4,107 matches
-
schimb, Îmi dădeau de furcă genunchii. Aveam tendința să umblu cu picioarele În X, ceea ce făcea să mi se legene șoldurile și să mi se smucească fundul. Acum Încercam să-mi țin bazinul nemișcat. Ca să mergi ca un băiat, Îți legeni umerii, nu șoldurile. Și Îți ții picioarele mai depărtate. Învățasem toate astea Într-o zi și jumătate, de când eram pe drum. M-am urcat pe scaun, bucurându-mă că nu mai trebuie să mă mișc. Ed, frizerul, Îmi legă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-a dus să se scalde acolo. Acum Îmi băgam picioarele În apă. Le legănam Încoace și Încolo, pe măsura ce povestea continua. ― Salmacis Îl privi pe chipeșul băiat și dorința i se aprinse. Înotă mai aproape, ca să-l vadă mai bine. Acum Începeam să-mi scufund corpul În apă, centimetru cu centimetru: gambele, genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În 1975 anii șaizeci se terminaseră, În sfârșit, pentru fratele meu. Cu orice altă ocazie am fi poposit asupra acestor detalii. Dar nu ne permiteam luxul ăsta. Am traversat Încăperea. Capitolul Unsprezece s-a ridicat și apoi ne-am Îmbrățișat, legănându-ne. ― A murit tata, Îmi repeta fratele meu În ureche. A murit. L-am Întrebat ce se Întâmplase și mi-a povestit. Milton se năpustise peste frontieră. Părintele Mike era și el pe pod. Acum era În spital. Vechea servietă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei care par să o mâhnească atât de mult când i se aprind în inimă inexplicabile nostalgii republicane, este un câmp de bătălie unde ea însăși a obținut victorii răsunătoare. Zâmbește cu șiretenie. Mai degrabă a lăsat-o să se legene cu iluzia izbânzii. Își îndepărtează ușurel bustul și oftează, gârbovit dintr-odată sub povara gândurilor. Simpla existență a unui even tual succesor a constituit dintotdeauna un catalizator pentru in trigă. Se adună și roiesc în jurul lui precum muștele în jurul unui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
000 de sesterți... — E de competența pretorilor de la Roma, intervine scurt principele. — Exact, luminate stăpâne, așa că l-am trimis pe Narcissus să se intereseze și să-mi aducă toate datele, ca să ne putem adresa pretorului. Începe, pe neașteptate, să se legene, jelindu se. — Vai mie! Zeii m-au orbit și nu mi-am dat seama că-mi nenorocesc băiatul cu mâna mea! Bălăbăneala lui, așa cum stă cocoțat pe cufăr, i se pare atât de caraghioasă împăratului, încât pufnește în râs. Face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
treaba. Bătrâna e cu mintea aiurea. Surâde amintirilor. Templul Lu cinei! Câtă emoție îi trezește în suflet! A fost construit în anul când Roma n-a avut magistrați. Prostuța asta mică nu știe încă, dar o să-i povestească. Asinia se leagănă din ce în ce mai apăsat. A ajuns s-o zgâlțâie și pe ea. Spune nu din buze de câteva ori. Fără rezultat. S-a plictisit de jucărie. O alta nu are la ea. Îi prinde atunci brațul și o imobilizează. Cu fermitate. Numără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de surpriză în care rămâne nemiș cată, fata începe să se balanseze din nou. Parcă și mai tare. Ba chiar s-a apucat să și chicotească de plăcere. Enervată, repetă acțiunea. Se împinge cu călcâiele în pământ, ca să nu o legene și pe ea. În nici un caz nebuna nu trebuie să considere că e vorba de o joacă în două. Asinia pare în sfârșit că pricepe și se oprește. Așteaptă un timp să se convingă, după care o încurajează încet: — Bravo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să dobândească până în prezent? A fost consul și guvernator în Asia. Atât. Un fle cușteț. De mult observă cum Augustus îl împinge pe nesimțite către viața particulară. Oftează din nou și scutură cu putere din umeri. Lasă-l să se legene în iluzii. Va acționa când va fi cazul. Alungă gândurile și împinge cu palmele cei doi batanți ai ușii. Dă cu ochii de Scribonius Libo, în picioare lângă o măsuță de marmură, aple cat asupra unei statuete. Când îl aude
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se uită la televizor și bârfesc; fac o baie caldă pe la 7, încep să își aranjeze părul la 7.45 și să se machieze în jur de 8.15. În fiecare seară pe la 9, ies pe ușă dichisite la greu. Legănându-se pe cele mai înalte tocuri, se clatină spre ieșire, chicotind, și îmi spun - eu sunt de obicei ori în camera mea, ori la televizor - să fiu cuminte. De fiecare dată, chestia asta li se pare tare amuzantă, și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Rizla. Bea o bere, dar nu Heineken, astea sunt ale colegilor săi de apartament. Bea Budweiser Budvar original, și studiază știrile. Când încep reportajele, își trage picioarele de pe măsuța de cafea și se apleacă în față, cu coatele pe genunchi, legănându-și alene cutia de bere între picioare; ochii îi sunt însă fixați pe ecranul televizorului, iar când vorbește reporterul, Ben îl imită în mod repetat, până când vocea lui aproape că nu poate fi separată de cea a reporterului. ― Până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de toast tăcut. ― Fetelor, le spune ea prietenelor sale și se ridică. Mă duc acolo. ― Succes, îi spun ele, neputând să-și ia ochii de la Ben. Nu face nimic din ce n-am face noi. Bruneta merge, ba nu, se leagănă fudulă până unde stă Ben. ― Te superi dacă-ți țin companie? ― A, nu, spune Ben, gândindu-se că asta nu se întâmplă de-adevăratelea, nu? Sigur se întâmplă doar în filme. Te rog, ia loc. Mulțumesc pentru băutură. ― Pun pariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Dacă va fi însă destul de amuzantă, destul de plină de șarm, poate că atunci el se va uita mai bine în ochii ei verzi ca smaraldul, sau îi va privi altfel buzele ei mature și pline, sau felul cum i se leagănă părul ei strălucitor și lucios. Când seara se va încheia, are s-o conducă până la ușa de la intrare; atunci se va uita foarte serios la ea, după care va da din cap, izgonindu-și gândul nebunesc că s-ar putea simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cred că ai atâția prieteni, încât unul mai puțin probabil că nici nu mai contează. Să porți ceva frumos diseară, îmi place să mi te închipui într-o rochie neagră de mătase, croită în așa fel încât să ți se legene pe lângă picioare. Dacă ai niște sandale cu toc înalt și curelușe, poartă-le diseară și gândește-te la mine. Dacă stau însă bine să mă gândesc și dacă vremea la Londra este atât de proastă pe cât știu eu, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
E atât de surprinzător din partea ta. ― Dar pentru ce sunt prietenii? vine replica Sophiei, care a și început să se strecoare printre oameni ca să ajungă la pradă. ― Ar fi bine să mă duc cu ea, spune Lisa, care o urmează legănându-se pe tocuri ― Ce se petrece aici? întreabă Geraldine, care se așază chiar lângă mine. Ce caută colegele tale de apartament aici și mai exact, de ce naiba arată așa? E prea mult pentru mine. Încep să râd, și cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nu, Ben, îi răspund, zâmbind cu delicatețe. Tu nu ai prietenă, ai uitat? ― Așa credeam și eu, zice Ben, uitându-se confuz în paharul lui cu vin, și înapoi la fete. Jemima, continuă el, coborându-și paharul. Geraldine, spune el, legănându-se ușor și privind-o. Ce-o să mă fac eu fără voi două? Își azvârle brațele în jurul umerilor noștri, dar Geraldine, care n-a pus gura pe alcool toată noaptea, își rotește ochii dezgustată și se separă de noi. ― Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lumina în timp ce Jeff o ciufulește. Priviți doar cât de bine au fost îmbinate diferite nuanțe de galben - miere, cenușă, galben pal, cupru pal - pentru a crea un înveliș de aur lichid. Și priviți-l cum se împrăștie pe umerii Jemimei, legănându-i-se delicat în timp ce vorbește. Priviți mai de-aproape. Vedeți cum bretonul se oprește chiar deasupra ochilor ei verzi, cum verdele este accentuat de auriul de deasupra, cum bretonul îi pune perfect în evidență figura în formă de inimă. ― Isuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
orar are un efect complet năucitor, dar se pare că nu mă mai pot opri din băut... orice, numai să-mi calmez emoțiile. ― Nu pot să cred că o tipă ca tine n-are prieten. ― Păi.... spun eu, și mă legăn ușor pe scaun. Nici eu nu pot să cred că un tip ca tine n-are o prietenă. Brad zâmbește. ― Cum de-am știut că ai să spui asta? ― Să fie destinul? spun eu ironic. Regret însă imediat, pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Durează ceva vreme, dar curând mergem unul lângă altul pe aleea asfaltată care merge de-a lungul plajei. Nici nu-mi pasă că la fiecare câteva minute trec pe lângă noi femei cu căștile pe urechi și trupuri perfecte, care se leagănă pe muzică. Nu-mi pasă nici că toate aceste femei îl scrutează pe Brad din cap până în picioare: el nici nu se uită la ele, el se uită la mine. Nu-mi pasă nici când una din bombele astea blonde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
complet singură. Nu mă pot abține, nu-mi pot opri lacrimile, care încep să mi se rostogolească în jos pe obraji: în câteva secunde trag adânc aer în piept, hohotind ca un bebeluș. Îmi trag genunchi la piept și-i legăn cu mâinile, plângând ca și cum inima mi-ar sta să se frângă. Oprește-te, încerc eu să-mi spun. Nu merită, dar tocmai când mă gândesc la asta, îmi dau seama că n-are nici o legătură cu Brad. E vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
chiar știu că arăt bine în rochia mea roșie de vară, cu bretelele trecute după gât, și care-mi vine strânsă pe corp în partea de sus și apoi mi se lărgește pe șolduri într-o fustă scurtă care se leagănă. Roșul aprins îmi pune în evidență bronzul, și nu mai am nevoie de tot machiajul pe care m-a învățat Geraldine cum să-l aplic ca un expert. Cea mai slabă urmă de mascara și luciu de buze. Arăt sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tânguioase, în cânturi răsunînde, suspine-armonioase, Colo, în Eliseu!... {EminescuOpI 2} DE-AȘ AVEA... De-aș avea și eu o floare Mândră, dulce, răpitoare Ca și florile din Maiu, Fiice dulce a unui plaiu, Plaiu râzând cu iarbă, verde, Ce se leagănă, se pierde, Undoind încetișor, Soptind șoapte de amor; De-aș avea o floricică Gingașă și tinerică, Ca și floarea crinului, Alb ca neaua sânului, Amalgam de-o roz-albie Si de una purpurie, Cântând vesel și ușor Soptind șoapte de amor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
copiliță, Copiliță blîndișoară Ca o zi de primăvară, Cîtu-ți ține ziulița I-aș cânta doina, doinița, I-aș cînta-o-ncetișor, Soptind șoapte de amor. {EminescuOpI 3} O CĂLĂRIRE ÎN ZORI A nopții gigantică umbră ușoară Purtată de vânt, Se-ncovoie tainic, se leagănă, sboară Din aripi bătând. Roz-alb-auroră, cu bucle de aur Sclipinde-n rubin, Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-al florilor sân; Răspînde suflarea narciselor albe Balsamu-i divin, Și Chloris din roze își pune la salbe Pe fruntea-i de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dalbă fecioară adoarme pe sânul De-un june frumos, Astfel cum dormită oftarea, suspinul, În cântul duios; Iar talia-i naltă, gingașă, subțire Se mlădie-n vânt, Și negrele-i bucle ondoală-n zefire, Sclipesc fluturând. I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n brațe În tandre visări; Pe când ca profume pe blânda ei față Plutesc sărutări. Iar aeru-n munte, în vale vibrează De tainici oftări; Căci junele astfel din pieptu-i oftează În, dalbe cîntări: Ah! ascultă mândruliță, Drăguliță, Șoapta-mi blândă de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
peste-a mea față, A ta iubire c-un suspin arat-o, Cu geana ta m-atinge pe pleoape, Să simt fiorii strângerii în brațe - Pe veci pierduto, vecinic adorato! {EminescuOpI 121} FREAMĂT DE CODRU Tresărind scânteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. Din izvoare și din gârle Apa sună somnoroasă; Unde soarele pătrunde Printre ramuri a ei unde, Ea în valuri sperioase Se asvîrle. Cucul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cîrpocind la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume stând s-adune Și-n a lucrurilor peteci căutând înțelepciune? Cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum Câștigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum; Cu evlavie adâncă ne-nvîrteau al minții scripet, Legănând când o planetă, când pe-un rege din Egipet. Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos, Cum ușor, ca din cutie, scoate lumile din chaos Și cum neagra vecinicie ne-o întinde și ne-nvață Că epocele se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]