3,620 matches
-
nu le cere cetățenilor să joace continuu rolul de animale politice prea multă democrație poate ucide democrația este întotdeauna greu să-i generezi și să-i menții avîntul. Această sarcină devine și mai dificilă acolo unde lipsesc tradițiile societății civile, leagănul virtuților autoguvernării democratice: prudența, bunul-simț, încrederea în sine, curajul, sensibilitatea la putere, ușurința de a face și a susține aprecieri în public, abilitatea de (auto)critică și de a accepta critica din partea altora, precum și capacitatea de a se uni cu
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
nacija), ci doar o umilă naționalitate (nacionalnost) de ne-slavi. În același timp, ei îi considerau pe Kosovari drept cuceritori fanatici și, în consecință, cereau "tăierea mîinii drepte a tuturor acelora care purtau drapelul verde al islamului" (Vuk Drasković) în leagănul istoric al națiunii sîrbe, unde regele Lazăr și armata lui au fost măcelăriți în timp ce apărau Creștinătatea și civilizația de semiluna și iataganul islamului atotcuceritor. Aceeași considerare a musulmanilor ca invadatori nedemni a destrămat, mai apoi, Bosnia-Herțegovina. S-a tras asupra
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
este mai presus de poeți, de savanți, de conducători de oști etc. Mama, care ne-a dat viață din viața ei, ne însoțește pretutindeni în lume cu puterea iubirii jertfelnice. Viața noastră începe cu mama. Nevinovatele mâini ale mamei sunt leagănul care înflorește spre rod bogat viața noastră. Degetele ei fermecate ne mângâie obrazul când suntem triști. Zâmbetul ei ne șterge lacrimile. Mama ne aude de aproape și de departe. Cu sufletul ei de mamă ne urmărește pașii, ne presimte durerea
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Același împărat evidenția, într-un alt context, că: „Viitorul unui copil este totdeauna fapta mamei sale.” Nu greșim să susținem că fericirea și creșterea neamului omenesc stă pe brațele mamelor, o mamă îngenunchează sau înalță o națiune: „Mâna care mișcă leagănul este mâna care conduce lumea” reliefa Wiiliam Ross Wallace. Mama este un înger permanent de veghe asupra ființei căreia i-a dat viață: „Tot ce sunt sau ce sper să devin îi datorez îngerului care a fost mama”, se confesa
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
măiculeana mea, Auzi-mi tu jalea mea?” în basmele populare, mama este cea care deține batista fermecată, din sângerarea căreia află că feciorul îi este în primejdie și astfel pornește să-l caute, izbutind să îl ajute. De la îngânările de leagăn până la orațiile de nuntă sau bocete, folclorul românesc aduce un elogiu impresionant mamei. Ea se adresează cu bucurie sau cu dojană fetelor și flăcăilor, se jertfește sau se răzbună pentru copilul ei, plânge și râde, participă la marile evenimente din
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
tu-l privești, și lacrima în gene-ți strălucește... O, spune, mumă tânără! Ce cuget te răpește?” — „Când ochii mei îl caută, Eu cerc durere-amară, Gândind că-n cursul anilor Va fi rob el în țară!” („Muma tânără”) Cântecul de leagăn al lui Cezar Bolliac se metamorfozează într-un poem cu caracter social, intitulat sugestiv „Muncitorul”: „Amorul mamei însă hrănește și-ncălzește, Și biata măiculiță, cu doru-i, izbutește Din viață-i să-mi dea viață, Lucrând și zi și noapte, și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
la vârsta senectuții, pioasă, plângând aceeași înstrăinare, aceeași îndepărtare a urmașilor de spațiul protector al satului străvechi: „Așa... vă treceți, bieți bătrâni, Cu rugi la Preacurata, Și plânge mama pe ceaslov, Și-n barbă plânge tata...” („Bătrâni”) Duioșia cântecelor de leagăn, îngânate lângă pătuțul pruncilor, alungă orice durere și orice lacrimă deoarece numai mama este capabilă de a-și ocroti copiii și de a le aduce liniștea: „Hai, odor, hai, păsărică, Dormi, o, dormi, fără de frică, Să te alinte Moș cuminte
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
a le aduce liniștea: „Hai, odor, hai, păsărică, Dormi, o, dormi, fără de frică, Să te alinte Moș cuminte Și să-ți cânte-ncetinel: Mugur, mugur, mugurel! îngeri vin tiptil și-alene Să te mângâie pe gene Și mi-ți leagăn Dulce leagăn, Fraged trupușor de crin, Ca s-adormi frumos și lin. Ce tresari? Nu-i nime, nime, Liniște și-ntunecime, Doar zefirul, musafirul, Cel șăgalnic și pribeag, A trecut pe lângă prag.” (Șt. O. Iosif, „Cântec de leagăn”) Păstrează aceeași aură de
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
mi-ți leagăn Dulce leagăn, Fraged trupușor de crin, Ca s-adormi frumos și lin. Ce tresari? Nu-i nime, nime, Liniște și-ntunecime, Doar zefirul, musafirul, Cel șăgalnic și pribeag, A trecut pe lângă prag.” (Șt. O. Iosif, „Cântec de leagăn”) Păstrează aceeași aură de blândețe și de generozitate și tabloul bunicii, o altă mamă, căreia timpul nu a putut să-i răpească din frumusețe, din farmecul inegalabil și care este asociată cu aceeași lume a sacralității: „Cu părul nins, cu
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Mamă,/ Tu ești patria mea!” (în poezia „Mamă, tu ești...”) Mama apare ca un simbol al adăpostului, al credinței, al hranei, al dragostei, înseamnă logos, libertate, demnitate națională, zeitate protectoare, jertfă a zidirii, dor. Mama îi insuflă copilului, încă din leagăn, valorile spirituale și naționale, iubirea de neam, de țară: „Că mama te-a legăna, Pe obraji, pe geana sa; Pe un spic frumos de grâu și pe val adânc de râu, Pe-amiros de măr, pe-o stea, pe-o
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
de armăsar; Pe doi faguri dulci, mustoși, într-un clopot de strămoși, Pe-amintirea lui bunicu, Pe nesomnul lui tăticu, Pe un vers de Eminescu, Pe pământul ce-l iubescu, Să-l iubești și tu așa, Hai, puiu, nani-na.” („De leagăn”) Și, în amintirea vremurilor de altădată, copilul, matur acum, cântă un cântec de leagăn să-i ofere liniștea, pacea și poate fericirea de care nu a avut parte celei ce, obosită de povara trudei lumești, a adormit: „Dormi! Prin vis
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
lui bunicu, Pe nesomnul lui tăticu, Pe un vers de Eminescu, Pe pământul ce-l iubescu, Să-l iubești și tu așa, Hai, puiu, nani-na.” („De leagăn”) Și, în amintirea vremurilor de altădată, copilul, matur acum, cântă un cântec de leagăn să-i ofere liniștea, pacea și poate fericirea de care nu a avut parte celei ce, obosită de povara trudei lumești, a adormit: „Dormi! Prin vis, pe val de mare, Să te vezi copilă mare, Lângă-un ciob și o
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
de mare, Să te vezi copilă mare, Lângă-un ciob și o cordică, Să te vezi copilă mică. Să te vezi și mai’nainte: Când erai cum nu ții minte. Dormi, măicuța mea albită, Dormi, măicuța mea iubită!” („Cântec de leagăn pentru mama”) Prototip al unei umanități ideale, mama reușește să confere sens și verticalitate vieții creatorului. Pierderea celei atât de dragi echivalează cu dispariția echilibrului, a ordinii firești a lucrurilor: „întregul nu mai e întreg. Strig: Sunt cel mai fără de
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
prin patriarhalitatea și liniștea pe care o emană. Uneori tradiționalismul acesta declarat al unui poet contemporan reflectă ecouri din literatura populară, din doine și cântece străvechi, care sintetizează admirabil tot ceea ce deține mai durabil și mai profund un popor (De leagăn). Lirica spațiului intim aduce nu doar o notă de liniște și armonie, ci și o dorință de comuniune, care se face permanent resimțită prin prezența dialogului. Poezia de dragoste a lui Grigore Vieru ni se dezvăluie mai mult idilică, deseori
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Saintes). La rîndul său, Rabaut Saint-Etienne fixa ca obiectiv al educației cetățenești "acea comuniune și familiaritate care deosebește un popor ajuns atît de sus de celelalte popoare de pe pămînt". E necesar, preciza el, "să pui stăpînire pe om încă din leagăn, și chiar înainte de a se naște, căci și copilul care nu s-a născut aparține deja patriei sale"... De un același ideal ține și principiul sărbătorii revoluționare. Nu întâmplător, în textul amintit, La Révèlliere arată cum a fost pus la
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și covoare se folosea lâna. Începând cu secolul douăzeci sumanele au fost Înlocuite cu așa zisele căputuri care imitau parțial moda nemțească. Pentru toate acestea responsabilitatea revenea femeii, și nu era ușoară. Nevestele tinere cu piciorul legănau pruncul aflat În leagăn iar cu mâinile torceau. Un caier era dat gata Într-o zi și până noaptea la ore târzii. Fetele tinere mergeau cu furca. Ce Însemna aceasta? Un caier de in sau de cânepă se Învelea În furca de tors și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cu bubă la lăuză, adică cu mâncăruri gătite, mai ales supe consistente, ca să aibă tânăra nevastă de unde alăpta pruncul. Pe lângă acestea aduceau scutece și brânețe. Cel mic trebuie să aibă scutece multe. Nașul trebuia numaidecât să se prezinte cu un leagăn făcut simplu din cinci scânduri și doi tălpici din lemn de brad pentru ca pruncul să poată fi legănat. Dacă se Întâmpla să aibă frați sau surori mai mari, aceștia trebuiau să legene pruncul și să-i schimbe scutecele (treabă făcută
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
fiind, deci, proprie, incomunicabilă), iar civilizația este definită prin caracterul ei universal, colectiv și imitabil, produsele ei circulând de la o societate la alta; * al convingerii, proprie adepților dezvoltării istorice organice, în existența unei legături profunde între cultură și sat ("considerat leagănul valorilor naționale autentice"), pe de o parte și între civilizație și oraș ("perceput drept mediu social cosmopolit, deschis fără măsură tuturor influențelor tehnice și spirituale moderne"), pe de altă parte; * al definirii culturii exclusiv prin valorile spirituale și civilizației prin
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
o națiune se privește pe sine însăși într-o lungă galerie de portrete din epocă în epocă, unele ceva mai șterse de vechime sau de împrejurări, dar în care totuși ea își recunoaște pe deplin individualitatea: cum a fost din leagăn, cum a crescut, cum a mers înainte și iarăși înainte, cum a ajuns acolo unde este"74. 2.3.3. Limba și prioritățile unei culturi Limba arată ceea ce este important și prioritar pentru o cultură. Pentru a ilustra acest raport
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
mersul mamii” (La zece luni), „amintirea lumii dintâi” (armonie dintre făt și mamă/ingenua simbioză) și-apoi, liniștea interioară - „somnul amniotic”. și dacă nașterea și-ar urma cursul firesc întru îmbrățLșare a realității concrete, ce-ar urma? Gânguritul, cântecul de leagăn, prima dragoste (triumf al vieții), maturizarea. Faze întru „cuminecare”, întru „iscusință”, întru „adevăruri lucrătoare...”, întru desăvârșire. în fond, ce este nașterea? Fragilitate în contactul cu acel exterior necunoscut. Aceasta este esența trilogiei poetului Mihail GĂOățanu. „Lumea” proiecției sale este tristă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
refuz de a pierde valorile acumulate de sistemul senzorial și perceptiv, în acea fază de făt. Teama de a nu pierde inocența. Sfiiciunea de a se confrunta cu nemiloasa (duplicitara) realitate. Acest ultim triptic, alcătuit din douăsprezece cânturi (cântece de leagăn prenatal) reprezintă, în fapt, douăsprezece trepte de inițiere, care se doresc a sta la baza confruntării cu ceea ce numim, generic, Viață. Acesta este miezul lăuntric al trilogiei. Petre Rău Drama unei scântei rătăcitoare Marea lecție a inteligenței cosmice, ne spune
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Nuntă) “Din câte lumânări au ars / Una singură-a rămas / O cheamă Ion Milă Ioan / și-i noapte de sfârșit de an...” (Noapte) O liniște fără de nume ne împresoară ființa în fiecare lună-a lui decembrie. “Lumină lină-n luminie”, “leagăn” de neuitare, “lumină leagăn leac lumini / laur și luntre legământ lumină / lacrimă limpede în leat / lumină lină din lumină... ” (Lumina neapropiată) întru amintirea poetului IOAN ALEXANDRU. Ne-ndreptăm gândul înspre tăcutul colț de mini-paradis, de la Nicula (Cluj). Acolo, în „sânul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
au ars / Una singură-a rămas / O cheamă Ion Milă Ioan / și-i noapte de sfârșit de an...” (Noapte) O liniște fără de nume ne împresoară ființa în fiecare lună-a lui decembrie. “Lumină lină-n luminie”, “leagăn” de neuitare, “lumină leagăn leac lumini / laur și luntre legământ lumină / lacrimă limpede în leat / lumină lină din lumină... ” (Lumina neapropiată) întru amintirea poetului IOAN ALEXANDRU. Ne-ndreptăm gândul înspre tăcutul colț de mini-paradis, de la Nicula (Cluj). Acolo, în „sânul părintesc” (Imnul Cerului), e
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sau stările Naturii. Duceți un nefericit într-un loc stîncos, prin păduri întunecate, pe lîngă ape învolburate etc.; aceste ținuturi înspăimîntătoare îl vor copleși atît de mult, trezind în el un sentiment de pioșenie. Lăsați doi îndrăgostiți să stea în leagăne îmbietoare [...]. Saint-Lambert, Anotimpurile, Cuvînt înainte b) același peisaj e prezentat de mai multe ori, dar în nuanțe diferite. Variații care arată schimbări de dispoziție interioară a personajelor și care reprezintă o ocazie pentru autorul-narator de a introduce reflecții "filosofice" despre
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Roma, prin măreția de odinioară, Londra, prin cea de azi. Zgârâie nori din New York sunt rodul fanteziei, dezrădăcinaților sorții, desțăraților. Satul Giurgioana e astăzi ca o femeie despletită (doar câteva case ... vechi) cu colții sărăciei răsărind dintre văioagele cu salcâmi (leagănul albinelor și legendelor), dintre pădurile Necorița sau Daja, faimoase prin teii (ce frânghii durabile ...!) seculari, prin stejarii ori fagii care hrăneau turme de porci. Dacă n-aș fi păzit porcii la jir sau ghindă, n-aș ști ... Păstrează, locul acesta
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]