoare, ci amuzantă. Îl citești ca să mustăcești, nu ca să cazi pe gînduri. Iată cîteva aforisme: „Un sprinter pe nume Oblomov...“ (p. 69), sau „O lume alcătuită în întregime din portocole, în care metafizica să poarte un nume
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
investițiile promise. Serviciile sunt la fel de proaste ca înainte, când erau la stat, pentru că aceste companii au sacrificat investițiile și calitatea serviciilor pentru profituri, și au obținut profituri cu două cifre (...) Am înlocuit monopolul de stat cu cel privat (...) Ca o ironie, acest monopol este al unor companii cu capital de stat, Gaz de France, E.ON...", a spus Dan-Radu Rușanu, președintele Comisiei de buget din Camera Deputațiilor, la începutul discuțiilor cu delegația FMI. El a continuat să critice instituția financiară internațională
Ceartă în Parlament cu delegația FMI. Vezi ce le reproșează liberalii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/51516_a_52841]
-
Focșani, sechestrat și înjurat”, libertatea.ro, 23.10.2011). În comentarii, apare sporadic și recenzent („datele culese de recenzent” hotnews.ro, 20.10), care era prezent cu acest sens (și în forma recensente) la Laurian și Massim („recensenții cetăței”). Cu ironie sau cu un simț istoric exagerat, un comentator propune chiar forma cenzor; de fapt, termenii cenzor și recenzent au legături etimologice strânse, dar s-au specializat pentru sensuri diferite. Recenzor ridică totuși o problemă de accentuare: în DEX și în
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
Vest. În parte însă, romanul are și puternice componente autobiografice ceea ce atestă supraviețuirea, fie și discretă, a eului în cîmpul narațiunii. Entuziasmați, unii critici au comparat romanul lui Eugen Ruge cu un Buddenbrock al RDG. Autorul a respins cu amabilă ironie comparația, afirmînd că pe de-o parte, Thomas Mann este un mare scriitor pe cînd el însuși nu ar fi decît unul foarte modest. Apoi, comparația mai are un viciu, dînd de înțeles că după epocalul Buddenbrock al lui Thomas
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
Iordăchescu Ionuț Culmea ironiei în Germania: SUA spionă comisia parlamentară germană care investiga acțiunile de spionaj ale SUA. Un agent al serviciilor secrete germane a fost arestat, vineri, suspectat că spionă în favoarea SUA. Un responsabil cu rang înalt din cadrul serviciilor germane de informații (BND
Un agent german spiona în favoarea SUA, confirmă Serviciile de Informaţii de la Berlin by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/53940_a_55265]
-
care o aruncă în labirintul mecanismelor literarității, prozatorul târgoviștean vădește o extrem de lucidă conștiință a „comediei” literaturii. Se poate remarca, de asemenea, o mare diversitate de tehnici epice, de la jocul de cuvinte, la inserturile intertextuale, de la strategiile digresiunii la reflexele ironiei și ale parodiei. Ceea ce surprinde aici este pura imanență, oarecum gratuită, a textului; totul se derulează în spațiul textualității, în această dinamică ascunsă, virtuală sau, dimpotrivă, concretizată a relațiilor dintre cuvinte, sensuri, semnificații, genuri literare sau tipuri de discurs. Autoreferențialitatea
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
expandeze „formele cele mai disfuncționale social” ale individualismului și separării. Urmează câteva povestiri la fel de savuroase despre prima tinerețe, chiar dacă, pe măsură ce ne apropiem de prezent, temele devin mai grave. Spiritul revoluționar al anilor ‘60 își are locul binemeritat în carte, iar ironia cu care-l scrutează Judt („ca mulți alți contemporani, mă mobilizam ușor contra nedreptăților comise la mii de kilometri distanță”) e nu doar o benefică demitizare (deși pe la noi nu se găsesc prea mulți care să-l glorifice), ci și
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
în epocă. Așa se face că cititorul simte conflictele și le intuiește miza, dar le contemplă senin ca pe un șir oarecare de deșertăciuni omenești, care s-au petrecut o dată, fără nici un ecou care să ajungă în prezent. În plus, ironia îi dă posibilitatea lui Boia să păstreze mereu distanța față de evenimente, spre a preîntîmpina orice acuză pe care una sau alta din afirmațiile făcute le-ar putea isca. Și, slavă Domnului, sunt numeroase afirmațiile care îi vor atrage autorului stigmatul
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
de la localnici. Nu altceva i-a împins în arenă pe toți cei care umplu pereții și necropola mănăstirii. O poftă de bine, sfârșită rău. Din care rămâne o morală care- și depășește epoca, romantică, a prăbușirilor cu zgomot. O îngăduitoare ironie, recunoașterea aceleia involuntare, a istoriei, ia locul partizanatelor cu date lipsă, sau bine ascunse. Romantismul intră în vacan- ță.
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
de apa limpede și aerul curat, răcoros, din Indian Hill, departe de toate traumele aduse de zăpușeala din New Jersey. Doar că, să nu uităm, suntem într-un roman semnat de Philip Roth, un scriitor obsedat de jocurile hazardului și ironiile sorții, sau, atunci când nu privește totul printr- un ochi de ateu, de deciziile aberante pe care le ia un Dumnezeu samavolnic. Domnul Cantor va plăti pentru slăbiciunea sa. Domnul Cantor se va duce în tabăra de copii din Munții Pocono
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
termenul nu a căpătat sensuri figurate. Sensul ironic dezvoltat în română de beizadea e înregistrat deja de Lazăr Șăineanu, în Influența orientală asupra limbei și culturei române (1900) și confirmat de Dicționarul limbii române (DA 1913: „azi mai mult în ironie”), de Dicționarul lui Scriban (1939) etc.; nu e totuși precizată natura sa. Valoarea peiorativă s-a dezvoltat, probabil, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în care discursul politic al României moderne (nu numai cel al tinerilor franțuziți
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]