2,362 matches
-
frază cu fundă, În alt ziar. „Visăm noi românii de mult timp la acei lauri dinamici ai unui premiu clădit pe dinamită.” Oniric? Da, căci dinamita mă duce cu gîndul la Nobel și Funar. Însă e greu de analizat expresia „lauri dinamici”, pentru că prin dinamic se Înțelege mișcare, ceea ce-ar Însemna că laurii ne-ar cădea mereu de pe cap ori de pe ce-i punem și i-am căuta de-a pururi pe parchet, iar pe de altă parte, acestei specii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acei lauri dinamici ai unui premiu clădit pe dinamită.” Oniric? Da, căci dinamita mă duce cu gîndul la Nobel și Funar. Însă e greu de analizat expresia „lauri dinamici”, pentru că prin dinamic se Înțelege mișcare, ceea ce-ar Însemna că laurii ne-ar cădea mereu de pe cap ori de pe ce-i punem și i-am căuta de-a pururi pe parchet, iar pe de altă parte, acestei specii atlantice de arbust cu frunzele respective, specie spontană la noi, ca poporul, lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mic, În timp ce malul părea să se desfacă tot mai larg. — Condu-o tu, spuse tata, eu trecui la timonă și Întorsei barca spre promontoriu. M-am uitat În spate și am văzut plaja, docul, adăpostul pentru bărci și pîlcul de lauri; după ce am trecut de un luminiș, am văzut gura de vărsare a unui pîrÎiaș și malul Înalt, mărginit de buciniș, apoi malul Împădurit de la promontoriu, după care trebuia să fiu atent la bancul de nisip de după promontoriu, care se Întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu care face corp comun. Simți - privindu-l - puterea și dăruirea calului care răspunde voinței cavaleristului. Totul condus de “Zeița Victoriei”. Celălalt simbol este “Sacrificiul”,sugerat printr-un ostaș căzut, purtat în brațe de un înger care îl încoronează cu lauri. Pe soclu se află câteva basoreliefuri. Ieșeanul mă ascultă cu luare aminte și reflectează: Tot sunt buni la ceva prietenii... Se poate să fii mai limpede? - îl întreb eu nedumerit. Imagineză-ți că mă aflam singur în fața statuii. E drept că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
spune un lucru cu totul deosebit: “Am miluit svînta mănăstire Copou ca să fie în poslușenie și cu treidzăci și una de case, de oameni ruși, căsari, cari i-am scos domniia mea de sub sabia leșilor”. Și acum să-ți pun lauri pe frunte, dragă prietene, fiindcă ai amintit de spusele lui Nicolae Iorga despre începuturile mănăstirii Sfântul Atanasie pe aceste locuri. Asta numai dacă ai dovezi, fiindcă Nicolae Iorga nu pomenește de nici un document. Dacă nu aveam acte doveditoare, nu mă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
se-ntâmplă nu se știe,/ Hotărăște numai soarta./ Unii plâng uitați alături,/ Alții au deschisă poarta!“. Făcusem un pariu cu mine și-l câștigasem; eram student la filologie. Acum, ca un adevărat cuceritor, intram prin arcul de triumf ca să culeg laurii, să inspectez frumusețile anului și, deodată, m-am simțit pătruns de spaimă la dura confruntare cu busturile din hol. De ce? Nu știu. (atunci) Se sapă tot bulevardul; vor să scoată liniile de tramvai, nu se mai circulă cu tramvaiul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în Dunăre, la 13 ianuarie 307, sub Liciniu. În provincia Dacia Ripensis, sunt amintiți martirii Agheu, Gaius și Hermes din Bononia (Vidin-Bulgaria), în Dacia Mediterranea, avem moaște ale martirilor la Naissus (Niș-Serbia), iar în Dardania, sunt cunoscuți martirii Flor și Laur. În Moesia Inferior, o altă provincie sud-dunăreană, pe malul drept, este amintit martirul Lupus la Novae (Sviștov-Bulgaria), iar la Durostorum (Silistra-Bulgaria), au fost martirizați soldații Pasicrat și Valention (frați), decapitați la 24 aprilie 298, Marcian și Nicandru, uciși la 8
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dincolo de Caucaz, până la izvoarele fluviilor Oxus și Jaxartes, făcând din Rusia o țară mare, puternică și temută și deschizându-i calea spre dominația mondială”. Engels explică unele împrejurări ale tăriei și slăbiciunii politicii externe țariste: „În ochii publicului vulgar - patriotic, laurii victoriilor, ciocnirile succesive, puterea și grandoarea țarismului compensează cu prisosință toate păcatele lui, toate actele de despotism, nedreptatea și samavolnicia; înfumurarea șovinistă îl despăgubește cu prisosință de toate loviturile de picior primite”. Rusia - spune Engels - este tare numai în apărare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
găsesc plăcere în a-i iniția, într-un stabiliment din apropiere, pe nou-veniți, dornici să-și piardă cât mai repede stânjenitoarea virginitate. Raitele prin bordeluri, unde tinerii se iau la întrecere în a-și dovedi bărbăția, sunt un obicei împământenit. Laurii îi revin celui care se arată cel mai îndrăzneț. "Când eram tânăr [...], povestește tot Flaubert, mergeam la bordel cu prietenii, o alegeam pe cea mai urâtă și țineam s-o sărut în fața tuturor, fără să scot țigara din gură. Nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
condiției poeziei și a poetului într-o lume în care „veșnicia s-a spânzurat”, „omul ștampilat iese pe bicicletă” și „se dau gândurile la rindea”: „Ce poezie și asta când berbecul / behăie când omul în colț / urinează pe floarea de laur.” Și, chiar dacă lirismul este adesea conștient sugrumat, se pot descoperi aici adevărate insule lirice, cu imagini picturale inedite: „Iubitul meu s-a aruncat în fântână / cu pofta ațâțată de lună / și-n zori fântâna a-nflorit / nuferi și sori, / ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
astmul bronșic alergic se impune un tratament urgent al crizei și unul de fond. Ceaiuri: Nigella sativa (negrilică). Se bea o cană-două pe zi dintr-un decoct din semințe pisate 2-3% sau în cașete 2-4 g pe zi. Datura stramonium (laur, ciumăfaie). Se administrează frunze uscate și pisate sub formă de pulbere. Se folosesc 0,05 g sau 0,2-0,6 g, ce se consumă în 24 ore. Se utilizează și sub formă de decoct (0,5-1 g la 200 ml
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
publicația sibiană, al cărei redactor va fi mai târziu, între 1862 și 1865. În „Tribuna” și în „Transilvania”, mai semnează și cu pseudonimul Eugen Silvan. Versurile din Sunete și resunete (1862), ca și cele din volumul editat postum, Frunze de laur (1904), aparțin unui poet ocazional, didactic, care crede în menirea lui de a face și astfel accesibile idei etice, aspirații naționale. De aceea, fabula, alegoria, poezia care resuscită istoria românească sunt tot atâtea chemări energice întru înlăturarea întunecimii și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
Augustin, din Lessing (Nathan cel înțelept ș.a.), numeroase alte tălmăciri fragmentare circulând prin intermediul cărților lui de citire. SCRIERI: Sunete și resunete, Sibiu, 1862; Cuvântări funebrale și memoriale, Sibiu, 1889; Semințe din agrul lui Christos, I-III, Sibiu, 1898-1899; Frunze de laur, îngr. și pref. Ioan Baptist Boiu, Sibiu, 1904. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, III, 338-339; Breazu, Studii, I, 78-79; Tuliu Racotă, Poetul Zaharia Boiu, RITL, 1976, 4; Dicț. lit. 1900, 110-111; Păcurariu, Dicț. teolog., 55-56. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
septentrională, ambient agitat continuu din punct de vedere politic, părerile par să fie discordante, dată fiind și mărturia lui Tertulian. În Legio III Augusta un miles creștin a încălcat disciplina militară refuzând să-și pună pe cap o cunună de lauri, fiind dezaprobat de ceilalți soldați creștini plini de teamă pentru tam bonam et longam pacem. Este foarte important de ținut cont că această atitudine nu reflectă o atitudine montanistă din partea acelui miles, întrucât un anumit rigorism nu aparținea exclusiv acestei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și încredere în Dumnezeu, convertirea barbarilor. În De corona, a cărei dată de compoziție pe baza motivelor de critică internă este stabilită în general în jurul anului 211, luând ca pretext uzul idolatric de a-și încununa capul cu coroane de lauri, pe durata ceremoniilor, are posibilitatea de a trata și chestiunea apartenenței unui creștin la structura militară. Punctul de plecare al discuției îi este oferit de episodul petrecut în acea vreme la Lambesi (în Africa) unde era cantonată Legio III Augusta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în Africa) unde era cantonată Legio III Augusta, în timpul unui donativum oferit de Caracalla (211-217) și Geta, poate cu prilejul aclamării lor ca împărați în anul 211. Acest donativum era distribuit soldaților care se prezentau să-l primească încununați cu lauri, după cum era practica pentru asemenea ceremonii legate de cultul imperial. Cu acest prilej, laudă comportamentul unui soldat creștin care, singur printre atâția confrați de aceiași credință, se pare că și-ar fi mărturisit originea creștină prin atitudinea (disciplina) transparentă de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cultul imperial. Cu acest prilej, laudă comportamentul unui soldat creștin care, singur printre atâția confrați de aceiași credință, se pare că și-ar fi mărturisit originea creștină prin atitudinea (disciplina) transparentă de a refuza să poarte pe cap cununa de lauri. Motivațiile contrare contestării purtării coroanei deși ne vorbesc despre refuzul idolatriei, nu constituie o exclusivitate a apologetului cartaginez, indicând opinia comună, desemnează în fapt patrimoniul întregii Biserici. Deși De corona ar prezenta aparent unele trăsături de tip montanist, în realitate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
alți creștini contrariați de atitudinea soldatului martir. Termenul disciplina ne spune ceva mai mult decât o simplă atitudine; are o semnificație mult mai profundă decât consuetudinea. Tertulian vrea să ne arate că opoziția față de armată, unită cu refuzul coroanei de lauri, era o regulă de viață creștină, o conduită deja adoptată de mulți adepți ai lui Cristos. Însă, foarte probabil, o asemenea atitudine antiidolatrică se pierdea provocând în creștini ispita încălcării anumitor practici legate de cultul imperial. Apologetul se simte dator
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ia în râs mascarada alegerilor. În vorbirea personajelor sunt elemente ce prevestesc limbajul caragialesc. Elanuri generoase întru iubirea de neam și țară însuflețesc o piesă ca La Plevna! (1878). În urma raportului elogios al lui Ion Ghica, volumul Dramatice (1879) primește laurii academici. Mai pot fi menționate câteva prelucrări (Hagi Eni de la Galatz, Femeiușca dracului, în colaborare cu Matei Millo). Iubitor de drumeție, S. își consemnează impresiile de voiaj scriind, o dată, niște note de drum din Apus, altă dată un reportaj de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
acută, autoarea trăind sentimental uimirii, într-o neînțeleasă trecere a timpului. Exuberanța și extazul primelor volume sunt înlocuite de un romantism diafan, uneori aproape blestemat: În concepția Anei Blandiana, talentul este înnăscut și stigmatizat să moștenească și să poarte ca lauri "vina" creației ce zăcea poate latent la vreun strămoș. Poetul este chemat să descopere și să sancționeze contradicțiile dintre lucruri, să construiască din cuvinte o lume ideală, armonioasă și frumoasă. Din această cauză, cel înzestrat cu darul poetic devine un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
capătă consistență și concretețe, în ultimele volume. În altă ordine de idei, deși metafora se subțiază, până la dispariție, cuvântul este cel care rămâne, invadând totul: "Tragic mi-e darul, asemenea pedepselor vechi/ Ce strămoș mi-a greșit ca să-i port lauri vina?/ tot ce ating se preface-n cuvinte/ Ca-n legenda regelui Midas/ Aș vrea să adun vorbele toate-ntr-un loc,/ Să le aprind, să dezbrac lumea de ele,/ dar s-ar scoroji trupul lumii asemenea/ Frumosului prinț cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau Tony Duvert. Față de literatura ultimilor, Însă, cea din Baise-moi nu ține atît să transgreseze limitele limbajului sau să depășească nietzschean literatura: narațiunea curge clasic, frazele scurte sînt expresia unei convingeri - și convenții - naturaliste, care ambele ajută scriitoarea să culeagă laurii unui succes imediat și sigur. Roman-hit, Baise-moi e făcut parcă pentru topurile din zilele noastre: ceea ce contează este să fii măcar o dată pe locul I. Ceea ce, prin tiraj, vînzări și reacții, a reușit. Totul devine foarte simplu dacă citești Virginie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fi pus-o preotul la căsătorie. De aceea poetul a văzut-o pe moartă ca pe-o "sfîntă regină,/ Cu păr lung de aur, cu ochi de lumină,/ În haină albastră stropită cu aur,/ Pe fruntea ta pală, cunună de laur". Nu ne oprim la ideea cu totul pesimistă, exprimată de poet în paroxismul durerii, cum că viața e "o baltă de vise rebele" și deci nu mai trebuie trăită; că "a fi e nebunie și tristă și goală; totul e
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
această Rugă unde inplozia de candoare și ludic echilibrează încărcătura de solemnitate inerentă acestui tip de comunicare poetică: "Dulce Domn/ copil din somn/ gând deschis,/ copil din vis,/ gând curat,/ copil de-mpărat,/ pe tron de aur,/ pe frunte cu laur;/ rugă stelară,/ la pragul de seară,/ de mamă, de tată,/ de ochii de fată,/ de ziua de mâine,/ de abur de pâine,/ de stropul de soare,/ de-alin și iertare..." Stanțe-le deturnează spectaculos semnul major al liricii lui Dumitru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dotat excepțional pentru filosofie și admis din capul locului în cercurile germane de specialitate, Maiorescu putea ajunge curând o somitate în acel domeniu. A trebuit să renunțe însă destul de repede la ispita afirmării printre cei aleși ca să fie încununați cu lauri. A fost, fără îndoială, o alegere dramatică. Tânărul filosof renunța la comodități firești într-o lume așezată, deprinsă cu rânduiala, cu recunoașterea muncii oricui, pentru a încerca să pună temelie solidă culturii din patria sa. Jertfea performanța personală, de natură
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]