3,184 matches
-
Jean de Rohan sau Jérôme Rodler, localități mici ca Brehan-Loudeac în Bretania sau Simmern în Palatinat au produs douăsprezece ediții interesante. Cel mai adesea, oamenii bisericii îi atrăgeau pe tipografi; în 43 de orașe, prima tipăritură a fost o carte liturgică; în alte 80 a fost tot o lucrare cu caracter religios. Asta înseamnă că în jumătate din orașele în care a fost introdus tiparul era vorba despre favorizarea muncii teologilor, despre grija pentru nevoilor cultului și clerului și pentru educația
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
debușee mai largi, deoarece aveau o populație relativ ridicată, în care cartea putea fi cerută de multe persoane. Lumea universităților și a colegiilor cerea texte clasice, lucrări gramaticale, tratate filozofice și teologice; bisericile, conciliile și mănăstirile aveau nevoie de cărți liturgice, de texte sacre, de literatură patristică și spirituală; parlamentele sau alte jurisdicții civile foloseau lucrările de jurisprudență și culegerile de cutume, iar pentru un public mai larg, alcătuit din burghezi și negustori, se tipăreau încă din secolul al XV-lea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
arhaică. O ruptură mai logică ar putea-o reprezenta o dată în jurul anului 1530. 1. Caracterele. Pentru a desena caracterele, primii tipografi au copiat scrierea din manuscrise și au folosit-o ca atare: gotica textualis în textele sacre și în lucrările liturgice (Biblii cu 42 și 36 de rînduri, Psaltirea din 1475), gotica notula în tratatele mari (Catholicon-ul din 1460), bastarde în textele în limba populară (edițiile Mansion la Bruges, Vérard la Paris). Caracterele romane reînviau minuscula carolingiană; ele au fost actualizate
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
o carte tipărită, în același timp la Subiaco și la Strasbourg. Limitate mai întîi la textele latine clasice și la operele umaniștilor, ele nu au înlocuit caracterele gotice decît în anul 1540, întîlnind o puternică rezistență în lucrările juridice și liturgice. Totuși, în țările germanice, caracterele gotice s-au menținut; textele gemane vor fi tipărite pînă la începutul secolului al XX-lea în fraktur scriere provenită din bastarde iar textele flamande și olandeze într-o scriere gotică derivată din textualis. Cele
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Jean Dupré, Guy Marchant (Danse macabre, 1485), Pierre Le Rouge (Mer des hystoires, 1488) și pentru Antoine Vérard (Art de bien vivre et de bien mourir, 1492, Chroniques de France, 1493). O mare parte a producției era constituită din cărți liturgice și mai ales din cărți de rugăciune, care au fost marele succes al editării pariziene timp de jumătate de secol (1485-1535). Toate erau ilustrate din abundență cu subiecte importante gravate în lemn și cu ancadramente pe aproape toate paginile. 2
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
domeniului religios. Astfel, Biblia, primul text tipărit, a avut în jur de 130 de ediții în secolul al XV-lea, iar 1 300 de ediții ale comentariilor Scripturii au fost publicate din 1465 pînă în 1520. Incunabulele numără multe cărți liturgice: 418 breviare și 73 de diurnale (parte diurnă a Breviarului), 364 cărți de rugăciuni etc., iar tipografia secolului al XV-lea difuzează din plin lucrările învățaților medievali: 205 ediții incunabule ale Sfîntului Albert cel Mare, 187 ale Sfîntului Bonaventura, 187
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
despre viețile sfinților, separate sau în antologii (140 de ediții incunabule ale Legendei de aur), cărți de rugăciuni (800 de ediții între 1485 și 1530). Să mai amintim că în multe orașe presele își încep activitatea prin tipărirea unei cărți liturgice sau a unei lucrări religioase. Editarea secolului al XV-lea cunoștea literatura antică, dar avea o predilecție pentru autorii pe care Evul Mediu i-a cunoscut, copiat, tradus și adaptat cel mai bine: 332 de editări ale lui Cicero, 165
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
hotărîri capitale în legătură cu acest aspect. În domeniul biblic, Vulgata este proclamată text autentic al Bibliei; revizuită și publicată în 1590, Sixt al V-lea face din aceasta singura versiune autorizată; toate edițiile catolice ale Bibliei vor fi refăcute. În domeniul liturgic, cărțile bisericești sînt epurate și se hotărăște ca ritul roman să fie adoptat peste tot. În domeniul științific, conciliul încurajează lucrările de erudiție religioasă, de patristică și istorie ecleziastică, pentru a face față atacurilor protestanților. În domeniul canonic, papa Pius
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
vaticană) pe care o încredințează lui Paulo Manuzio în 1561, pentru a pregăti edițiile oficiale ale Bibliei, ale textelor Sfinților Părinți, ale decretelor și Catehismului conciliului celor 30. El pretinde chiar să i se rezerve privilegiul exorbitant al tipăririi cărților liturgice după uzul roman; în fața protestelor regilor Franței și Spaniei se ajunge la soluția ca familia Plantin-Moretus la Anvers și o companie de librari parizieni (Compagnie des usages) să împartă acest privilegiu; editările textelor Sfinților Părinți dau naștere la monopoluri asemănătoare
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Roma în 1622 de Grigore al XV-lea, pentru apărarea credinței, promovarea misiunilor îndepărtate, încercarea de unire cu orientalii. Începînd din 1626, i se alătură o tipografie poliglotă care va funcționa pînă în 1907 și va difuza numeroase lucrări filologice, liturgice, apologetice și de relatări de călătorie, tipărite în cele mai variate limbi, cu caracterele cele mai diverse. II. Evoluția editării europene 1. Germania. Marile centre tipografice ale epocii precedente intră în declin; principalele trei centre rămîn Köln, Frankfurt și Leipzig
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
constată o recesiune în editare. Cenzura obligatorie, stabilită începînd din 1502, se agravase în timpul lui Filip al II-lea. Tipografii Țărilor de Jos spaniole sînt activi și fac concurență celor din metropolă; de exemplu, familia Plantin-Moretus deține monopolul asupra cărților liturgice. Chiar în Spania, chiar și mănăstirile și comunitățile religioase se ocupă cu comerțul cu cărți scăpînd de taxele care-i lovesc pe librarii. Italia, Geneva, Lyon-ul aprovizionează și ele piața spaniolă. Toate acestea, corelate cu conjunctura generală, explică declinul
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
situații în care credincioșii nu înțelegeau limba de cult în care se desfășura ceremonialul religios. Acest lucru se întîmplă atunci cînd limba religioasă, alta decît cea laică, aparține unui alt popor care a întemeiat religia respectivă sau atunci cînd limba liturgica e cea vorbită în epoca îndepărtată cînd s-a întemeiat respectivă religie. Arabă clasică e folosită în islamism, avestica în mazdeism/ zoroastrism (religie iraniană a cărei carte sacra e numită "Avesta"), sanscrita în hinduism, pali (limba în care e redactat
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
care e redactat canonul budist), chineză clasică și tibetana clasică în budism; liturghia iudaica folosește ebraica biblică și iudeo-aramaica; în creștinism, Vechiul Testament e redactat în ebraică și arameica, iar Noul Testament în greacă koine. Creștinismul este religia care folosește cele mai multe limbi liturgice: latină ecleziastica a romano-catolicilor a fost înlocuită tot mai mult cu limbi vernaculare, mai ales după 1965; greacă medievală (medie) e folosită de ortodocșii greci, armeana clasică e limba liturgica a bisericii apostolice armene; copta, continuatoarea limbii egiptene antice, e
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
246 „Rugați-vă pentru cei care nu știu, cari nu voiesc și mai ales pentru cei ce nu s-au rugat niciodată; această exortație a Patriarhului român Iustinian din 1953 se așează pe treapta rugăciunii lui Isus (Dr. Badea Cireșanu-Tezaur liturgic, vol. 1, București, 1910, pag. 27) 3. Biserica „Sf. împărați Constantin și Elena” din Alba în testamentul său alcătuit la data de 20 mai 1857, boierul (hatmanul) Iordache Costache Boldur Lățescu prevedea ca executorii testamentului să construiască o biserică în
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
renunțarea la marile probleme ale ființei, ci cu încercarea de a explicita, de a identifica cuvintele și sensurile, de a stabili mecanismele care stau la baza constituirii semnificației. Vorbind despre specificul limbajului filosofic, Gabriel Liiceanu notează: "Limbajul filosofiei nu este liturgic; în dialogul omului cu infinitul, numai gândirea este festivă, cuvintele sunt cele obișnuite. Pentru a filosofa nu de alte cuvinte avem nevoie, ci de alte idei"96. Transpare din aceste rânduri o deosebire fundamentală dintre limbajul politic și cel filosofic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
scena politică. Vorbind despre semnele elocinței de amvon în publicistica eminesciană, Monica Spiridon semnalează "mulajul sintactic după Scripturi; elementele ritmice și cadența de litanie; prelucrările iconografice și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei și perspectiva eschatologică"368. Trecerea de la un registru sintactic la altul se realizează cu ușurință, ilustrând interferența dintre componenta pozitiv informativă și cea mitologică a scrisului jurnalistic eminescian. Plierea pe calapodul retoric familiar al predicii implică modelarea sintaxei
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
viața ușoară de până acuma nu ne-a înțelepțit decât prea puțin"449. Reactivarea memoriei scripturilor generează în publicistica eminesciană structuri compozite care amalgamează "prelucrările iconografice și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei; perspectiva eschatologică ș.a."450. Prezența proverbelor, a expresiilor populare, a locuțiunilor și zicătorilor contribuie la plasticizarea ideilor prezentate și la familiarizarea cititorului cu problematica articolelor. Valorificând resursele stilistice ale limbii populare, jurnalistul reușește să construiască un cadru de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Mai mult, forța trece înaintea dreptului. Creștinarea. Este vorba, în sfîrșit și ne întrebăm dacă aceasta compensează cele prezentate mai sus de o societate pe cale de creștinare. Orașul este oraș creștin care, sub îndrumarea episcopului, trăiește în ritmul marii ceremonii liturgice, celebrate fie în biserica catedrală, în interiorul incintei, fie în exterior, în basilici ridicate în apropierea cimitirelor sau pe mormintele sfinților care îi atrag pe pelerini: Sfîntul Martin la Tours; Sfîntul Denis în apropiere de Paris, al cărui cult este încurajat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dacă nu-și respectă jurămîntul, ei se expun riscului unor sancțiuni ecleziastice grave precum excomunicarea. Apare apoi, la începutul secolului al XI-lea, "armistițiul lui Dumnezeu", care interzice orice acțiune războinică în anumite zile și în anumite perioade, în funcție de calendarul liturgic. Așa se face că, puțin cîte puțin, lumea "celor care se roagă" s-a demarcat în raport cu lumea "celor care se luptă". Se născuse o nouă stare de spirit. Aceasta duce, de data aceasta la Roma, la *reforma gregoriană după numele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
perioade ale anului, primirea *sacramentelor care jalonează viața individuală (botez, prima împărtășanie, căsătorie, maslu). Celelalte sînt facultative, ca pelerinajele la marile sanctuare sau la vreun loc sfînt. Dar, paralel cu aceste practici oficiale, mai sînt și altele care, în afara calendarului liturgic, exprimă credințe mai mult magice decît creștine. Este cazul focurilor aprinse pe coline în ajunul Sfîntului Ioan de vară, 24 iunie, al dangătelor de clopote pe tot timpul nopții de Toussaint pentru a întîmpina sufletele morților, a buturugii arse în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
înainte, el nu mai produsese istorie, nici forme de gîndire care să aibă curs pe piața de idei a modernității. Ortodoxia se definea pe sine și era catalogată de ceilalți ca o confesiune care, prea absorbită de verticala contemplativă și liturgică, rămăsese inertă față de istorie, prea obedientă față de puterea politică, lipsită de dinamică temporală. Această specializare, devenită clișeu distincție atotjustificativă pentru tradiționaliștii autohtoni, carență infantilizantă pentru occidentali , făcea din Europa de Est un teritoriu de europenitate incertă, problematică. De atunci încoace, studiile religioase
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
om în elanul Duhului. Cînd schițează, de pildă, suita tematică a celor șapte Concilii ecumenice, părintele Scrima o înfățișează ca pe o înaintare în misterul Treimii, ca desfășurare doctrinară a noutății infinite, deja dată în revelația christică. Cînd interpretează ciclurile liturgice bizantine, el le înfățișează ca urcușuri ale omului pe cale de a fi deificat în realitatea împărăției, în misterul Zilei a Opta. Cînd expune temele isihasmului, el insistă pe experiența spirituală, dătătoare de cunoaștere noetică, teologală din care poate decurge formularea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mileniile? Cele religioase de nuanță creștină au fost create, desigur, de preoți și cântăreți bisericești, de dascăli și dieci. Există o strânsă legătură între colindele cântate la Crăciun, Anul Nou, Florii sau Paști și muzica religioasă bizantină ori gregoriană. Muzica liturgică a influențat colindele și le-a desăvârșit. Specialiștii în domeniu afirmă că nici un popor din lume nu posedă o colecție mai frumoasă și variată de colinde precum poporul român. Colindele interpretate magistral de Corul Madrigal au uimit întrega lume... După
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
într-un grad care nu e nici pe departe atins, sau cerut măcar, în lumea catolică. Și în sfârșit, o a treia condiție neapărată pentru adevărata viață mistică este, după Nichifor Crainic și după toată tradiția ortodoxă, participarea la viața liturgică a Bisericii. E adevărat că omul care, în urma unor îndelungate eforturi de purificare prin asceză și rugăciune, se ridică până la vederea luminii dumnezeiești, depășește înfățișările materiale și vizibile ale simboalelor liturgice. Dar le depășește înălțându-se din mijlocul lor, cu ajutorul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Crainic și după toată tradiția ortodoxă, participarea la viața liturgică a Bisericii. E adevărat că omul care, în urma unor îndelungate eforturi de purificare prin asceză și rugăciune, se ridică până la vederea luminii dumnezeiești, depășește înfățișările materiale și vizibile ale simboalelor liturgice. Dar le depășește înălțându-se din mijlocul lor, cu ajutorul lor și în direcția ce-o arată ele, cum te-ai ridica pe treptele unei scări până ieși din zona stăpânită de gravitație, ca apoi să-ți iei zborul în continuare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]