2,793 matches
-
noiembrie insulele Kos și Leros. Restul garnizoanelor britanice au fost evacuate spre baze din Orientul Mijlociu. După invazia germană din Iugoslavia, nu au apărut lupte ale partizanilor antinaziști decât la două luni după declanșarea Operațiunii Barbarossa. Secretarul General al Ligii Comuniștilor Iugoslavi, Josip Broz, (mai cunoscut ca Josip Broz Tito), a primit de la Moscova un mesaj: "Organizați detașamente de partizani fără întârziere. Partizanii să inițieze un război în spatele liniilor inamice". Sprijinul popular de care s-au bucurat comuniștii a fost indiscutabil. Populația
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
Sprijinul popular de care s-au bucurat comuniștii a fost indiscutabil. Populația civilă era înspăimântată de atrocitățile făptuite de germani. De asemenea, ustașii croați au organizat acțiuni, (care azi ar putea fi caracterizate ca genocid sau purificare etnică), împotriva cetățenilor iugoslavi de religie ortodoxă sau musulmană. Mai rău, preoții catolici au participat cu entuziasm la "cruciada" de convertire în masă a ortodocșilor și de distrugere a lăcașurilor lor de cult. În toamna anului 1941, partizanii comuniști au reușit pentru scurtă vreme
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
republică efemeră. Până în luna noiembrie a aceluiași an, comuniștii au fost alungați de aici în zonele greu accesibile din Bosnia. În Iugoslavia, alături de partizanii comuniști ai lui Tito luptau și cetnicii conduși de Draja Mihailovici. Cetnicii se autointitulau Armată Regală Iugoslavă a Patriei și erau în esență o mișcare regalistă, antigermană și anticomunistă. Ca o curiozitate, doi dintre fii lui Mihailovici luptau de partea comuniștilor împotriva propriului tată. În 1943, autoritățile britanice, care îi sprijiniseră până în acel moment pe cetnici, au
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
acel moment pe cetnici, au decis să-l ajute pe Tito, după ce se aflase că, în anumite ocazii, regaliștii au luptat de partea germanilor împotriva comuniștilor și că, mai rău, participaseră la masacre împotriva populației bosniace. În 1944, guvernul regal iugoslav din exil i-a ordonat lui Mihailovici să se pună cu oamenii săi sub comanda lui Tito, ordin care nu a fost respectat de cetnici. La încheierea războiului în 1945, cetnicii s-au retras în Italia și Austria. Cea mai
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
din urmă repatriați cu forța în Iugoslavia, unde mulți dintre ei au fost judecați și executați. Mihailovici a fost arestat în Bosnia și executat în 1946. SS a organizat șapte ofensive împotriva partizanilor. De fiecare dată, în ciuda eforturilor germanilor, partizanii iugoslavi au reușit să scape din capcanele întinse de germani și să se regrupeze mai apoi. În timpul ultimului atac organizat de Otto Skorzeny împotriva cartierului general al lui Tito, liderul iugoslav a reușit să scape cu greu din încercuirea germană. În timpul
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
ofensive împotriva partizanilor. De fiecare dată, în ciuda eforturilor germanilor, partizanii iugoslavi au reușit să scape din capcanele întinse de germani și să se regrupeze mai apoi. În timpul ultimului atac organizat de Otto Skorzeny împotriva cartierului general al lui Tito, liderul iugoslav a reușit să scape cu greu din încercuirea germană. În timpul Conferinței de la Teheran, Aliații au decis ca partizanii lui Tito, cunoscuți ca Armata Populară de Eliberare a Iugoslaviei, să fie singura mișcare de rezistență antigermană sprijinită de Aliați. RAF a
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
ca Armata Populară de Eliberare a Iugoslaviei, să fie singura mișcare de rezistență antigermană sprijinită de Aliați. RAF a început să parașuteze provizii, arme și muniție numai partizanilor lui Tito. În septembrie 1944, Armata Roșie se afla în apropierea granițelor iugoslave, iar Tito a călătorit la Moscova pentru a asigura coordonarea acțiunilor iugoslavo-sovietice împotriva ocupantului. Pe 20 octombrie 1944, partizanii comuniști și aliații lor sovietici au eliberat Belgradul după o operațiune comună. Până la sfârșitul anului, partea răsăriteană a Iugoslaviei fusese complet
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
oficială de la Berlin, numai că între timp acțiunile aliaților i-au tăiat orice posibilitate de regrupare și i-au distrus unitățile derutate. Armatele aliate au debușat în câmpia râului Po, cucerind Padova, Veneția, Trevisto, Verona. Trieste fusese cucerit de partizanii iugoslavi doar cu o zi mai înainte de sosirea anglo-americanilor. După sinuciderea lui Hitler, forțele germane din Italia au capitulat pe 2 mai 1945. Pe 25 aprilie, mișcarea italiană de partizani a inițiat o insurecție generală, în timpul căreia au preluat controlul Milanului
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
că atunci când Josip Broz Tito a învins în alegerile din noiembrie 1945, el a promulgat o nouă constituție comunistă și apreluat puterea, debarasându-se de tutela sovietică. Relațiile dintre Tito și Stalin s-au deteriorat rapid, iar, în 1948, comuniștii iugoslavi au fost excluși din Cominform. În 1956, Tito a fost inițiatorul creării Mișcării Țărilor Nealiniate. Africa de nord Libia a obținut independența în 1952, iar Tunisia și Marocul au devenit îndependente în 1956. Algeria a fost considerată de Franța una
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
orașului și o creștere nemaiîntâlnită a orașului. Orașul a devenit rapid centrul comercial, economic și cultural a țării. Procesul a fost încetinit din nou odată cu dezmembrarea RSFI în anii 90'. Numele „Podgorica” a fost restabilit pe 2 aprilie 1992. Războaiele iugoslave ce aveau un caracter foarte distructiv au ocolit Muntenegru, însă țara a fost grav afectată economic. O perioadă severă de stagnare economică au surprins locuitorii în anii 1990. Economia a început, însă, să recupereze activ la începutul secolului al XXI
Podgorica () [Corola-website/Science/303034_a_304363]
-
puternici susținători ai independenței slavilor de sud față de Austria. După încheierea primului război mondial și crearea Regatului Iugoslaviei sub coroana sârbă, cei mai mulți slavi sudici au fost uniți într-un singur stat. Problema căreia a trebuit să-i facă față statul iugoslav a fost tendința dominatoare a sârbilor în regatul multietnic. Deși panslavismul timpuriu a suscitat ceva interes printre polonezi, această orientare politică și-a pierdut repede din importanță datorită dominației Rusiei care, în timp ce vorbea despre eliberarea altor popoare slave prin acțiunile
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
în perioada stăpânirii austro-ungare, populațiile creștine se identifică în mod ireversibil cu sârbii (ortodocșii) și croații (catolicii), în ciuda încercărilor administrației de a promova ideea unei identități bosniace. Această auto-identificare persistă până în prezent, deși în timpul comunismului s-a încercat promovarea identității "iugoslave", iar administrația internațională instituită după acordul de la Dayton sau autoritățile centrale de la Sarajevo au încercat să resuscite ideea unei identități bosniace. În perioada interbelică Bosnia-Herțegovina a făcut parte din Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, denumit începând din 1929, Regatul Iugoslaviei
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
complicată de faptul că, alături de religie, la ambele recensăminte a figurat și rubrica etnie, însă la recensământul din 1921 exista rubrica "sârbi și croați", iar majoritatea musulmanilor s-au înscris la rubrica "alții nedeciși și alții". În 1931 existau rubrica "iugoslav" și "alții". În aceste condiții, structura etnică poate fi dedusă din examinarea componenței populației din punct de vedere religios. În anul 1921 în Bosnia-Herțegovina trăiau 1.890.440 persoane, din care 43,87% ortodocși, 31,07% musulmani, 23,48% catolici
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
25% ortodocși, 30,90% musulmani, 23,58% catolici și 1,27% alții. Se observă creșterea numărului populației și a proporției ortodocșilor și catolicilor, în ciuda migrării masive, fie spre alte regiuni ale Regatului Iugoslaviei, fie în străinătate. În perioada statului comunist iugoslav între 1948 și 1991 au fost organizate șase recensăminte în Bosnia-Herțegovina (1948, 1953, 1961, 1971, 1981, 1991). Compararea lor este dificilă, deoarece în toată această perioadă religia a figurat ca rubrică doar la recensământul din 1948, iar rubrica etnicitate a
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
recensământul din 1948 apare rubrica "musulmani indeciși" (dar mulți musulmani s-au declarat sârbi sau croați de religie musulmană), la cel din 1953 "iugoslavi indeciși", la cel din 1961 "musulmani ca grup etnic", iar începând din 1971 "musulman" ca popor iugoslav. Pentru înțelegerea modificărilor structurii etnice trebuie reamintit faptul că, între 1941-1945, Bosnia - Herțegovina a făcut parte din Statul Independent Croat (NDH) și a fost principalul teatru de luptă din iugoslavia în timpul celui de-al doilea război mondial. Drept rezultat un
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
sens etnic". De asemenea, la acest recensământ s-a permis pentru prima oară declararea ca "iugoslav". Rezultatele sunt 3.277.948 locuitori din care sârbi 1.406.057 (42,89%), musulmani 842.248 (25,69%), croați 711.665 (21,71%), iugoslavi 275.883 (8,41%). Deoarece nu a figurat rubrica "religie", este greu de estimat care era proporția musulmanilor în grupul "iugoslavilor", deși mulți autori consideră că majoritatea celor care s-au declarat iugoslavi aparțineau comunității musulmane. Recensământul din 1961 este
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
continua începând din 1961. Acesta are loc după recunoașterea musulmanilor drept "popor constitutiv" al Iugoslaviei. Rezultatele sunt: 3.746.111 persoane din care sârbi 1.393.148 (37,12%), musulmani 1.482.430 (39,57%), croați 772.491 (20,62%), iugoslavi 43.796 (1,16%). Se observă scăderea masivă a proporției sârbilor și faptul că, pentru prima oară din 1879, musulmanii reprezintă grupul etnic cel mai numeros. Proporția croaților scade ușor, dar numărul lor crește pentru ultima oară, atingând nivelul maxim
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
emigrării masive a sârbilor și creșterii natalității populației musulmane. Rubricile rămân aceleași ca la recensământul precedent. Rezultate: 4.124.008 locuitori, din care 1.629.924 musulmani (39,52%), 1.320.644 sârbi (32,02%), croați 758.136 (18,38%), iugoslavi 326.280 (7,91%). Tendința observată la precedentul recensământ se menține: musulmanii cresc numeric, deși proporția rămâne relativ aceeași, iar sârbii și croații scad, atât numeric cât și ca proporție. Numărul iugoslavilor crește semnificativ, legat probabil de urbanizarea accentuată și
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
cauzate de secesiunea Croației și Bosniei-Herțegovina. Este ultimul recensământ din Bosnia-Herțegovina efectuat până în prezent (2006). Rezultatele sunt: 4.394.574 locuitori din care musulmani 1.905.829 (43,36%), sârbi 1.369.258 (31,15%), croați 755.895 (17,2%), iugoslavi 239.845 (5,45%). Tendințele observate anterior se amplifică, musulmanii au aproape aceeași proporție în populația Bosniei-Herțegovina ca sârbii în 1948, iar sârbii și croații continuă să scadă atât numeric cât și ca proporție. Scade, de asemenea, numărul și proporția
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
Broz; în chirilica sârbo-croată: Јосип Броз Тито; 7 sau 25 mai 1892 - 4 mai 1980) a fost un revoluționar iugoslav și om de stat. A fost secretarul general (ulterior președinte) al Ligii Comuniștilor din Iugoslavia (1939-1980) și a condus partizanii iugoslavi, mișcare gherilă iugoslavă în Al Doilea Război Mondial (1941-1945). După sfârșitul războiului, a devenit autoritarul prim-ministru (1943-1963) și președinte al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Din 1943 până la moartea să în 1980, deținea gradul de Mareșal al Iugoslaviei, având funcția
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
sârbo-croată: Јосип Броз Тито; 7 sau 25 mai 1892 - 4 mai 1980) a fost un revoluționar iugoslav și om de stat. A fost secretarul general (ulterior președinte) al Ligii Comuniștilor din Iugoslavia (1939-1980) și a condus partizanii iugoslavi, mișcare gherilă iugoslavă în Al Doilea Război Mondial (1941-1945). După sfârșitul războiului, a devenit autoritarul prim-ministru (1943-1963) și președinte al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Din 1943 până la moartea să în 1980, deținea gradul de Mareșal al Iugoslaviei, având funcția de comandant suprem
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
Război Mondial (1941-1945). După sfârșitul războiului, a devenit autoritarul prim-ministru (1943-1963) și președinte al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Din 1943 până la moartea să în 1980, deținea gradul de Mareșal al Iugoslaviei, având funcția de comandant suprem al Armatei Populare Iugoslave (JNA). Tito a fost arhitectul-șef al celei de-„a doua Iugoslavii”, o federație socialistă care a existat din Al Doilea Război Mondial până în 1991. Cu toate că a fost unul dintre fondatorii Cominformului, a fost de asemenea primul (și singurul cu
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
Revoluția din Octombrie, s-a alăturat unității Gărzilor Roșii în Omsk. După o contraofensiva albă, a fugit în Kîrgîstan și s-a întors ulterior în Omsk, unde s-a căsătorit cu Belousova. În primăvara anului 1918, s-a alăturat secției iugoslave al Partidul Comunist Rusesc. În iunie, Broz a plecat din Omsk pentru un loc de muncă și pentru a-și întreține familia și a fost angajat că mecanic aproape de Omsk timp de un an. În ianuarie 1920, el și soția
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
familia și a fost angajat că mecanic aproape de Omsk timp de un an. În ianuarie 1920, el și soția sa au parcurs un drum lung și dificil către Iugoslavia, ajungând în septembrie. Odată ajuns, Broz s-a alăturat Partidului Comunist Iugoslav. Influență PCI în viața sa politică din Regatul Iugoslaviei a fost amplificata rapid. În alegerile din 1920, comuniștii au câștigat 59 de locuri în parlament, devenind al treilea partid ca putere. Câștigând numeroase alegeri locale, aceștia au câștigat chiar și
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
59 de locuri în parlament, devenind al treilea partid ca putere. Câștigând numeroase alegeri locale, aceștia au câștigat chiar și un bastion în Zagreb, alegându-l pe Svetozar Delici ca primar. Cu toate acestea, odată cu asasinarea lui Milorad Drašković, ministrul iugoslav de interne, de un tânăr comunist pe 2 august 1921, PCI a fost declarat ilegal sub Actul Securității Statului Iugoslav din 1921. Din 1920-1921, toate mandatele câștigate de comuniști au fost anulate. Broz a continuat să lucreze în subteran, în ciuda
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]