2,324 matches
-
rege neo-babilonian care a domnit între anii 605-562 î.Hr. I-a învins pe egipteni la Karkemish (605 î.Hr.) și la Hamat și a anexat Siria la regatul Babilonului. A cucerit Iudeea în 587 î.Hr. În 586 î.Hr., a cucerit capitala Iudeii, a distrus Templul, palatul regal și zidurile de apărare. Mulți evrei, în special meseriași și oameni de cultură, au fost deportați în Babilon. A reconstruit regatul Babilonului, devenind un mare imperiu prin cuceririle teritoriale: Asiria, Siria, Fenicia și Iudeea. a
Nabucodonosor al II-lea () [Corola-website/Science/302325_a_303654]
-
cei care se ocupă cu stoarcerea și pregătirea uleiului, în cazul nostru îngerii care păzesc virtuțile oamenilor. Din punct de vedere canonic, în Evanghelia după Ioan (în și ), scrie cum cu ocazia acestei sărbători Ieșua (Iisus) s-a confruntat cu iudeii în timp ce se plimba ca un rege prin pridvorul lui Solomon. "Și era atunci la Ierusalim Sărbătoarea Înnoirii Templului; și era iarnă." Iar Iisus umbla prin Templu, în pridvorul lui Solomon. Deci L-au împresurat iudeii și Îi ziceau:" Până când ne
Hanuka () [Corola-website/Science/302076_a_303405]
-
Iisus) s-a confruntat cu iudeii în timp ce se plimba ca un rege prin pridvorul lui Solomon. "Și era atunci la Ierusalim Sărbătoarea Înnoirii Templului; și era iarnă." Iar Iisus umbla prin Templu, în pridvorul lui Solomon. Deci L-au împresurat iudeii și Îi ziceau:" Până când ne scoți sufletul? Dacă Tu ești Mesia, spune-o nouă pe față." "Iisus le-a răspuns: V-am spus și nu credeți. Lucrările pe care le fac în Numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine." Dar voi
Hanuka () [Corola-website/Science/302076_a_303405]
-
mult ministerul doar la ei (de ex. ; ; Al patrulea discurs: . După discursul asupra smereniei, împotriva scandalului și asupra iertării () și după instruirea ucenicilor din -, Isus - ajuns la Ierusalim - intră în polemică cu autoritățile (; Al cincilea discurs: . Ca reproș împotriva conducătorilor iudeilor (), Isus rostește marele discurs escatologic adresat ucenicilor ( și ) ca să persevereze, să fie pregătiți pentru întoarcerea Domnului și să „aducă roade” de dreptate creștinească. Relatarea Pătimirii (, , ) și relatările pascale le Învierii () culminează în întâlnirea Celui Înviat cu cei 11 apostoli, ocazie
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
Mesia din neamul lui David (; ) și a raportului său cu Dumnezeu Tatăl (). Tot Templul din Ierusalim este locul unde proclamă marele discurs escatologic (). ultima secțiune () relatează evenimentele pregătitoare și Pătimirea : Isus apare ca Mesia condamnat () și renegat (), ca «rege al Iudeilor» refuzat și batjocorît (). În epilog (), femeile apar ca ucenici exemplari care îi urmăresc și îi observă atent moartea și înmormântarea () și primesc cu teamă reverențioasă și silențioasă vestea Învierii lui (). Concluzie: în întregimea sa, Evanghelia după Marcu, reprezintă parcursul oferit
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
nu menționează Învierea Mântuitorului, ci doar faptul că un tânăr afirmă că Isus a înviat, iar femeile care-I vizitează mormântul găsesc mormântul gol. Numai versetele apocrife Îl descriu pe Isus înviat. Marcu se adresează unei comunități mixte: creștini dintre iudei și dintre păgâni. În această comunitate este evident interesul pentru misiunea universală de vestire a Evangheliei (cf. ; ). Comunitatea este însă umbrită de două probleme: 1) este expusă posibilei, ba evidentei persecuții (; ), drept care evanghelistul o îndeamnă la disponibilitate chiar pentru martiriu
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
din relatările evanghelice ale procesului lui Isus, din scrierile lui Josephus și ale lui Filon. În toate izvoarele Pilat apare ca un om crud, corupt, lipsit de sensibilitate și fără principii. Chiar de la începutul mandatului său i-a ofensat pe iudei, introducând în Ierusalim stindardele care purtau chipul împăratului, lucru evitat de prefecții dinaintea lui. După 6 zile de proteste ale iudeilor care au sfidat amenințarea cu moartea, Pilat a cedat și a dispus să fie retrase toate însemnele imperiale din
Pilat din Pont () [Corola-website/Science/302794_a_304123]
-
un om crud, corupt, lipsit de sensibilitate și fără principii. Chiar de la începutul mandatului său i-a ofensat pe iudei, introducând în Ierusalim stindardele care purtau chipul împăratului, lucru evitat de prefecții dinaintea lui. După 6 zile de proteste ale iudeilor care au sfidat amenințarea cu moartea, Pilat a cedat și a dispus să fie retrase toate însemnele imperiale din oraș. Mai târziu nu a ezitat să folosească banii templului pentru construirea unui apeduct destinat îmbunătățirii aprovizionării cu apă a Ierusalimului
Pilat din Pont () [Corola-website/Science/302794_a_304123]
-
sfidat amenințarea cu moartea, Pilat a cedat și a dispus să fie retrase toate însemnele imperiale din oraș. Mai târziu nu a ezitat să folosească banii templului pentru construirea unui apeduct destinat îmbunătățirii aprovizionării cu apă a Ierusalimului. Mii de iudei au protestat împotriva acestui proiect, cu ocazia sosirii lui Pilat la Ierusalim la o sărbătoare. Pilat a ordonat intervenția armatei și mulți protestatari au fost uciși atunci. În general se crede că această revoltă a fost provocată de galileenii menționați
Pilat din Pont () [Corola-website/Science/302794_a_304123]
-
Crez, ca cel ce a judecat și osândit la moarte pe Isus, deși „n-a găsit nici o vină în Omul acesta” (); el voia să-l elibereze pe Isus (), „că știa că din răutate l-au dat (arhiereii și bătrânii poporului iudeu) în mâna lui” (). Deși nu i-a găsit nici o vină lui Isus, la strigătele mulțimii - „Răstignește-L, răstignește-L!”; ca să arate nevinovăția sa, „Pilat s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii zicînd: „Nevinovat sânt de sângele dreptului acestuia. Voi veți
Pilat din Pont () [Corola-website/Science/302794_a_304123]
-
și oferta universală de mântuire (; ). Odată cu Înălțarea la cer a lui Isus, iată, deschizându-se «timpul bisericii», în care, prin forța Duhului Sfânt, făgăduința ajunge la plinire în vestirea dusă de martori până „la marginile pământului” () și oferită - mai întâi iudeilor, apoi păgânilor (; ). Dumnezeu, așadar, este fidel făgăduinței sale de mântuire făcută lui Israel. O împlinește în Hristos Iisus și, prin lucrarea martorilor, o oferă păgânilor. Luca adresează opera sa Bisericii compuse în majoritate din creștini proveniți din păgânism, probabil, dintre
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
îndoială de purificarea de patimi, lucrare pe care trebuie să o desăvârșească cei care vor să urce muntele cunoașterii lui Dumnezeu. Iar acest proces de purificare începe, prin Taina Sfântului Botez, pe care Sfântul Grigorie o compară cu trecerea poporului iudeu prin Marea Roșie. Sufletul, odată ce este eliberat din atașamentul său pământean, devine ușor și iute pentru mișcarea sa spre înălțimi, avântându-se de jos spre înălțimi. Apoi Dumnezeu îi vorbește prin nor. Această cunoaștere imediat următoare a celor ascunse, care călăuzește
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
iudaică , inclusiv Decalogul sau cele Zece porunci. În practică, o parte mare din cele 613 porunci se referea la ritualul din Templul din Ierusalim, care nu se mai pot aplica de când acesta a fost distrus de romani în cursul Războiului Iudeii din anii 69-73. Denumirea ebraică a cărților nu este alta decât primul cuvânt din fiecare carte care face parte din Pentateuh. Pentru credința iudaică, Torá "în sensul larg" nu include numai Pentateuhul sau "Tora scrisă" (Torá she bihtav) , ci și
Pentateuh () [Corola-website/Science/302932_a_304261]
-
lor îi lipseau precizia și rafinamentul teologic cerut de împăcarea unor teze contradictorii acceptate simultan de teologi. La acest prim conciliu (sinod) ecumenic au participat după unele mărturii 200, după altele 318 episcopi din tot ținutul creștin, mai puțin de la iudeii creștini și de la Biserica Mar Thoma. Sinodul a discutat problemele ridicate de Arius din Alexandria. Acesta susținea că Iisus din Nazaret nu ar fi fiul lui Dumnezeu născut din veșnicie, ci doar o creatură a Tatălui care în singurătatea lui
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
în favoarea oamenilor de toate neamurile, care sunt pe nedrept urâți și persecutați și tot aici trimite și a doua "Apologie". Tot la Roma se pare că sunt scrise foarte probabil, și celelalte lucrări ale sale, în frunte cu ""Dialogul cu iudeul Trifon"". La Roma intră în conflict cu filosoful cinic Crescens imoral, ignorant și fanfaron. Iustin l-a zdrobit pe acest ignorant, care, îi acuza pe creștini de ateism și de imoralitate fără să-i cunoască. Înfrânt, Crescens îl denunță pe
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
care este condamnat la moarte și executat în anul 165, cu încă alți șase creștini sub prefectul Iunius Rusticus. Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă și Biserica Greco-Catolică îl prăznuiesc la 1 iunie. Cea mai cunoscută lucrare a sa este "Dialogul cu iudeul Trifon", un dialog imaginar între un evreu și un creștin, în care Iustin relatează felul în care s-a convertit la creștinism. Căutându-l pe Dumnezeu și mai ales simțind nevoia de a se salva, a încercat să se apropie
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
a crescut în însemnătate, numele său adevărat a devenit prea sacru pentru ca marele preot să-l pronunțe cu voce tare și în locul lui a fost folosit numele de Baal, așa cum Bel era folosit la babilonieni pentru zeul Marduk, și la iudei, Adonai în loc de Yahve (tetragramma YHVH). O minoritate dintre autori consideră Baal putea fi un zeu canaanean nativ, al cărui cult ar fi identic sau ar fi absorbit aspecte din cultul lui Adad sau Hadad. Indiferent de relația inițială între ele
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
și dacă se tem de sancțiuni precum pierderea funcției. Istoria religiei cuprinde numeroase exemple de lideri religioși care atrag atenția asupra corupției care din practicile religioase și instituțiile din timpul lor. Profeții evrei Isaia și Amos critică consiliul rabinic al Iudeii Antice pentru că nu se ridica până la idealurile torei (cărțile sfinte ale lui Moise). [43] În 1517 Martin Luther acuză Biserica Catolică de corupție la scară largă, inclusiv datorita vânzării de indulgențe. În 2015, profesorul Kevin M. Kruse de la Universitatea Princeton
Corupție () [Corola-website/Science/304183_a_305512]
-
(în greacă, Φίλων ὁ Ἀλεξανδρεύς sau Φίλων (ο) Ιουδαίος, Filon Iudeul, în ebraică: פילון , "Filon Ha'alexandroni" sau ידידיה "Yedidia Ha'alexandroni"), (n. 15/10 î.Hr. - d. c. 54 d.Hr.) a fost un filozof mistic evreu de limbă greacă din Egipt, unul dintre cei mai mari filozofi elenistici din rândul
Philon din Alexandria () [Corola-website/Science/312564_a_313893]
-
al II-lea î.Hr., în timpul macabeilor. Ducând o viață separată de restul societății, ei s-au organizat în comunități izolate, de tip monastic. În ceea ce privește credința lor religioasă, se știe că esenienii îl așteptau pe Mesia ca pe un rege al iudeilor, care să-i elibereze de sub dominația păgânilor, pentru a putea întemeia Împărăția lui Dumnezeu. Unele obiceiuri ale esenienilor erau asemănătoare cu acelea ale creștinilor din primele secole, aspect datorat, poate, originii lor iudaice comune și folosirii acelorași Scripturi. Există și
Esenieni () [Corola-website/Science/312610_a_313939]
-
طبرية , "") este un oraș din Israel, situat pe țărmul vestic al Mării Galileei, Galileea de Jos, Israel, având 41.984 locuitori. Tverya () a fost întemeiat în anul 20 d.Hr., si denumit astfel de Irod Antipa Tetrarhul, si conducător al iudeilor sub protecția Romei, pentru a câștiga favoarea Împăratului Român Tiberiu.. După distrugerea Ierusalimului de către români, în anul 70 d.Hr., Tverya (Tiberias) a avansat la rangul de centru rabinic. În urbe se întrunea Sinedriul, cea mai importantă adunare a învățaților
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
nou pe Dumnezeu, și din această cauză, l-au pus pe Samuel să găsească un conducător, ca și celelalte popoare. Saul a fost uns rege peste Israel de către judecătorul și prorocul Samuel, la voința poporului. El a lărgit granițele regatului iudeu prin lupte cu ammoniții, filistenii, moabiții și edomiții. Odată, lui Saul îi era rău și a trimis după om care să-i cânte. Iesei (Ishay) l-a adus atunci pe David, fiul său cel mai mic. Acesta îi cântă lui
Saul () [Corola-website/Science/311077_a_312406]
-
tron la treizeci și cinci de ani. După trei ani de pace cu Siria, Iosafat s-a dus la Ahab, regele Israelului - cu a cărei soră se căsătorise, pentru a recuceri împreună Ramotul Galaadului. Însă regele Ahab a murit în timpul bătăliei, iar iudeii s-au retras împreună cu Iosafat (III Regi 22:19-38). Apoi, Iosafat a făcut o alianță comercială cu Ohozia, urmașul lui Ahab, pentru a aduce aur pe mare de la Ofir. Dar corăbiile s-au sfărâmat la Ețion Gheber (III Regi 22
Iosafat () [Corola-website/Science/311154_a_312483]
-
Câteva tradiții religioase identifică așezarea Grădinii Eden cu orașul Ierusalim, în special izvorul Gihon. Într-un documentar al BBC dr. Francesca Stavrakopoulou, lector principal la Universitatea din Exeter, specializată în studii biblice ebraice considera că Adam îl reprezintă pe regele iudeu Zedechia a cărui decizie de neplată a tributului către Nabucodonosor al II-lea a dus la distrugerea Templului lui Solomon de la Ierusalim de către armata babiloniană. Astfel, templul era de fapt grădina Edenului, iar regele a fost alungat din această grădină
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
tributului către Nabucodonosor al II-lea a dus la distrugerea Templului lui Solomon de la Ierusalim de către armata babiloniană. Astfel, templul era de fapt grădina Edenului, iar regele a fost alungat din această grădină. Șarpele reprezintă cultul șarpelui din acest templu, iudeii închinându-se la șarpele Nehuștan până la atacul babilonian, acest cult sfârșind odată cu distrugerea templului. Înainte de acest eveniment, Biblia nu descrie șarpele ca simbol negativ. Pentru membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din zilele din Urmă (de asemeni cunoscuți drept mormoni
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]