2,415 matches
-
Dumnezeu va interveni și va salva evreii. Această luptă este denumită Armageddon. Dumnezeu, care va învinge acest ultim inamic o dată pentru totdeauna va alunga tot răul din existența umană. Anul 2009 reprezintă 5769 ani de la crearea lui Adam, potrivit calendarului iudaic. După anul 6000 (în calendarul evreiesc) (anul 2240 creștin), al șaptelea mileniu va fi o epocă de sfințenie, liniște, viață spirituală și pace în întreaga lume, denumită "Olam Haba" ("Lumea ce vine" sau "Lumea Următoare"), în acest timp toți oamenii
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
vorba despre Gaius Marius, care făcea foarte probabil parte din Legiunea X Fretensis. Ceea ce este ciudat este faptul că prima soldă a fost de 50 de denarii, iar a doua de 60. Flavius Iosephus ne oferă o relatare în „Războaiele iudaice”, 5. 349-351, despre o defilare pentru primirea soldelor în timpul asediului Ierusalimului din 70 d.H.: „Pentru că venise ziua fixată pentru plata soldelor, el le-a ordonat ofițerilor să încoloneze trupele și să numere banii dați fiecărui soldat în văzul dușmanului. Așa că
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
60.000 de evrei germani și-au exprimat sentimente amestecate cu privire la această imigrare recentă. Înainte de regimul nazist și de război, populația evreiască germană era de circa 600.000. Mulți evrei din Rusia și alte foste țări socialiste aderă la curentul iudaic reformat în Germania. Ca în majoritatea țărilor, bisericile sunt implicate activ în propagarea informațiilor și avertismentelor privind sectele și noile mișcări religioase. Când clasifică grupurile religioase, Biserica Romano-Catolică și Biserica Evanghelică folosesc o ierarhie pe trei nivele: biserică, biserică liberă
Demografia Germaniei () [Corola-website/Science/319533_a_320862]
-
multă vreme în satul vecin Eyn Kerem (pe atunci Ayn Karm) a ridicat pe terenul cumpărat de ea, un hotel și un sanctuar denumit Interdenominational Shrine (Altarul Interconfesional), dedicat credincioșilor din cele trei principale religii monoteiste locale - creștină, musulmană și iudaică. Sanctuarul cunoscut ca "sanctuarul" sau "templul lui Miss Carey" a fost inaugurat în prezența unor notabilități britanice, arabe și evreiești în anul 1939. In timpul celui de- al doilea război mondial activitatea acestui loc a fost paralizată iar hotelul a
Ora, Israel () [Corola-website/Science/319833_a_321162]
-
activă la Primului război evreo-roman (sau Marea Revoltă a Evreilor, în ). Legiunile romane se aflau sub comanda lui Vespasian și a fiului său, Titus (ulterior ambii au devenit împărați). La asediul fortăreței Iotapata, actualul Iodfat, apărată de o unitate militară iudaică aflată sub comanda sa, sute de soldați au căzut în luptă. Iosephus a vrut să depună armele dar locuitorii fortăreței s-au opus. Iosephus a apărat Iodfatul 47 de zile și când romanii au cucerit locul s-a retras împreună cu
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
din Creta, cu care va avea alți doi băieți, pe Flavius Justus și pe Flavius Simonides Agripa. Există posibilitatea că Iosephus să fi participat la complotul lui Titus și al fraților Agripa al II-lea (Irod Agripa) și al prințesei iudaice Berenice care a facilitat urcarea pe tronul roman a Dinastiei Flaviene. Conform cu Eusebiu din Cezareea (Hist. eccl., 3.9.2) o statuie a lui Iosephus Flavius a fost ridicată la Roma. Iosephus Flavius a fost un istoric de cultură ebraică
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
din primul secol. Datorită faptului că și-a trădat poporul, devenind colaborator, propagandist și negociator din partea Romei în tratativele cu liderii evrei, aceștia i-au tratat opera cu suspiciune, ca fiind scrisă de pe poziții filo-romane. Opera sa de bază, „Antichități Iudaice” (în ), are 21 volume și descrie istoria poporului evreu de la origine până la Primul război evreo-roman (anii 66-67), respectiv până în ultimul an al domniei împăratului Domițian. Această vastă lucrare - la care a lucrat până în anul 93 - conține relatări de primă sursă
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
și descrie istoria poporului evreu de la origine până la Primul război evreo-roman (anii 66-67), respectiv până în ultimul an al domniei împăratului Domițian. Această vastă lucrare - la care a lucrat până în anul 93 - conține relatări de primă sursă asupra curentelor din religia iudaică din primul secol, ca Esenienii, Fariseii (în ), Zeloții (în ), etc. "Antichități Iudaice" a fost tradusă și publicată în România. Vezi: "Antichități Iudaice", traducere Ion Acsan, (București: Hasefer, 2003). Presupunerea că Iosephus este cel mai timpuriu istoric necreștin care l-a
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
66-67), respectiv până în ultimul an al domniei împăratului Domițian. Această vastă lucrare - la care a lucrat până în anul 93 - conține relatări de primă sursă asupra curentelor din religia iudaică din primul secol, ca Esenienii, Fariseii (în ), Zeloții (în ), etc. "Antichități Iudaice" a fost tradusă și publicată în România. Vezi: "Antichități Iudaice", traducere Ion Acsan, (București: Hasefer, 2003). Presupunerea că Iosephus este cel mai timpuriu istoric necreștin care l-a menționat pe Iisus Christos, în capitolul "Testimonium Flavianum" în trei pasaje despre
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
vastă lucrare - la care a lucrat până în anul 93 - conține relatări de primă sursă asupra curentelor din religia iudaică din primul secol, ca Esenienii, Fariseii (în ), Zeloții (în ), etc. "Antichități Iudaice" a fost tradusă și publicată în România. Vezi: "Antichități Iudaice", traducere Ion Acsan, (București: Hasefer, 2003). Presupunerea că Iosephus este cel mai timpuriu istoric necreștin care l-a menționat pe Iisus Christos, în capitolul "Testimonium Flavianum" în trei pasaje despre Iisus sau creștinism și i-a descris decesul, după cum se
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
evenimentelor, cumulativ cu motivele menționate mai sus, i-a făcut pe evrei să-l considere pe autor trădător și pro-roman. „Autobiografia” (în ) este un fel de completare a operei „Războiul evreilor”, unde Iosephus încearcă să se justifice asupra trădării cauzei iudaice și a trecerii de partea romanilor. „Contra Apion” (în ) este o lucrare polemică în două volume scrisă de Iosephus în apărarea Iudaismului - ca religie și filozofie antică-clasică - față de tendințele elenizante reprezentate de Apion din Alexandria (care nu era grec) și
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
evrei ca limbă de studiu a filosofiei laice, ne "Tanahice" încă din timpul cuceririlor lui Alexandru Macedon, dinastia hașmoneică venind la putere în urma Răscoalei anti-elenistice a Macabeilor tocmai pentru a limita tendințele (și presiunile) de elenizare a culturii și credinței iudaice. Sub Ptolomeu al II-lea principalul centru de iudaism elenistic a devenit orașul Alexandria (vezi Septuaginta, în , în , în ). Datorită pozițiilor filozofice abordate în scrisurile sale, Iosephus a fost considerat de unii autori ca unul dintre ultimii evrei elenizați, deși
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
ieșivei "DeParis", a fost preluată de Rabbi Moshe ben Nahman, cunoscut ca Ramban sau Nahmanides. Și astfel, în acei ani din veacul al XIII-lea, a ajuns comunitatea evreiască din Akko să fie una din cele mai importante din lumea iudaica, în Palestina și în afara ei. Cucerirea mamelucă în 1291 a pus capăt înfloririi ei, ea dispersându-se în mare parte și pierzându-și importantă. Sfârșitul prezenței cruciate în Acra, unul din ultimele orașe stăpînite de ei în Țară Sfântă, a
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
învățat la cea dintâi școala tradițională evreiască modernizată - „heder metukan” - înființată în orașul natal de tatăl său. A învățat de asemenea la o școala elementară și la un liceu de stat, în orele de seară urmând cursuri de învățamânt religios iudaic într-o ieșivă (yeshivá). La 16 ani, în 1922, a aderat la mișcarea sionistă de tineret Hehalutz Hatzair și a activat în cadrul clandestin al acesteia în primii ani ai regimului sovietic. La 19 ani, în aprilie 1925, a reușit să
Avraham Even-Shoshan () [Corola-website/Science/316640_a_317969]
-
general. Mai întâi, vreme de trei ani, în anii 1942-1945 a adunat acele cuvinte care nu se găseau în dicționarele existente. În fișele pe care le-a întocmit pentru cuvinte a trecut în revistă cea mai mare parte a literaturii iudaice, a prozei și poeziei ebraice, a adunat cu atenție noutățile lexicale din emisiunile de radio și din presa scrisă. A racolat voluntari dintre prieteni și colegi, de asemenea pe fiul său Yuval, pentru a însemna orice cuvânt sau expresie din
Avraham Even-Shoshan () [Corola-website/Science/316640_a_317969]
-
reprezentant al obștii evreiești atât pe lângă autoritățile locale, cât și pe lângă breslele evreiești din acele târguri. Ei strângeau dările de la membrii obștii și o vărsau vistieriei domnești. De asemenea, aveau privilegiul de a judeca pricinile dintre evrei după prevederile codurilor iudaice, în situația în care părțile erau nemulțumite de judecata rabinului. În situații de drept penal, cazurile era judecate de marele cămăraș, trezorierul domnitorului. Prin decretul din 4 septembrie 1834, a fost limitată puterea hahambașiei, dreptul de judecare a pricinilor între
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
comunităților modernizatoare sau reformiste în raport cu obștile și casele de rugăciuni tradiționaliste hasidice sau de mitnagdim (oponenți ai hasidismului) care erau răspândite mai cu seamă în Moldova, dar care și-au făcut apariția și în Muntenia, și care dupa apariția curentelor iudaice reformatoare în Europa, au început să fie denumite „ortodoxe” În denumirea congregației Templului Coral din Bucuresti (1876) ritul occidental a primit mai ales acest înțeles - de rit modern, asemănător cu cel al multor colectivități evreiești din Occident: Franța, Anglia, Austria
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
Ei înșiși își spun "Bene Israel" („fiii lui Israel”) sau "Șomerim" („cei ce respectă legea”). Pentateuhul samaritean este scris în alfabetul paleo-ebraic din secolul al II-lea î.Hr. și se deosebește în mai multe rânduri de textul Torei. Spre deosebire de Decalogul iudaic care începe cu versetul „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău” (Ex.20.1), decalogul samaritean începe cu „Să nu ai alți Dumnezei, în afară de Mine”. A zecea poruncă în decalogul samaritean, denumită porunca Muntelui Garizim, afirmă că acest munte este locul unde
Samariteni () [Corola-website/Science/316201_a_317530]
-
caracterizate prin ostilitate și ură la adresa evreilor, dar și acele acțiuni menite să combată efectul antisemitismului. În „Cartea Macabeilor” (din Septuaginta) se menționează atacul monarhului seleucid Antioh Epifanul și atrocitățile comise de acesta împotriva evreilor și a celor de religie iudaică. Astăzi, sărbătoarea Hanuka comemorează victoria macabeilor împotriva acestei monarhii siriene. Mai multe scrieri greci sau romane, cum ar fi cea a lui Manase de Patras, Apion sau Plutarh, reiterează în mod peiorativ mitul conform căruia evreii s-ar închina unui
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
însuși, însemnând „Dumnezeu [este] cu noi”, iudeii afirmă că deși este nobil, el nu implică o natură divină a băiatului. Astfel de nume teoforice sunt comune în Biblia ebraică. Mai mult, Isus nu este numit niciodată Immanuel în Noul Testament. Viziunea iudaică este adesea contrazisă de către creștini și a fost un subiect de dispute între evrei și creștini de la formarea Bisericii moderne. Ieronim, în 383 e.n., scria în „Adversus Helvidium” că Helvidius a înțeles greșit tocmai acest subiect de confuzie dintre greacă
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
Israel” de pe monedele cunoscute, este identic cu Bar Kohba sau „Barhohevas”. Numele Bar Kohba, însemnând în limba arameica Fiul stelei, ar proveni din interpretarea versetului biblic „O stea a coborât din Iacob” (Numeri,24,17 דרך כוכב מיעקב), căreia tradiția iudaica i-a atribuit un mesaj mesianic. Literatura rabinica de după înfrângerea răscoalei conduse de el, de exemplu învățatul Yossi Ben Halafta („Seder Olam Rabba”, capitolul 30), i-a atașat numelui o conotație negativă, Bar Kosva sau Bar Kosiva fiind deformat în
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
fi tatăl lor, chiar dacă Bill Hudson a încercat să-i contacteze de-a lungul anilor. Actrița are rădăcini englezești și italienești din partea tatălui ei și rădăcini ungurești, evreiești, germane și olandeze din partea mamei ei. Ea a fost crescută în religia iudaică, din care făcea parte și bunica din partea mamei. A absolvit de la liceul exclusivist Crossroads din Santa Monica în 1997. Deși a fost admisă la Universitatea din New York, a abandonat studiile pentru a-și urma cariera de actriță. Actrița a debutat
Kate Hudson () [Corola-website/Science/320171_a_321500]
-
este citit în sinagogă cu ocazia sărbătorii Shavuot. Este o scriere de mică amploare și conține doar patru capitole. "" prezintă iubirea lui Rut, o tânără văduvă de origine moabită, pentru Naomi, mama soțului ei decedat, și integrarea ei în societatea iudaică. Elimelec (Elimeleh în ebraică: "Dumnezeu este împărat") și Naomi (în ebraică: "Plăcută", în unele versiuni românești Noemina) părăsesc Betleemul (în ebraică: "Casa Pâinii") din pricina foametei și merg în Țara Moabului. Moartea soțului și după zece ani, a celor doi fii
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
a Bibliei ebraice pornind de la punctele de vedere ale Epocii Luminilor, care negau posibilitatea minunilor și care au înghesuit ca atare dezbaterea despre adevărul Bibliei în colțul cercetărilor arheologice. Concluzia autorilor este că istoria deuteronomistă, cu care a început monoteismul iudaic, a fost o mișcare de reformă a politeismului din Iuda și Israel inițiată sub domnia regelui iudeu Iozia. Scopul acestei campanii de propagandă religioasă era eliberarea de sub jugul suzeranității egiptene și anexarea teritoriului israelian (pe atunci ocupat de asirieni) la
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
reîntoarcerea din exilul babilonian și au constituit baza pentru crearea a două noi mari religii: creștinismul și islamul. Pentru istorici cartea nu prezintă noutăți absolute: "" a fost bine primită de cercetătorii biblici și de către arheologi. Baruch Halpern, profesor de studii iudaice la Pennsylvania State University și conducător al excavațiilor de la Megiddo de-a lungul mai multor ani, i-a lăudat pe autori drept „cea mai curajoasă și mai stimulativă sinteză de Biblie și arheologie din ultimii cincizeci de ani”, iar cercetătorul
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]