6,066 matches
-
ți-aș fi propus să facem dragoste. Ne-am fi putut Întinde pe banchetă. E periculos, din cauza poliției, dar ai să te Întorci? Te-am făcut totuși să simți plăcere, nu-i așa?“. Un ceas mai tîrziu, În timpul cursului de latină - cercetarea surselor lucrării lui Cicero, De Deorum Natura -, am privit-o intens pe Tina. Trebuia oare să-i declar dragostea mea? Forța iubirii pe care aș simți-o pentru ea mi-ar permite să lupt cu chemarea trupului. „Un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de agitația amoroasă de adineauri, bărbatul și-a auzit nevasta comunicându-i că i-a întârziat ciclul două zile, și vestea i s-a părut ceva nemaiauzit și absolut incredibil, un al doilea fiat lux într-o epocă în care latina a încetat să mai fie folosită și practicată, un surge et ambula vernacular care n-are idee încotro se îndreaptă și tocmai de aceea sperie. Marçal Gacho, care, doar cu o oră înainte, sau mai puțin, cu un mișcător abandon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să nu ne facem griji. Avea să continue el singur. Gudrun veni să spună că Închide, Belbo o informă că rămânea să lucreze și o rugă să adune foile de pe jos. Gudrun scoase niște sunete care puteau să aparțină atât latinei fără flexiune, cât și limbii ceremâșilor și care exprimau dispreț și indignare În amândouă, semn al Înrudirii universale dintre toate limbile, coborâtoare dintr-un singur trunchi adamic. Se supuse, randomizând mai ceva ca un calculator. A doua zi dimineața, Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a practicat imaginea în mai mare măsură decît poezia tradițională, parnasiană sau romantică, fie că s’a adresat surselor melodice închise în cuvînt, se poate socoti că descinde de la experiențele unui Edgar Poe, pentru literatura anglo-saxonă, unui Mallarmé pentru cea latină”, adăugînd, pe urmele lui de Gourmont, cîteva considerații relevante despre inovația personală ca incomprehensibilitate: „Arta personală - și e singura artă - adăoga Rémy de Gourmont, teoreticianul simbolismului și spiritul subtil pe care literatura franceză începe să-l repună în drepturile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
XXXIII ― Pe urmă te-am întîlnit și ți-am spus că există oameni a căror glorie a ieșit din suferință, însă aceasta nu justifică suferința. ― Am auzit păreri că adevărata operă a lui Giordano Bruno nu sunt scrierile sale în latină, ci orgoliul cu care a sfidat Inchiziția. ― Cine spune asta? ― Lumea. Și tot ea spune că acel rug va influența istoria omenirii mai mult decât o bibliotecă întreagă. De altfel, ca și moartea lui Socrate. ― Dar de ce trebuia ca ei
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să fugă sau să atace. Încet, am pus mâna pe o bucată de statuie, un braț fără mână. Vipera mă țintuia neclintită. Tocmai când eram gata să o lovesc cu piatra, cineva în spatele meu mi s-a adresat într-o latină rudimentară: - Dacă faci asta, ești un om mort. Am încremenit în ingrata poziție a celui care se află sub imperiul unei nevoi fizice. Vipera a dispărut iute în vizuina ei, printre olane. Drept care m-am ridicat și m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
purta și de a vorbi. Așa se face că l-am întrebat pe Rotari: - Tu cum îți descarci nevoile de bărbat? El tocmai citea primul capitol din Procopiu, pe care i-l tradusesem și i-l transcrisesem din greacă în latină, întrebându-mă când și când înțelesul vreunui cuvânt. S-a înroșit până la rădăcina părului și s-a prefăcut că citește în continuare. Puțin timp după aceea mi-a răspuns: - Până acum câțiva ani era un soi de joc, acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de ce femeile stau în apă în amontele râului. Secrețiile bărbatului, amestecându-se cu apa, ar putea să le lase gravide, îmi explică Rotari. M-a amuzat neștiința lui, și m-am gândit că nu era suficient să-l învăț doar latina. În timp ce ne-ntorceam, mi-a spus: - E un secret, dar ne-am jurat unul altuia. Dacă vrei, te duc acolo unde merg bărbații necăsătoriți sau văduvi care nu au roabe tinere. M-am uitat la el mirat. - Aici? - Nu departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am un copil de cinci ani pe care acum va trebui să-l las singur. E cam slăbuț și nu știe să se apere; ceilalți îl lovesc și-și bat joc de el, chinuindu-l după cum poftesc. M-a surprins latina ei corectă. I-am spus: - Adu-l aici! Va fi cu tine, și o să-l dai în grija cuiva doar atunci când o să te culci cu mine. A părut ușurată, a oftat cu resemnare, a venit lângă mine și a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aruncă între ei ca să aibă o moarte mai iute. Mulți leproși, bărbați și femei, și-au făcut curajul și au venit să-i țină de urât. Se uitau la noi cu teamă, dar și cu pizmă. Interlocutorul nostru vorbea o latină corectă și fluentă. - Oamenii care sunt cu tine sunt de încredere? Mi-a adresat întrebarea vorbind pe neașteptate în greacă, drept care i-am răspuns tot în limba greacă. - Da, sunt de încredere, prietene fără de noroc, și, pentru numele lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Nu știu. M-am întors din nou la fereastră. Unul din cei doi călăreți, mărunțel și uscat, cu fața ascuțită precum botul nevăstuicii, vorbea cu câțiva leproși pe care părtașii îi împingeau în față odată cu rotirea torțelor. Vorbea într-o latină greu de înțeles, dar, deși nu mai auzisem vreodată cuvinte și accente asemănătoare, am înțeles noima vorbelor. Îi ocăra spunând că de curând fuseseră aduși acolo doi frați dintr-o familie bogată, burdușiți cu aur, desigur, ca să cumpere alimente de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
semn să-l urmăm. Ne-a dat porc mistreț fiert și nu prea, dar n-am lăsat nicio fărâmă pe oase. Când tocmai eram gata să ne-ntoarcem la colibă, un bătrân s-a apropiat de Massellio și, într-o latină stricată, i-a spus: - Tu ai febră, bea asta. I-a întins un castronaș plin cu un lichid tulbure. - Ce-i asta? a întrebat bănuitor tânărul. - Scoarță de salcie albă și alte ierburi. L-am îndemnat și eu să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
arătat deosebit de mulțumiți văzându-mă, au dat o petrecere în cinstea mea, și am putut să mă bucur de fericirea lor. Rodoald mi s-a cățărat în brațe, agățându-se de tunică. La doi ani bolborosea câteva vorbe longobarde și latine, amestecate într-un limbaj numai de el înțeles, spre amuzamentul general. S-a uitat țintă la mine, s-a gândit puțin și mi-a surâs. După isprava asta s-a dat jos așa cum urcase și mi s-a ghemuit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cranii adevărate, erau doar fragmente de os, completate cu ipsos, iar lângă fiecare se afla un mic desen despre cum ar fi putut arăta maimuța sau omul care avusese craniul ăla, și lângă fiecare mai erau trecute și denumirile în latină, pe care însă nu le-am mai citit, fiindcă simțeam în continuare că se uită cineva la mine și nu-mi trecuse încă teama, și atunci m-am întors din nou și am văzut că în colțul opus, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cont de bogăția sa de sens și de valoarea spcială acordată acestuia pe parcursul lucrării. În lucrearea Rațiunea gesturilor, Jean Claude Schmitt analizează câteva aspecte terminologice ale acestui cuvânt: Cultura creștină a moștenit de la Antichitate un vocabular abstract al gestului. În latină, principalul cuvânt este „gestus (-us)”, care desemnează, fară a le distinge, o mișcare sau o atitudine a corpului, în sens larg, și mișcarea singulară a unui membru, în sens mai specific. „Gestus” este construit pe rădăcina lui „gero, gerere”, care
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
cărui cea mai frecventă accepțiune este limitată la gesturile care exprimă o emoție, în special un sentiment de bucurie: înca din epoca romana, el este considerat ca sinonim pentru a „exulta”, „a se bucura”, și îsi pastrează acest sens în latina medievală. „Un alt cuvânt important este „motus (us)” sinonim al lui „gestus” întâlnit în special în expresia „motus corporis”. Echivalentul în grecește pentru, motus si gestus este cuvântul Kinesis. Autorul sintetizează ocurentele cuvântului supunând cercetării următorul aspect „gestul uman se
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
a nici unei stații de vaporetto convenabile și, dacă cineva ar fi dispus să extindă definiția cuvântului „proximitate“, a bisericii San Sineone Piccolo, unde slujba de duminică este Încă rostită, Într-un protest deschis față de concepte precum modernitate sau relevanță, În latină. Văduva locuia Într-un apartament deținut de o fundație publică, IRE, care-și Închiria multele apartamente celor pe care-i considera suficient de nevoiași să aibă nevoie de ele. Deseori, erau date venețienilor; rămânea un mister cum de-l primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
printre care se numără și profesoratul, el fiind profesor de limba latină la o școală gimnazială. Într-o miercuri, în care sfântul soare își trimitea razele pe pământ, profesorul Georgescu se îndrepta spre școală spre a-și preda orele de latină. Când a intrat în clasă, ca de obicei, elevii țipau și alergau. Acesta le-a dat o temă, o compunere legată de timp. Desigur că în această compunere elevilor li se cerea să folosească câteva maxime sau expresii latinești. După
Un suflet special. In: ANTOLOGIE:poezie by Cecilia Mariciuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_681]
-
adevărată afacere, o editură care se ocupa cu traduceri, multe din limba latină, dar la care și domnul Georgescu și-a publicat câteva cărți utile tinerilor din acel ținut. Astfel, prin muncă, inventivitate și curaj, dintr-un simplu profesor de latină a ajuns, în timp, pe care nici el nu l-a irosit, un cunoscut om de afaceri, muncind și valorificând ce era mai special în el, împărtășind celor din jur din experiența și cunoștințele sale.
Un suflet special. In: ANTOLOGIE:poezie by Cecilia Mariciuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_681]
-
că este un indiciu al bunătății fundamentale pe care o aflăm în fiecare persoană umană, care, asemenea unei comori îngropate în pământ, poate fi descoperită și pusă în evidență. Aici se află, cred eu, înțelesul cuvântului educație în originea lui latină (educo, is, eduxi, eductum, edùcere), „a trage afară” sau „a aduce la lumină” ceva care mai înainte era ascuns sau nevăzut. Cred că simpla referință la raportul dintre ideea de bunătate umană și domeniul educației ne face să înțelegem suficient
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fiecare este în sens absolut.” Această problemă terminologică poate fi o posibilitate pentru a descifra suprapunerea conceptelor de „substanță” și de „persoană”, utilizate de Augustin în sens antropologic. Se observă o corespondență imperfectă între termenul ,πόστασις grec și persona în latină, din cauza disputelor trinitare de la sfârșitul secolului al IV-lea, ceea ce a condus la suprapunerea termenilor antropologici de „substanță” și „ipostază - persoană”. Se cuvine să precizăm că natura este în mintea lui Augustin ceva ce este comun, iar persoana este aliquid
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
este persoana, dar și despre cine este ea. Pe fundamentul ideii de relație, Sfinții Părinți reflectează despre persoană ca ființă relațională, distingând pe acest fond între conceptul de natură și cel de persoană, cu semnificația lor originală în greacă și latină. Este remarcabilă originalitatea lui Augustin care concepe omul ca ființă relațională după imaginea Trinității, dar și concepția lui Maxim Mărturisitorul care, mergând pe linia lui Vasile cel Mare, consideră ființa ca fiind luată în sens general și universal, iar persoana
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
există ale delictului ne spun în mare aceeași poveste. Se poate ca scribul care a înregistrat sentința oficială, ce a fost contemporană cu evenimentul, să fi auzit mărturia preotului paroh sau a altor enoriași, întrucât cele două versiuni, sentința în latină a Celor Opt și povestirea vernaculara din registru sunt foarte similare. Cel mai convingător este faptul că acolo unde registrul menționează bălegarul de cal din care "puțin a rămas prins în diadema" (rimase un pocho apichata nella [sic] diadema), înregistrarea
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
nunta Lucreziei Borgia cu Alfonso d'Este în Ferrara, înregistrată în Biagio Buonaccorsi, Sunmario publicat în Machiavelli, Legazioni (n. 5 mai sus), ÎI, 570. 120 Faptul că Soderini era văzut ca un erou este foarte clar într-o scrisoare în latină, datata 14 septembrie 1502, posibil scrisă de Antonio di Bartolomeo Scală, unui amic florentin ce călătorea în Mediterana de est , în care se povestește revoltă din Arezzo și suprimarea ei, publicată în Annales Arretinorum maiores et minores, ed. A. Bini
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
necăji, În glumă, spunîndu i totodată că omul precis se trăgea din maimuță, că prea era nesimțit, avusese dreptate chelosul ăla de Darwin! Ce mai dansa, la anii ei, Rusoaica foxtrot, cînd avea prilejul! Și cha-cha-cha, rumba, Îi plăceau ritmurile latino. De ziua lui Thomas, chiar cu sărbătoritul! Chiar ea Îl Învățase; acesta nu știa nici vals! Ce vremuri fuseseră cîndva! El, mai tîrziu, se revanșase, arătîndu-i Rusoaicei cum poate fi stricat un om bătrîn, nu doar tinerimea: o Învățase rock
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]