42,645 matches
-
fie și pentru a respira; iar o singură ocazie poate fi suficientă pentru a-i mulțumi pe curioși. Artificiul și disimularea vor poposi, deci, în van, pe buzele acestui prinț; degeaba va folosi, în discursurile lui, șiretenia; oamenii nu se judecă după vorbe, altfel acestea ar fi un mijloc de a înșela tot timpul. Faptele lor sînt judecate, iar apoi sînt comparate cu discursurile, împotriva acestui examen reiterat, falsitatea și disimularea nu vor reuși nimic, niciodată. Niciodată nu poți juca bine
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
curioși. Artificiul și disimularea vor poposi, deci, în van, pe buzele acestui prinț; degeaba va folosi, în discursurile lui, șiretenia; oamenii nu se judecă după vorbe, altfel acestea ar fi un mijloc de a înșela tot timpul. Faptele lor sînt judecate, iar apoi sînt comparate cu discursurile, împotriva acestui examen reiterat, falsitatea și disimularea nu vor reuși nimic, niciodată. Niciodată nu poți juca bine decît propriul personaj; trebuie să ai efectiv caracterul pe care vrei ca lumea să ți-l atribuie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
II, Cromwell au trecut întotdeauna în ochii oamenilor drept virtuoși. Un suveran, oricît de abil ar fi, nu poate, chiar de-ar urma toate maximele lui Machiavelli, să dea crimelor sale caracterul virtuții pe care n-o are. Machiavelli nu judecă mai bine nici în privința motivelor care-i determină pe principi să înșele și să fie ipocriți. Aplicarea meșteșugită și falsă a fabulei centaurului nu duce la nimic; dacă centaurul este pe jumătate om, pe jumătate cal, înseamnă că principii trebuie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un prost, voi aveți destulă minte, deci trebuie să-l trageți pe sfoară, pentru că e prost. Sînt silogisme pentru care elevi de-ai lui Machiavelli au fost spînzurați. Politicianul, nu de tot mulțumit că a demonstrat, după modul de a judeca, ușurința cu care se poate înfăptui o crimă, relevă în continuare fericirea perfidiei; ceea ce este însă supărător este că Cezar Borgia, cel mai mare scelerat, cel mai perfid dintre oameni, eroul lui Machiavelli a fost realmente foarte nenorocit. Machiavelli se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
scopul urmărit de-un principe înțelept. Răspunsul pe care tocmai l-am dat la cea de-a treia întrebare a lui Machiavelli poate fi, întrucîtva, și soluția celei de-a patra probleme puse de el; să vedem, totuși, și să judecăm în cîteva cuvinte, dacă un principe trebuie să provoace ivirea unor facțiuni potrivnice lui, ori, dimpotrivă, să cîștige prietenia supușilor săi. A-ți face dușmani pentru a-i învinge înseamnă a te lupta cu monștrii pe care i-ai făcut
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în acest capitol, ca principii să-și respecte alianțele, pe cînd, în capitolul al XVIII-lea, îi elibera total de datoria de a-și ține cuvîntul. El face ca aceia care spun unora un lucru, iar altora, contrariul. Dacă Machiavelli judecă greșit în privința celor arătate de noi pînă aici, el vorbește însă bine despre prudența pe care principii trebuie s-o aibă, pentru a nu se angaja cu ușurință față de alți principi mai puternici ca ei, și care, în loc să-i ajute
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a luat, generos, asupra lui, grija răzbunării și n-a avut de ce să se căiască. Dacă aș trăi în veacul următor, aș lungi cu siguranță acest articol prin cîteva reflecții care s-ar potrivi aici, dar nu eu trebuie să judec conduita principilor moderni, iar în lume e bine să știi să vorbești și să taci atunci cînd trebuie. Materia neutralității este la fel de bine tratată ca aceea a angajamentelor principilor. De multă vreme, experiența a demonstrat că un principe neutru își
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
defectele față de el: cu cît principele este mai pătrunzător, cu atît mai ușor le va descoperi. Suveranii care nu sînt și filosofi se impacientează repede, se revoltă împotriva slăbiciunilor celor care-i slujesc, îi dizgrațiază și-i termină. Principii care judecă lucrurile mai în profunzime cunosc mai bine oamenii; ei știu că toți stau sub semnul omenescului, că nu există nimic perfect pe lumea asta, că marile calități sînt, ca să spunem așa, contrabalansate de mari defecte, și că omul inteligent trebuie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Machiavelli. Ea se află în toate operele lui, reprezentînd o convingere sigură și amară. Trebuie să ținem cont de acest punct de plecare, esențial pentru a urmări toate dezvoltările succesive ale gîndirii lui Machiavelli. Este, de asemenea, evident că acesta, judecînd oamenii cum o făcea, nu-i avea în vedere doar pe aceia din timpul lui, florentini, toscani, italieni care au trăit între secolele al XV-lea și al XVI-lea, ci pe oameni în general, fără granițe în spațiu sau
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
italieni care au trăit între secolele al XV-lea și al XVI-lea, ci pe oameni în general, fără granițe în spațiu sau în timp. S-a scurs mult timp de atunci; dar dacă mi-ar fi permis să-i judec pe semenii și pe contemporanii mei, n-aș putea nicicum atenua judecata lui Machiavelli. Dimpotrivă, poate ar trebui chiar s-o înăspresc. Machiavelli nu se înșeală și nu-l înșeală pe principe. Antiteza dintre principe și popor, dintre stat și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că veniturile acestor categorii de gospodării sunt inferioare mediilor părții prestațiilor și avantajelor fiscale ce provin din numărul de copii. Acest demers se înrudește cu cel care constă în izolarea în cadrul microeconomiei a efectelor de substituire de efectele venit. Dacă judecăm în termeni de cost al întreținerii copilului, mai trebuie să definim un cadru pentru a evalua acest cost și a adopta o metodă de definire a elementelor ce trebuie contabilizate pentru calcul. Mai multe soluții, având consecințe uneori disparate, pot
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
toate persoanele aparținând aceleiași tranșe de vârstă fiind afectate de același coeficient. Abordări mai fine permit existența unei progresii sau a unei regresii mai accentuate, 1; 0,8; 0,5; 0,4; 0,35; 0,32.... Ceea ce contează este să judecăm în termeni de venit disponibil pe unitate de consum și să constatăm că întreținerea copilului variază în funcție de venitul părinților. De exemplu, o gospodărie fără copii are un venit R, venitul pe cap este de R/1,5. Dacă menajul are
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
împărțită în perioada de tinerețe, perioada vârstei mature și perioada bătrâneții, perioade ce condiționează comportamentele de consum și de economisire. În decursul primei perioade, veniturile profesionale și de transfer sunt slabe, persoana se îndatorează pentru ca ceea ce consumă să atingă totalul judecat drept corespunzător într-o perioadă în care se instalează în viață. Se vorbește despre lipsa economisirii (désépargne) sau economisire negativă. În timpul perioadei de maturitate, veniturile cresc și efortul de economisire este și el maxim pentru două motive cel puțin: plata
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
într-un scop pur demografic (în afara unui anumit număr de țări în curs de dezvoltare). Mult mai des, anumite rezultate demografice se obțin prin intermediul politicilor familiale, în special când se pune problema relansării fertilității sau menținerii ei la un nivel judecat mulțumitor sau suficient. Rezultă de aici că există două mari rațiuni ce inspiră politicile familiale: pe de o parte, logica demografică, care are drept scop promovarea sau întreținerea fertilității și natalității și, pe de altă parte, logica socială care are
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
semne de-ale tribunalului pe casă, pe grădină, pe acareturi și animale, pe toată averea lui. Inimă largă, omul girase Împru muturile tuturor sărmanilor satului, iar acum sosise scadența. Avuseseră loc amînări peste amînări. Pomean a Încercat să se mai judece o dată, a fost refuzat și, cînd s-a Întors de la lege, Înțelegînd că a pierdut totul și că nu va mai trăi niciodată În casa lui, de cum i-a pășit pragul, a plesnit inima-n el. Totul se risipise Într-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de jandarmi de la oraș, de slujbași cu genți și cu ochelari. Satul Însă n-a mai stat cu gura căscată ca Înainte. Pișcăranii s-au adunat la casa Pomeanului și n-au lăsat să se pună popreală pe nimic. — Ne judecăm pînă la Dumnezeu, dar nu dăm nimic din casă, a proclamat Învățătorul, cerîndu-le conțopiștilor să vorbească În limba locului ca să se facă Înțeleși, nu un gurește. Văzînd că nu era chip să-i convingă și că o țineau pe a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
SÎnpătruc În brațe și s-a pornit să le turuie englezește. S-a lăsat o tăcere pătrunsă de respect. Bărbatul ei Însă Înțelegea că-i blastămă și-i suduie În felul negreselor de la hanul „Ceapa roșie“ din Hegewisch. S-au judecat, au cîștigat, dar au și pierdut. Nu datorau atîta cît pretinseseră portăreii, dar nici cu gospodăria În treagă nu puteau rămîne. Au vîndut caii, vitele și au cerut din nou pașaport. — La ce ne-am Întors noi aci, Florică, la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
hotărâre greșită, împins tot de către diavol. Pentru a explica sinuciderea, Origen propune o explicație care va intra ulterior în folclorul medieval creștin: Iuda se grăbește să moară înaintea lui Isus ca să beneficieze de milostenia Acestuia 51. Altfel spus, Iuda se judecă singur, devine propriul judecător, gest de orgoliu impardonabil. Origen nu face nici o aluzie la soarta postumă a ucenicului pierdut, nu vorbește nici despre condamnarea lui, nici despre o posibilă salvare. El spune doar că Iuda a avut șansa mântuirii in
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
motivele să se debaraseze de Torah, dat fiind că se declarase inamic al Templului (nu afirmase El că-l va distruge și-l va ridica în doar trei zile?). Astfel justifică arhiereii arestarea din grădina Ghetsimani: Isus trebuie să fie judecat și condamnat pentru jefuirea Locului Sfânt din Ierusalim. Portretul lui Iuda capătă aici contur și adâncime psihologică. Astuția sa trimite la astuția șarpelui edenic, iar înrudirea apropiată cu marele preot îi explică, îi raționalizează oarecum gestul și comportamentul, dar îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda”. Imediat după predarea lui Isus, Iuda, ajuns „pe culmile disperării”, începe să caute prin Ghetsimani un copac vânjos de care să se spânzure. Dar nu găsește decât un cedru multisecular „sub care David își cântase psalmii, la umbra căruia judecase Solomon și proorocise Isaia”. Acesta, înduplecat de a mia rugăminte a ucenicului pierdut, pleacă o creangă, iar sinucigașul găsește „alinarea în moarte”. A doua zi, soldații lui Pilat intră în grădină ca să taie un lemn pentru crucea lui Isus. Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici o valoare. Lor li se aplică logion-ul despre păcatul împotriva Duhului Sfânt. Ambrozie și discipolul său, Augustin, revalorizează pocăința, dând lacrimilor prețul ce li se cuvine. Un suflet, spune extraordinar Augustin, trimițând și la preceptele filozofiei stoice, nu poate fi judecat și osândit până în ultima clipă a vieții. Pentru că oricând există o șansă de convertire, așadar o șansă de mântuire. Păcatul împotriva Duhului echivalează, în această optică tolerant-realistă, cu încremenirea în refuz, cu încăpățânarea de a nega harul și bunătatea lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de pe tronurile și din împărățiile lor, întrucât aceștia nu-i aduc slavă și laudă și nu mărturisesc de la cine au căpătat împărăția” (XLVI, 4-5). Fiul Omului există dinaintea creaturilor, dar nu se va revela oamenilor decât la sfârșitul zilelor, ca să judece, altfel spus, să-i aleagă pe drepți de păcătoși, pe buni de răi. „Atunci munții vor sări ca berbecii,/ dealurile vor tremura ca și caprele cu ugerele pline de lapte” (LI, 4). Purtat către vest, Enoh contemplă „tainele cerului ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fiare din Cartea lui Daniel 104. E vorba despre succesiunea domniilor în Imperiul Roman, în general, și peste Israel, în special. Leul din final îl prevestește pe Mesia, care va fi trimis de Cel Preaînalt la sfârșitul lumii, ca să-i „judece”/discearnă pe drepți de nelegiuiți. A treia viziune are loc la o săptămână după a doua. Acum, îngerul nu-i dă voie să mănânce nici măcar flori; profetul trebuie să se mulțumească doar cu ierburi. și visează o ființă cu chip
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Dumnezeu nu este altul decât Abel, numit, în versiunea greacă scurtă, „primul martir” al omenirii 114. Fiul lui Adam face prima judecată dintre cele trei hărăzite fiecărui suflet. La a doua venire, „tot ce respiră, toate creaturile vor fi judecate de către cele douăsprezece triburi ale lui Israel” și abia la a treia venire, de către Dumnezeu Însuși (cap. XIII)115. Mai departe: îngerul din dreapta judecătorului notează faptele bune; cel din stânga, faptele rele. Purtătorul balanței este arhanghelul Dokiel 116, „care cântărește binele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
său, acuzându-L pe Iahve de „trădare”, de nerespectarea Legământului încheiat cu poporul ales, îngerul Uriel coboară îndată din cer și-l pune la punct: un biet muritor nu poate pătrunde în tipul specific de „judecată” al divinității. Ezdra îl judecă pe Iahve după măsura minții omenești; Iahve, în schimb, va judeca lumea după nemăsura iubirii dumnezeiești (4Ezdra 5,40). Totul este pregătit dinainte, iar una dintre funcțiile esențiale îndeplinite de vizionari (pe urmele profeților) constă în „deconspirarea” măcar a unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]