5,195 matches
-
analiza orală, ce este unică, a mișcărilor dintru-un mediu stabil, sau a unui mediu oscilant, ce alternează. Gibson (1966), de exemplu, referindu-se la ,,tiparul optic de scurgere” care este de altfel tiparul realizat de razele de lumină ce izbesc ochiul din orice parte vizibilă a mediului. Odată cu deplasarea individului și/sau schimbarea poziției în mediu, unghiul acestor raze se schimbă, permițând subiectului să extragă un tipar al mișcării din această arie vizuală. De exemplu , știm că ceva (un obiect
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
Iscariotul, dintr-o persoană aievea, ucenic al Domnului și propovăduitor, o vreme, al evangheliei, Într-un fel de stigmat atemporal. Iar orice Încercare făcută de istoricii sau de credincioșii mai puțin „exemplariști” de a reînvia sufletul din spatele acestui stigmat se izbește de platoșa fanatismului de cazarmă ori a scepticismului Încăpățânat. În paginile care urmează voi Încerca să propun, În pași repezi, patru capitole ale unei „iudalogii” sine ira et studio. Întâi de toate, voi analiza fragmentele din Noul Testament referitoare la „ucenicul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Dar Între timp vine Ruben și-l găsește pe Iuda culegându-i merele. Atunci amândoi se Încaieră și adaugă și Înjurături cu nemiluita. După Înjurături ajung la bătaie și se rănesc unul pe altul. În cele din urmă, Iuda Îl izbește cu o piatră În locul unde capul se Întâlnește cu gâtul și pe loc Îl omoară. Apoi a luat merele și i-a povestit lui Pilat ce s-a Întâmplat. La căderea zilei și venirea nopții Îl descoperă pe Ruben mort
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
linia baudelaireană a rupturii tragice între sarcasm și ideal, nu o dată sentimental, chiar clamoros, poetul forțează originalitatea printr-un stil provocator: imaginea crudă, bătaia de joc vor să denunțe „fără rostul” rizibil și amar al existenței. Revoltat în fața derizoriului, se izbește, cu o încrâncenare sinucigașă, de zidul unui firesc găunos (Revolta). Cuvintele nobile ale poeziei trec, la el, într-un regim al opresiei și deformării (Cuvinte vii). Rugăciunea este întoarsă când bunătatea lui Dumnezeu seamănă cu lama de pumnal (Rugă). Din
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
a lumii. Toate actele poetice stau sub semnul invenției, bizareriei, agresivității.” Iată câteva mostre din acel volum cu ecouri din Tudor Arghezi sau M. R. Paraschivescu („C-ai un umăr isteț și miștoc numai cute și rotunjoare/ Când l-aude izbit de cearceaf și dansând neica moare”), însă apropiat, ca stil, de Ion Stratan, Florin Iaru și Mariana Marin: „Îmi explici că dacă nu ți i-aș mai mângâia/ Trupul tău ar face pungi de sânge // Îmi ceri să te-ajut
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
au fâșcâit și le-au ocolit pe sub deal, dar ele nici gând să contenească. Atuncea unul din ciobani și-a trântit jos cojocul dintre umere și, măi oameni buni !, s-au adunat toți trei în jurul cojocului ș-au început a izbi în el cu bâtele. în acea clipă l-am și auzit pe podvodar răcnind de sub căruță : „Stați, oameni buni, nu dați, oameni buni !” Ș-așa s-a chinuit Jorjâcă până ce i-a venit în gând unuia din noi. A luat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de-a curmezișul apei. Primindu-l în vârful prăjinii, omul îi sprijini fruntea încoronată cu crăci. Proptit o clipă, copacul se clătină. Morarul încerca să-i abată tăria împingându-l la mal. Abia atunci începu adevărata luptă cu puhoiul care, izbind, se trăgea spre gaura căscată în opust. încordate, vinele pocneau iar grumazul omului se înroșise. încet-încet, apa se dovedea mai tare. Morarul cercă să îndrepte trunchiul de-a lungul sforului, să-l poată scăpa prin strungă; dacă puterea copacului ar
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se uita la ea nici un flăcău ; de asta se și ducea într-o duminică la câte trei jocuri deodată : în Vămeni, la Siliștea și în Dolhești. Iar dacă o lua câte unul la joc, o lua în râs și-o izbea de toate gardurile. ȘI doar nu era urâtă, dar dacă era proastă ! Iar la Petrache ea singură a venit, căci lui Petrache îi murise femeia și, de ! om tânăr cu doi copii, s-ar fi însurat din nou. A stiricit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lumina slabă ca să vadă dacă se Înroșise vreo gogoașă. Trase afară o tavă și o scutură, apoi trase alta. Exact În acel moment simți cum i se oprește inima, cum i se strânge ca un ghem și Începe s-o izbească dinăuntru. Scăpă tava din mână, văzu cum Îi tremură bluza de la forța dinăuntru și Înțelese că inima ei funcționa după propriile ei reguli, că n-avea nici o putere asupra ei, după cum, Într-adevăr, n-avea putere asupra nimic altceva. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care-a aprins fascinația lui Lefty pentru oraș. Dar nu uitase niciodată cu totul primele lui iubiri din Lingerie Parisienne. Le putea invoca În imaginație după bunul plac. Când o văzuse pe Victoria Pappas arătând ca pagina 8, ceea ce Îl izbise pe Lefty cel mai acut era distanța dintre ea și idealul lui din copilărie. Încercă să-și imagineze că era Însurat cu Victoria, că trăia cu ea, dar fiecare imagine care Îi venea În minte avea un gol căscat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
uniforma lui nu tocmai impecabilă, Încălțat cu cizme cretane Înalte până la genunchi, căpitanul Kontoulis examină luminile de marș, șezlongurile stivuite, bărcile de salvare. Giulia era singură pe vastul Atlantic, cu bocaporții bătuți În scânduri, ca să reziste la valurile care se izbeau de bord. Puntea era pustie, cu excepția a doi pasageri de la clasa Întâi, oameni de afaceri americani, care beau un păhărel Înainte de culcare, Înveliți cu pături. ― Din câte-am auzit, Tilden nu joacă numai tenis cu protejații lui, dacă mă-nțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mult decât o umbră și n-o zărise niciodată la lumina lunii. Nu se ghemuise niciodată așa, pe spate, ridicându-și picioarele ca să-și scoată pantofii. O privi și când tânăra Își dădu jos fusta și-și ridică bluza, fu izbit de cât de diferit arăta sora lui În lumina lunii, Într-o barcă de salvare. Strălucea. Iradia o lumină albă. Clipea Îndărătul mâinilor. Lumina lunii, Înălțându-se, Îi Învălui gâtul. Abia când Îi ajunse la ochi, Înțelese: Desdemona purta corset
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că-i a ta. ― Nu trebuia să mă-nsor cu fata aia. Lefty n-are timp să comenteze. Fără să mai răspundă la vreo Întrebare, se repede pe ușa deschisă afară din mașină. Vântul Îl lovește ca un corp solid, izbindu-l de aripa din spate. Privește cum fularul, i se Încolăcește cu Încetinitorul pe roata din spate a Packardului. Îl simte strângându-se ca un laț, dar apoi i se desprinde de la gât și timpul Își reia curgerea firească În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se Încolăcește cu Încetinitorul pe roata din spate a Packardului. Îl simte strângându-se ca un laț, dar apoi i se desprinde de la gât și timpul Își reia curgerea firească În timp ce Lefty se desprinde de mașină. Își ferește fața când izbește gheața, alunecând o bucată bună. Când Își ridică din nou privirea, vede Packardul mergând mai departe. E imposibil să-și dea seama dacă Zizmo Încearcă să vireze, să oprească. Lefty se ridică În picioare, n-are nimic rupt, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
săptămână de instrucție, Milton și-a dat seama că făcuse o mare greșeală Înrolându-se În Marină. Bătălia nu putea să fie decât o idee mai puțin periculoasă decât pregătirea pentru ea. În fiecare noapte se accidenta cineva. Valurile Îi izbeau pe indivizi de bărci. Alți indivizi cădeau și erau băgați dedesubt. În săptămâna precedentă un băiat din Omaha se Înecase. În timpul zilei se antrenau jucând fotbal pe plajă În bocanci de armată, ca să-și Întărească picioarele, și apoi noaptea aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
luni de acum Încolo, Întorcând o ceașcă de cafea cu susul În jos pe o farfurioară. Văd cum zațul se Încheagă Într-o formă și cum o durere Îi explodează În tâmplă și cum el cade la pământ.) Spermatozoidul Îmi izbește din nou capsula; și Îmi dau seama că nu mai pot să-l Împiedic. În cele din urmă, chiria pe teribilul meu apartament micuț a crescut și sunt evacuat. Așa că ridic un pumn (gest tipic masculin) și Încep să bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la salonul de biliard al lui Frank, de la barul Crow și din clopotnița Bisericii Africane Episcopale, așa de multe gloanțe Încât Încețoșează aerul ca ploaia, făcând singurul felinar rămas În funcțiune să pară că e gata să se stingă. Gloanțele izbeau blindajul tancului și ricoșau din cărămidă și tatuau mașinile parcate. Gloanțele retezară cu totul picioarele unei cutii a Serviciului Poștal al Statelor Unite și o făcură să se prăvălească Într-o parte, ca un bețiv. Gloanțele pulverizară geamul cabinetului veterinar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dărâmă pereții. Tancul din fața Casei Zebrei se oprise momentan. Aproximativ zece trupe Îl Înconjoară, ochind un lunetist aflat la etajul al patrulea, În hotelul Beaumont. Lunetistul trage. Cei din Garda Națională trag și ei, bărbatul cade, iar picioarele i se izbesc de scările ieșirii de incendiu. Imediat după aceea, o altă lumină se aprinde pe cealaltă parte a străzii. Milton ridică privirea și-l vede pe Morrison În sufragerie, aprinzându-și o țigară. Aprinzându-și un Parliament cu chibriturile cu dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lovindu-se de balerine de un centimetru jumate, stând pe poante. Era sunetul broscuțelor Tiffany și al balenelor care cântau Împreună; al cățelușilor zornăind alături de pisicuțe, al focilor cu mingi pe bot lovind maimuțe cu acordeon, a feliilor de cașcaval izbite de mutre de clovni, a căpșunilor și călimărilor cântând Într-un glas, al inimioarelor de Sfântul Valentin, care atingeau clopotele de la gâtul vacilor elvețiene. În mijlocul acestei armonii delicate, o fată Își Întindea Încheietura spre prietenele ei, ca o doamnă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
drum. Așezat În scaunul lui Înalt, șoferul nu mă vedea. Eu mă uitam În urmă, să văd unde era Jerome. Când, În cele din urmă, m-am Întors Înapoi, era prea târziu. Drept În fața mea era roata camionului. M-am izbit de ea cu toată puterea. Am fost aruncată În aer și răsucită În praful roșiatic. În apexul boltei pe care am descris-o, am văzut lamele de plug ridicate În urma mea, spirala de metal acoperită de noroi, iar apoi cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a sutienului, claviculele aplecate. Își rodea o pieliță. Dacă nu se oprea, avea să sângereze. ― Grăbiți-vă! spunea ea din partea cealaltă a părului lăsat pe față. Grăbiți-vă, domnule Burt! La volan era fermierul. Fermierul de al cărui tractor mă izbisem. Speram că nu ascultă. Nu voiam să se grăbească. Voiam ca acest drum să dureze cât mai mult posibil. Obiectul mă mângâia pe cap. Nu făcuse asta niciodată la lumina zilei. ― L-am bătut pe frate-tău, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șosea și dăduse peste o imagine Înfiorătoare. Luminile roșii de avarie ale mașinii din fața lui clipeau. Părintele Mike avea viteză mult prea mare pentru a se putea opri la timp. Călcă frâna, dar era prea târziu: Gremlinul verde grecesc se izbi de mașina din fața lui. Și apoi urmă Cadillacul. Milton se pregăti de impact. Dar În acel moment se petrecu un lucru uimitor. Auzi scrâșnet de metal zdrobit și de geamuri făcute țăndări, Însă zgomotul venea de la mașinile din față. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e a... Nu apucă să termine. Matahala din spatele lui îl lovi în rinichi cu sete, silindu-l să se aplece, reducându-l la tăcere cu un scâncet de durere. Apoi îi luă capul cu palma sa dreaptă și i-l izbi de masa albă, lăsând acolo urme de sânge din arcada deschisă și din nasul șifonat. Cei din jur s-au retras instinctiv, nedorind să intre și ei în raza de acțiune a brutei. Vru să continue, dar îl întrerupsei: Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cândva de nepătruns. Singurul lucru prin care nu au putut trece a fost ușa. Făcută din oțel și având o grosime respectabilă, s-a dovedit a fi de nestrămutat, în ciuda numeroaselor noastre eforturi. Am încercat s-o trântim la pământ izbindu-ne în ea, dar încăpățânata tot acolo rămânea, hotărâtă să rămână ancorată în pereții șubrezi. Văzând acest lucru, am căutat cel mai avariat perete, am smuls plantele care atârnau de el și am stabilit pe unde putem pătrunde cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mă întristez, dar nu puteam să le spulber starea de încredere precară a celor pe care-i conduceam. Trebuia să controlez și să izbutesc cu afacerea asta. Trebuia! Pașii celor trei se întorceau. Sunetul bocancilor grei formau ecouri când se izbeau de pereții holurilor goale, lipsite de amalgamul vocilor de copii, al bârfelor și al conversațiilor febrile pe tema testelor sau a petrecerii de aseară. Un pas. Încă un pas. Iar un pas. Se apropiau. Și cu cât se apropiau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]