4,922 matches
-
București, 2002. Repere bibliografice: Dragoș Vrânceanu, Poezia tinerilor și coordonatele ei, LCF, 1964, 10; Nicolae Stoian, Un nume nou: Paul Drumaru, LCF, 1964, 11; Dumitru Micu, Poezia: Paul Drumaru, RL, 1968, 12; Eugen Simion, Poezia tinerilor și locul ei în lirica actuală, LCF, 1964, 16; Andrei Antonescu, Paul Drumaru, „Ochii necesari”, CNT, 1969, 6; Constantin Mălinaș, „Ochii necesari”, F, 1969, 2; Adi Cusin, „Lunar 11”, CRC, 1969, 23; Sugár Erzsébet, Kétszáz Ady-vers románul, UTK, 1970, 25; Kovács János, Beszélgetés, EL, 1971
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
dos”). Moldova la anul 1829 aduce elogiul păcii, reașezarea vremurilor fiind văzută ca o revenire a veacului de aur. Suplement la Geografie conține o descriere de un relief artistic pronunțat a fantasticului tărâm al morții. Deși se apropie tematic de lirica preromantică a mormintelor, meditația lui F.-B. nu este tributară izvoarelor străine, ci imaginarului popular. SCRIERI: [Poezii], în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, publ. Aron Pumnul, III, Viena, 1862, 512-517, PAU, 79-83. Repere bibliografice: Ioan Rațiu, Vasile Fabian-Bob, Blaj
FABIAN-BOB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
pseudopoezia anilor ’50. De aceea, monotonia, câtă există, trebuie privită în sens bacovian, adică superior, iar preocuparea pentru estetizarea expresiei - înțeleasă ca o reacție la dezinteresul arătat în această privință de versificatorii de rând ai epocii. Impresia că după 1970 lirica sa s-ar fi schimbat simțitor este numai parțial întemeiată. Într-adevăr, volumele Fața străină a nopții (1971) și mai ales Singurătatea amiezii (1973) indică mai puțin o schimbare de univers, cât mai ales de atitudine. Două modificări sunt, totuși
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
și idealuri morale și sociale, explicarea psihologică și socială a pesimismului poetului, definirea temperamentului artistic și a temelor caracteristice (critica socială, erotica, poezia naturii, idealizarea trecutului). În dezacord cu Maiorescu, D.-G. vede în poet o natură idealistă, optimistă, pesimismul liricii sale nefiind decât o rezultantă a mediului social, a ideologiei conservatoare și a influențelor filosofiei lui Schopenhauer. Contradicția dintre cele cele două „suflete” ale poetului - cel optimist și cel pesimist - ar explica contradicțiile descoperite în operă. Recunoscând valoarea artistică excepțională
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
nefiind decât o rezultantă a mediului social, a ideologiei conservatoare și a influențelor filosofiei lui Schopenhauer. Contradicția dintre cele cele două „suflete” ale poetului - cel optimist și cel pesimist - ar explica contradicțiile descoperite în operă. Recunoscând valoarea artistică excepțională a liricii eminesciene, criticul încearcă să dovedească, totuși, că idealul social, moral și erotic al poetului este contestabil, ceea ce ar înrâuri nefavorabil poezia însăși. Analiza sociologică a acestor idealuri, izolată de rostul lor poetic, se arată în cele din urmă inadecvată, coborând
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
vastă epopee a unei comunități etnice și sociale, cu tradiții, ritualuri și mituri specifice, cu o străveche și imuabilă concepție de viață. Explicațiile de ordin social reprezintă numai punctul de plecare, studiul dezvoltându-se ca o remarcabilă introducere în lumea liricii lui Coșbuc, sub latura tematică. Pentru a marca originalitatea lui Coșbuc, se apelează, cu mai multă aplicație decât în studiile anterioare, la analiza procedeelor stilistice, a imaginilor poetice specifice - toate aduse în discuție pentru a sublinia evoluția artistică a poetului
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
simboluri luxuriante, ample comparații și compuneri oximoronice, într-o gesticulație de mari ceremonialuri, cu o dicție solemn-sacerdotală ce-i va caracteriza aproape tot scrisul. E o poezie care „reușește să reunească «contorsiunile» din versul lui Ion Gheorghe cu «iluminările» din lirica lui Virgil Mazilescu” (O. Soviany). Antumele (1985-1987) sunt gândite ca un vast sistem cu substructură metafizică, a cărei matrice tematico-stilistică poate fi considerată amplul poem cu care se încheie primul volum al seriei, intitulat Despre viața mea și a tatălui
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
bobi de aur”, „Hotarul” (Arad), 1934, 3; A. Cantrea, „Drumuri cu lună”, „Luceafărul” (Timișoara), 1937, 3-4; Gherghinescu-Vania, Însemnări, TIA, 1942, 399; Petru Comarnescu, Cei unsprezece..., TM, 1942, 2018; Teodor Balaș, „Carte din pustă”, VS, 1942, 2779; Matei Alexandrescu, Aspecte din lirica bănățeană, CAP, 1943, 2121; Perpessicius, Opere, IX, 464-465; Cornel Ungureanu, „Eu și ai mei”, O, 1973, 29; Lucian Alexiu, Detașare de pitoresc, O, 1975, 30; Titel, Pasiunea, 37-42; Țirioi, Premise, 33, 38, 45; Lucian Alexiu, Romulus Fabian, O, 1990, 30
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
1985; Tașko Gheorghievski, Sămânța neagră, București, 1986 (în colaborare cu Carolina Ilica), Calul roșu, București, 1997; Petar Boșkovski, Așternutul de spini, Cluj-Napoca, 1987 (în colaborare cu Carolina Ilica); T. Petrovski, Cheia vieții, București, 1989 (în colaborare cu Carolina Ilica); Falanga. Lirică macedoneană, pref. trad., Chișinău, 1990 (în colaborare cu Carolina Ilica); ed. Chișinău, 1993; Rade Silian, Zidirea umbrei, București, 1992; Dina Cuvata, Sfânta speranță, București, 1992; Sande Stoicevski, Poezia Despot, București, 1992; Branko Țvetkoski, Adiere de molitvă, București, 1993; Eftim Kletnikov
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
ritmului”. Vianu mai semnează și câteva cronici dramatice. Un spațiu important este dedicat cronicilor dramatice, de artă plastică și muzicală, în cadrul cărora G. Marius, de exemplu, laudă strădaniile lui George Enescu pentru promovarea Operei Române (10/1916). În afara traducerilor din lirica germană (Lenau, Theodor Fontane) semnate de Mihai Pricopie, se inserează o versiune în proză a poemului byronian Piratul și fragmente din lucrarea Despre stil de Buffon. M.Ș.
FACLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286934_a_288263]
-
pădurea, marea). Vocația libertății absolute, tensionată dramatic de interdicțiile înfăptuirii în realitate, se manifestă în procesul cunoașterii, în dorul niciodată ostoit de reconstituire a ființei; ca și în trăirea spirituală a iubirii, în realizarea căreia Eminescu parcurge întreaga istorie a liricii europene (cuplul). Integrarea iubirii, cu adâncimi inegalabile și specifice, este ușor demonstrabilă în cazul conceptului de melancolie, sensibil lărgit, care întrepătrunde inedit scepticul și demonicul în proiectarea stărilor sufletești asupra universului (melancolia). Drumul îngerului căzut este refăcut în sens invers
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
consacrați ca Mihail Sadoveanu, Ioan Slavici, Al. Ciura, alături de Ion Bârseanul, Sebastian Stanca sau talentatul Mihail Gașpar. Scrierile dramatice lipsesc, cu excepția piesei Dido. Regina Cartaginei, cu un subiect istoric prelucrat de Lucian Bolcaș. Dintre traduceri se cuvin semnalate pagini din lirica lui Goethe, Uhland și Lenau, transpuse în românește de Sebastian Stanca și Octavian Lupeanu. Totodată, El. A. Nori tălmăcește tragedia lui Gabriele D’Annunzio La nave (Corabia), dar și mitul fenician Facerea (din Cărțile sfinte ale fenicienilor). Se reproduc, aproape
FAMILIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286944_a_288273]
-
o rotire în descreștere și cădere, sugestie a iminentului crepuscul”, despre spațiu și timp, dinamica imaginarului, despre măștile eului liric, despre „formele ironice prezente în textul bacovian”. „Ascultarea” textului se desfășoară însă și în perspectiva unor delimitări necesare pentru situarea liricii bacoviene în modernitate: „Produs al experienței decadente, poezia bacoviană se aliniază în spiritul veacului într-o direcție similară cu lirica expresionistă”; „poetul nostru seamănă în discursul său cu expresioniștii, deși nu a evoluat în interiorul climatului generat de acești poeți.” SCRIERI
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
despre „formele ironice prezente în textul bacovian”. „Ascultarea” textului se desfășoară însă și în perspectiva unor delimitări necesare pentru situarea liricii bacoviene în modernitate: „Produs al experienței decadente, poezia bacoviană se aliniază în spiritul veacului într-o direcție similară cu lirica expresionistă”; „poetul nostru seamănă în discursul său cu expresioniștii, deși nu a evoluat în interiorul climatului generat de acești poeți.” SCRIERI: Poezia lui Mihai Beniuc, București, 1972; „Gând românesc” și epoca sa literară, București, 1973; Întâlniri..., Cluj-Napoca, 1976; Caragiale, Cluj-Napoca, 1984
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
1973; Întâlniri..., Cluj-Napoca, 1976; Caragiale, Cluj-Napoca, 1984; ed. 2, București, 1997; Eseuri despre vârstele poeziei, București, 1990; Bacovia. Ruptura de utopia romantică, Cluj-Napoca, 1994; Lecturi sub vremi, Cluj-Napoca, 2000; Bacovia în 10 poeme, Cluj-Napoca, 2002; Chipuri tăcute ale veșniciei în lirica lui Blaga, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: George Popa, Mâhniri lângă leagăn, pref. edit., București, 1972; Ion Moldoveanu, Zbor peste ape, pref. edit., Cluj, 1972; Dimitrie Danciu, Poezii, pref. edit., Cluj, 1973; Octavian Șireagu, La pândă de lumină, pref. edit., Cluj-Napoca, 1977
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
Lucian Costin, George Coșbuc (Înțelepciuni sanscrite), Al. Gherghel. Pe parcurs, preocupat el însuși de traduceri, Mihail Pricopie le acordă un spațiu mai larg, începând cu celebrul sonet al lui Arvers, Taina sufletului, urmat de versiunile semnate tot de el din lirica germană (Eichendorff, Uhland, Goethe, Lessing), dar și din literatura latină (Ovidiu, Horațiu) sau din autori francezi (Maupassant, Hugo, Coppée). O notă deosebită o face tălmăcirea lui P. P. Stănescu după Leonid Andreev, cu povestirea Clopotul de aramă. M.Ș.
FARUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286962_a_288291]
-
perioada interbelică colaborează la mai multe periodice transilvănene cu publicistică, nuvele și poezii. Din scrisul lui F. au rezistat timpului doar traducerile. Sub titlul Szerelmes kert [Grădina iubirilor] a publicat în 1924 o antologie din poezia românească modernă, tălmăcind din lirica lui Dimitrie Anghel, Tudor Arghezi, G. Bacovia, Demostene Botez, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Mihai Codreanu, N. Davidescu, Victor Eftimiu, Elena Farago, O. Goga, G. Gregorian, Emil Isac, D. Iacobescu, St. O. Iosif, Al. Macedonski, Adrian Maniu, I. Minulescu, Corneliu Moldovanu
FEKETE Tivadar (2.XI.1894. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286976_a_288305]
-
stilul” (Virgil Nemoianu), „Cronica ideilor”, „Cartea străină” (Traian Ștef), „Cronica elementară” (Ștefan Bănulescu), „Lectura poeziei” (Ștefan Aug. Doinaș), „Poșta redacției” (Ștefan Aug. Doinaș, Al. Cistelecan), „Textul din text” (Marian Papahagi), „Cronica teatrală”, „Cronica artistică” și „Cronica sociologică” (Traian Herseni), „Din lirica universală”, „Texte și documente”, „Dialogul «Familiei»”. Versurile sunt semnate de Ștefan Aug. Doinaș, Radu Stanca, I. Negoițescu, Cezar Ivănescu, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Florența Albu, Miron Radu Paraschivescu, Marin Sorescu, Dimitrie Stelaru, Augustin Pop, Dumitru Țepeneag, Constanța Buzea, Eugeniu Sperantia
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
generația tânără. El consideră că „poporul de jos, cu traiul său patriarhal, cu portul său pitoresc, cu duioasele lui cântece” trebuie asimilat cu scopul de a fi apoi redat, în forme sublimate, mișcării literare a „păturii culte”. Nutrindu-se din lirica eminesciană și din poezia lui George Coșbuc, versurile publicate în F.-F. nu pot depăși sfera epigonismului. Eticul și etnicul prevalează în alchimia acestei poezii. G. Tutoveanu scrie poeme senine, optimiste, situate între descriptivism pur (Stol) și discursivitate triumfalistă (Fii
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
Repere bibliografice: Mircea Streinul, Note la poezia bucovineană de azi, RFR, 1938, 5; D. Petrescu, [„Rodnicie”], „Bugeacul”, 1938, 3-4; Al. Plăieșu, [„Interior”], „Orizont”, 1939, 3; [Aurel Fediuc], „Prepoem”, 1940, 14; C. Fântâneru, Literatura de refugiu, UVR, 1940, 35; Constantin Vârtej, Lirica bucovineană, „Cetatea Moldovei”, 1941, 10; George Drumur, Aurelian Tudor, „Revista Bucovinei”, 1944, 8. C.P.
FEDIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286975_a_288304]
-
pentru volumul ce o exprimă, Poezii (1937). În cuprinsul acestuia nu apare nimic din figurația rurală cultivată de sămănătoriști și nici un vers nu afișează simpatie sau antipatie pentru vreo categorie socială. Atitudinea afectivă e una larg umanitară, privind, ca în lirica lui Maeterlinck sau a lui Jean Richepin, pe toți nefericiții, de la „săraci”, „zdrențăroși” la orbii din orice strat social. Toate cărțile conțin poezie de confidență: fapt învederat și de titlul Scrisoare, dat mai multor texte. Confesându-se la modul romantic
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
a glacialității sugerează teama, distanța incomensurabilă, cu stranii ecouri, din nou, într-o elegie eminesciană: „Unde-m vine-aminte de svânta ta față, / Mi să varsă-n suflet răceală de gheață”. Plângerea Ecleziastului, motivul perisabilității lumii - străvechiul topos „ubi sunt” al liricii antice și medievale - se regăsește în psalmii lui D., ca și la contemporanul său Miron Costin, autorul poemului Viiața lumii. Rezonanțe de bocet interferează acum lamentația psalmistului, sentimentul trecerii nu întunecă, ci atrage doar o melancolie senină. În imaginea petrecerii
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
în ritmurile-i solemne, până și tulburile fantasme nesupuse, îndeobște, nici unei geometrii; considerarea reticentă a contingentului și concentrarea tuturor puterilor de gândire și imaginație spre un orizont al permanențelor umane, ca și salvate de mutilările istoriei: sunt trăsături ce situează lirica lui Ștefan Augustin Doinaș într-un spațiu pe care ne-am obișnuit să-l numim al clasicității. ION POP SCRIERI: Cartea mareelor, București, 1964; Omul cu compasul, București, 1966; Seminția lui Laokoon, București, 1967; Ipostaze, București, 1968; Alter ego, București
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
alte povestiri, București, 1995; Amfiteatrul din nori, București, 1998; Lecția de nesupunere, București, 1998; Retorica mării, Timișoara, 1998; Pagina de gardă, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Motoc, „Recital”, TMS, 1976, 2; C. Grosu, Primul recital, „Forum”, 1976, 3; Al. Piru, Lirică feminină, LCF, 1976, 14; Laurențiu Ulici, „Recital”, RL, 1976, 20; Valentin Tașcu, „Stampe”, TR, 1985, 10; Elena Tacciu, Pagina albă, RL, 1985, 15; Elena Ștefoi, Poezie, CNT, 1989, 10; Ion Cristofor, Discreția melancoliei, TR, 1989, 23; Romul Munteanu, Secvențe ale
FILIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
de o originală viziune caleidoscopică, de la autoportretizare până la pătrunderea subtilă în lumea „celor care nu cuvântă”, lumea ființelor gingașe și umile, evocate în versuri de o cuceritoare blândețe. Poetul evită gesticulația patetică, discursul clamoros, exteriorizându-se cu o spontaneitate firească. Lirica sa dovedește o percepție acută a cotidianului, a obișnuitului, din care degajă înțelesuri neașteptate. Uneori elementele exotice și livrești dau culoare, ca și digresiunile și divagațiile. Melancolia, bine temperată, este întreținută de confruntarea cu duritatea lumii din afară. Trăirile lăuntrice
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]