243,069 matches
-
distanțare de ei înșiși, cei care nu se pot percepe decît prin contraste puternice. Prin numărul lor, contrastele devin sistemul, iar acel fundal față de care constituiau inițial abaterea se reduce la un principiu abstract, la o ipoteză din ce in ce mai vagă. La limită, noi toți sîntem aventurieri, în măsura în care lumea în care trăim e pătrunsa de tensiuni și neprielnica. Paradoxul aventurii stă în capacitatea ei de a funcționa că fragment și întreg totodată. În chip asemănător, modă presupune o dualitate ce pare auto-destructivă: ea
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
dar care se presupune că fie s-ar fi putut dispensa de el, fie ea însăși îl socotea marginal în peisajul propriei sale organizări, reprezintă ecoul unor reflexe de gîndire, pe de o parte, dar și determină anumite concepții, stabilind limite și criterii de discriminare valabile nu doar pentru simplul gest al plecăciunii, de pildă, ci și pentru articulațiile raționale ale unei ipoteze de cunoaștere. Că și în cazul corporalității, un demers bazat pe asemenea premise poate friza absurdul, propunînd analogii
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
bazată pe un principiu al uniformizării și reducerii la singularitate a unei mulțimi. Gesturile prescrise, mult mai riguros decît în retorica latină, garantează coeziunea comunității monastice și anulează individualitatea, ferind-o astfel de ispita și păcat. Unde morală monastica atinge limită misticismului, gestul e chiar anulat complet: individul e mut și imobil, pentru că el e cuprins de extaz. De fapt, Evul Mediu, prin diversele sale domenii spirituale, documentează o treptată renunțare la anticul gestus, în măsura în care se modifică nu numai înțelesul acestui
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
situația reală a țării pentru a nu speria organismele financiare internaționale și investitorii străini. În această capcană grosolană au căzut, măi zgomotos decât iezii lui Creangă, oameni altminteri nu lipsiți de inteligență. Iar rezultatele se văd acum în aroganță fără limite și în obrăznicia cinica a sobolănimii iliesciene care a părăsit puntea vaporului pe trei sferturi scufundat. Urmărindu-l de curând pe dl Adrian Nastase într-un talk-show, nu știam ce să fac mai întâi: să sparg aparatul sau să dau
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
un efort de a "surprinde" acea lume a absenței în "flagrant delict", de a-i deconspira tocmai absența pe care i-o suspectez. Evident, niciodată nu voi izbuti, pentru că oscilarea mea nu poate decît să tinda asimptotic către o asemenea limită, fără a o atinge vreodată. Important este însă că, așa cum crede Jankélévitch, "posibilitatea de a surmonta prin mișcare alternativă prezenței nu se confundă, în teorie, cu posibilitatea de a învinge ireversibilul prin durere și întoarcere." Am refăcut acest raționament al
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
trăiască doi ani într-unul, adică să îmbătrânească de două ori mai repede decât un om obișnuit, Moraes consideră că se dezvoltă în toate direcțiile, fără control, ca "o așezare urbană modernă", ca "o explozie demografică", ca "un zgârie-nori fără limite legale" (p. 161). Coșmarul vieții sale înjumătățite îl transformă într-un simulacru de bărbat. Nici nu ajunge să se maturizeze pentru că a și îmbătrânit. La treizeci și șase de ani, având de fapt șaptezeci și doi, este un batran ce se gândește
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
slabele mele încasări la Fondul Plastic. Prin anii ^60, în scurtă perioadă de așa-zisa liberalizare, am început să scriu în presa culturală a vremii pe teme de artă, rotunjindu-mi puțin venitul. Am supraviețuit, ca majoritatea colegilor mei, la limita sărăciei. De altfel, suflarea artistică era bine împărțită: pe de o parte, "elită" - autoproclamata - care absorbea cea mai mare parte a comenzilor și încasărilor (pentru lucrări aruncate azi prin depozite), pe de altă parte, "masă artiștilor" care trăgea mită de
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
Cu toate acestea, ceva le diferențiază profund de celebrele cărți pentru copii: convenția imaginarului e mult mai subtil (de fapt adult ar fi cuvîntul) propusă, e cumva șarjata uneori, iar alteori e diminuată de verosimilul întîmplărilor, un verosimil plusat dincolo de limitele unei motivații literare sau ale unei coerențe narative, în plin firesc cotidian. Ce dacă e practic imposibil că o făptura omenească să își poată duce întreaga existența în copaci, cum face Cosimo, personajul din Baronul din copaci? Nici lui Cosimo
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
percepției publice, cu precădere la nivelul ei semidoct, asemenea unui produs folcloric, dar nu s-a lăsat sedusa nici de alte variante ale mitologiei noastre artistice, mai mult sau mai putin oficiale. Alegerea a fost pur și simplu firească, în limitele unui profesionalism cert, care a inclus atît artiști cu un statut public solid, ca Ilfoveanu sau Iliescu-Călinesti, cît și artiști de o certă valoare dar mai puțin cunoscuți în mediile largi, cum sînt Aureliu Răzvan Ionescu sau tinerii din grupul
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
leneșa" pe care Ion Barbu a folosit-o în legătură cu poezia lui Arghezi, am numit pictură lui C. Piliută o ,,pictură leneșa" ; iar expoziția de la Bancorex nu face decît să colaboreze docil cu această formulă, pe care o sprijină pînă la limita consacrării.) Cele trei compartimente ale expoziției, două în care intră desenul și unul rezervat picturii, sînt mărturii nemijlocite ale unui tonus epuizat și ale unei imaginații cromatice și formale care a încetat să creeze și se ocupă exclusiv cu reproducerea
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
ca model un nud monumental, un fel de replică de astăzi la steatopigismul celebrei Venus din Willendorf. În cea de-a doua categorie intră desenele de mici dimensiuni, scene de gen realizate într-o manieră mai analitică, plasate însă la limita șarjei cu caricatură și pregătite parcă să ilustreze un text epic tocmai bun ca partener cultural într-o călătorie cu trenul pe ruta București - Oltenița. De fapt, aceasta fascinație a anecdoticului și a caricaturalului există latent, insă neîntrerupt, în orizontul
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
o puternică amprenta regională. Iar izolarea să la Zalău, în județul Sălaj, unde nici pe departe nu există o atmosferă artistică și culturală comparabilă cu cea din marile centre universitare, ducea și ea cu gîndul la o carieră sigură în limitele enunțului și la o demonstrație consolidată cu încă un exemplu convingător că orizontul plasticii transilvane are un metabolism propriu. Că marile sale argumente sînt trăirea intensă, dezavuarea subtilităților de recuzita, priză puternică la materie și o anumita violență a expresiei
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
inspirație vadimistă de a nu se prezenta la proces! Sfidarea justiției a adăugat, fără îndoială, la zestrea de ani de condamnare pe care Cozma ar fi primit-o oricum. O dovadă în plus că cinismul politicienilor de la noi nu cunoaște limite. Chiar și comentariile de imediat după anunțarea condamnării, comentarii făcute mai ales de reprezentanți ai societății civile, interesați în primul rând de actul de justiție ca atare, și abia în al doilea sau al treilea rând de eliminarea din viața
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
sacii în căruță extremiștilor! Pe vremea lui Iliescu, ei aveau doar ponderea acelei părți din populatie care e dispusă în mod natural la violență, infracțiune, banditism, crimă, asasinat. Cu sprijinul democraților noștri de salon, aceasta proporție a săltat binișor peste limitele tolerabilitătii. Oare criticii criticilor lui Emil Constantinescu nu se gândesc, înfricoșați, la ideea că, în clipa de față, unul din șase români sunt gata să voteze, orbește, cu casa de nebuni?
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
ar trebui să-și impună un limbaj prin care să izoleze treptat publicații de felul celor scoase de C.V. Tudor sau de altii că el. Nu un limbaj uscat sau unul perifrastic, ci un limbaj care să nu iasă din limitele exactității care, la o adică, să poată fi probata cu dovezi palpabile. v Tot pentru izolarea presei care își minte cititorii cu bună știință ar trebui că știrile care se dovedesc neadevărate sau articolele care pornesc de la așa-numitele intoxicări
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18127_a_19452]
-
prin grația cuvintelor și a imaginilor". an Noaptea greșelii, palatele, grădinile, sultanii celor o mie de nopți au dispărut. Sau, altfel spus, au fost ănlocuiti. De cetățile moderne: Fès-ul, dar mai ales Tangerul, ăncrucisare a civilizațiilor, miraj al Europei și limită extremă a lumii arabe... Tahar Ben Jelloun e ăndrăgostit de Tangerul sau; de cafenelele ăntunecate, ănvăluite an fumul pipelor cu "kif", de străzile ănecate an praf, de cocioabele cu pereți leproși, cu miasmele fetide și briză care bate dinspre Atlantic
A 1002-a noapte... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17427_a_18752]
-
Din haosul acesta nocturn s-au născut Regii mei nebuni și Spaimele ce pîndesc existența și obligă să iei în seamă lupta destinului propriu." În aceste ceremonii nocturne, pline de patetism, de resemnare și de revoltă, pictura însăși trăiește la limita resorbției în substanța primordială a culorii. Privită în timp, aceasta este ritmată de nenumărate motive și teme, unele episodice, altele transformate în adevărate obsesii. Toate sînt, însă, legate de anumite momente din viața și din evoluția artistului. Peisagistica, naturile statice
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
povestirile care glisează între categorii, nu neapărat pentru că prin complexitatea sau farmecul lor inefabil ar sfida o clasificare, ci mai curînd pentru că au o certă inconsistență, o ezitare de concept și de temperament narativ, care le face imprevizibile pînă la limita confuziei. Se-nțelege, probabil, că în această ultimă "categorie" le plasez pe cele care mi-au plăcut cel mai puțin, tocmai pentru că m-am simțit cumva trasă pe sfoară. "Fata și moartea" e parcă ciobită în final, superba dezvoltare de pe
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
atît de solide cu moartea. Povestirea aceasta e bîntuită de idei din Kierkegaard și Bataille (în afinitatea sexului cu moartea) care îi dau o profunzime imposibil de rezumat la nivelul intrigii propriu-zise. Mélanie e un personaj fascinant, disperarea ei atinge limitele unei stranii cruzimi, nu îndreptată împotriva ei,ci parcă mai curînd contra tuturor celor ce trăiesc în ignoranța morții. Obsedată de extazul pe care numai pieirea i-l poate da, Mélanie e o efigie strălucitoare a morții. Finalul, însă, e
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
cazuri pe un ton ironic, folosind contraste de registru cu efecte comice; temele "frivole" (muzică, divertisment, mai nou și buletinul meteorologic) șanț tratate pe un ton ironic-dezinvolt; pagina sportivă recurge la un umor mai vulgar, cu jocuri de limbaj la limita obscenului, iar pagina politică prezintă informații pe un ton depreciativ-sarcastic. Umorul de limbaj apare adesea an reportajele și anchetele asupra marginalilor, iar știrile de senzație, relatările jurnalistice asupra unor violențe sau catastrofe, recurg la jocul de cuvinte și la tratarea
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
an valoare o clasă numeroasă, cu profiluri masculine, mai ales, interesante, și doi pentru că piesa - scrisă cu mult talent și simt dramaturgic - este extrem de actuala, lucru subliniat cu finețe an montare. Scria undeva Mihail Sebastian, ăntr-un articol despre strălucirea și limitele unui spectacol de teatru: "...Acesta nu este pur si simplu un text jucat pe scenă. Este o ambianța. La această ambianța participa publicul și actorii, sala și scenă, tăcerea ce precede ridicarea cortinei și rumoarea ce ănsoteste căderea ei. Șanț
Aplauze pentru Sebastian by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17431_a_18756]
-
un film de Sergiu Nicolaescu, Dezastrul ține să spună totul. Dar nimic nou. E un inventar de informații comune oricărui manual mediocru de istorie, dar înțesat cu personaje instrumentă lizate de către autor, investite cu firi clare, fără nuanțe, aflate la limita maniheismului și a rizibilului. În fond, ele dau un aer neverosimil istoriei înseși, pe care un narator realist, omniscient și omniprezent, niciodată contrariat, o face să se succeadă în episoade de o rapiditate isteroidă. Întrupări ale unor idei de morală
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
provincie, mutîndu-se în Capitală. Aici, la Mîntuirea, începe să scrie despre multiplele chestiuni ale iudaismului, continuate la publicații de acelasi profil precum Hatikvah, Lumea evree, dar și în altele trecînd de aceasta, să-i spunem, specializată fizionomie, dar păstrîndu-se în limitele aceleiași preocupări. S-a întîmplat ca primul eseu din Mîntuirea (mai toate scurte și pe teme strict cultural iudaice) să fie un necrolog despre unchiul său Elias Schwarzfeld, expulzat din țară în 1885, odată cu Moses Gaster. Și unchiul său fusese
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
reușește să scuture multe dintre prejudecățile, inerțiile și complexele care țin de provincialism și de o anumită mentalitate tribala, oferind o "radiografie" justă a spațiului arhitectonic românesc. Spațiul, si mai ales modul în care este organizat, ideea de ordine, de limita, de putere pe care acesta o implică, pot fi (și au fost puse de nenumărate ori) în legătură cu căutarea identității, cu nevoia de centru, de sprijin, de adăpost. Mai mult poate decât literatura, arhitectura că arta, poate oferi cele mai seducătoare
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
stau gata să ne acopere. E singura dovadă contemporană că suntem nu doar urmașii lui Traian și Decebal, ci și ai Anei lui Manole! Guvernul, condus de un premier care a depășit în materie de incoerenta și de irațional orice limită, nefiind decât o bucată moale de aluat în mână dușmanilor propriului partid, s-a coborât până la limita șantajului și a nerușinării: dl Berceanu, despre care se spune ca e putred de bogat, vede soluția în termenii unei mituiri jalnice. Pentru
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]