2,404 matches
-
foarte vagă despre cum o fi arătând Madridul - sunt o jivină culturală, nu reușesc să-mi transpun percepția realului într-un loc atât de diferit față de țarcul umil în care îmi duc existența. Am asociat prea mult Spania unui spațiu livresc, populat de simboluri mitice, și mai puțin cu prezentul unei societăți în carne și oase. Corida, flamenco, regele Juan Carlos, FC Barcelona etc. - reușesc, oare, să spună mai multe despre o țară aceste „etichete de circumstanță” decât, spre exemplu, fascinația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la fel simt și alții - că nu voi vedea noaptea crestele Pirineilor. Cu o impresie mai puțin și, vorba lui Vitalie, cu o „ciupitură” în minus în fața priveliștilor care îți spun că ești chiar acolo, că nu trăiești o iluzie livrescă. 10 iunie, sâmbătă Bordeaux VITALIE CIOBANU: O dimineață mohorâtă, umedă de ploaie, în Franța. Oprim într-o haltă, dar numai pentru o transbordare: părăsim trenul incomod în care călătoriserăm toată noaptea și urcăm într-un TGV superconfortabil, de mare viteză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Tolstoi (4 titluri), George Eliot, Hoffmann, Longfellow, Manzoni, Thackeray, Turgheniev, Erckmann-Chatrian, maghiarul Jókai. În timp, prozatorul valorifică literar notații din caiete, utilizând în context potrivit o idee, o sugestie, vreun reper. O reflecție din septembrie 1908 pledează pentru armonizarea cunoașterii livrești cu cea legată de natură, cu percepția nemijlocită: Cineva nu cunoaște pe Herbert Spencer; bine, nu cunoaște. Dar unii cunosc toată filozofia contemporană, știu ce-a spus Schopenhauer și Spencer etc., însă nu știu ce e aceea un botgros, ori un cintez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu poftă, relaxat, lăsând să intre în toți porii lui lumina cărților. Sigur, unele cărți sunt dificile, iar lumina lor se cere filtrată printr-o sită personală care se obține tocmai în urma lecturilor repetate în ani și ani de benedicțiune livrescă (sper să nu sune a vorbă mare!). Am citit de toate și acest de toate mă ține în viață, ca poet, astăzi, chiar dacă mai târziu am citit aplicat, pe genuri, și mi-am făcut propriile mele clasamente și ordine culturale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
șocurile teoretice la care sunt supuse operele unor contemporani...? În care curent literar sau în care "tendință literară" ți-ar plăcea să fii încadrat? M-am jucat întotdeauna cu prejudecățile. M-am ținut deoparte de polemicile, dezbaterile deseori sterile, infatuate, livrești sau dirijate. Mi-ar plăcea să fiu citit, stimulat de public și neîncadrat. Se vorbește, în perspectiva globalizării omenirii, de un "sfârșit al istoriei". Crezi că arta (literatura) va supraviețui acestui "sfârșit al istoriei"? Nu crezi că arta (cultura) e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
perioadă, este real, fără a fi însă numai de contaminație literară, ci și, aș spune, un fapt de trăire. Splendidele poeme ale lui Cezar Baltag din acea epocă sună într-adevăr eminescian, dar nu sună astfel pentru că ar fi preluări livrești, oricât de ingenioase, ci pentru că răsfrâng, repet, un mod eminescian de trăire, de asumare a existenței. Sunt eminesciene eufonic și în fond, însă limbajul și câmpul de referințe sunt noi, sunt ale lui Baltag și numai ale sale: Un ochi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
desăvârșită armonie interioară, turnat în tipare limpezi și definitive. Este, am ajuns să mă conving, una din trăsăturile cele mai nobile ale artei eminesciene aceea că poetul, saturat de lecturi și deschis celor mai surprinzătoare asocieri, nu învederează nicicând datele livrești ale erudiției sale cu acea penibilă ostentație atât de caracteristică pseudoculturii și suficienței -, ci le ferește de o lumină prea crudă, retrăgându-le și adăpostindu-le în substructura imaginii și lăsând cititorului, ridicat la rangul de "colaborator" (vremelnic), bucuria redescoperirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
numeroase deficiențe, pentru care a fost combătut de teoreticieni ce aparțin unor diverse orientări pedagogice (19, pp. 91-92; 20, p. 107-108). Chiar adepții progresivismului l-au criticat pentru faptul că, menținînd o singură programă pentru toți elevii și un sistem livresc de instruire, Dalton Plan realiza un compromis între școala tradițională și școala nouă. Sistemul nu poate fi eficient nici pe plan educativ, datorită minimalizării rolului profesorului și a relațiilor interindividuale cu ceilalți colegi (Ferrière, Freinet). Slăbiciunile sistemului de instruire propus
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și recopiind, reține copilul pînă la urmă ceva" (XXXVI). Este aici o reacție față de acea practică școlară fie ea "tradițională" sau "nouă" în care din cauza "activității" educatorului, elevii sînt reduși la pasivitate. Totuși, profesorul francez acordă o excesivă prețuire învățămîntului livresc, chiar la nivelul claselor primare. ("Dacă dascălul tace, iar copiii citesc, totul merge strună", XXV). Într-o vreme în care C. Freinet se făcuse cunoscut în Franța prin "textul liber" și "desenul liber", Alain reafirmă valoarea educativă a imitării, a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
stabile, permanente, cuprinse în ,,marile opere" ale marilor autori din trecut și de astăzi. Sînt avute în vedere cele mai de seamă opere literare, filosofice, istorice și științifice. Numai prin studiul acestora printr-o educație liberală întemeiată, așadar, pe studiu livresc se cultivă inteligența, fiecare elev ajungînd să gîndească în mod personal, să aprecieze faptele și ideile cu care se confruntă prin prisma valorilor "permanente" ale umanității. Dacă progresivismul absolutizează schimbarea, perenialiștii se situează la polul opus, absolutizînd permanența. Dacă progresivismul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
biblioteca de la Colegiul Reformat din Aiud numără 65 000 de volume (cea mai mare colecție științifică a reformaților maghiari). Emanciparea gândirii laice și formarea elitelor intelectuale („republica intelectualilor”) consemnează și la noi, cu întârziere, preocupări serioase pentru construirea unui univers livresc de tip enciclopedic. Prin intermediul „complexului bibliologic”, elitele din lumea românească, fascinate de modelul lui Homo Novus, sunt preocupate de comunicarea continuă cu lumea, de cunoașterea reciprocă, de studii istorice și filologice cu finalitate educativă: regăsirea sinelui, redeșteptarea minților unei întregi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
singură dată, în primii ani de căsnicie, am petrecut un concediu într-un sat de munte, fără lumină electrică și spălându-ne la râu, printre păstrăvi. Cred însă că și acest jind după traiul rural e mai mult o poză livrescă. Da, și astăzi mai visez la viața la țară, dar cu tot confortul (și toate „conservele“ de care ați amintit), inclusiv un televizor care să aibă neapărat postul Mezzo. Și să fie și apă caldă. Revăd cu ochii minții peisaje
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
esență bovină. Și de o constanță ilustrată, dacă vreți, printr-o căsnicie care a durat șaizeci de ani. Eram romanțioasă, de un romantism care astăzi mi se pare lacrimogen și siropos. Grețos ca o telenovelă. Și aveam o mentalitate foarte livrescă. Priveam totul prin ochelarii cărților citite, adevărata realitate mi se părea cea din cărți și aveam impresia că mă aștepta și pe mine o viață ca în romane. Mă socoteam și mă voiam 75 cultivată, drept care îmi copiam, într-un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
roman zace nescris în ochii acestui domn! Ce agenție de detectivi trăiește acolo, în cutele din jurul gurii sale dezabuzate! Ce serviciu de cadre lucrează zi și noapte între pleoapele acestui chip de lemn imapsibil! Dar până la roman - ca să nu fim livrești -, câtă nevoie am avea fiecare dintre noi de un domn Lemarchand, dimineața, când deschidem ziarele lumii și începem jocul în acel infernal cazinou unde, cum spunea odinioară poetul, „la masa verde, față în față...”. ...pe o filă găsită în dormitorul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și care nu se împuținează prin dăruire, învățătura, formală sau informală, este un proces neîntrerupt care însoțește întreaga viață a omului. În sensul cel mai larg, învățarea constă în acumularea de experiență din activitatea proprie și a altora. În înțeles livresc, învățarea înseamnă asimilarea de cunoștințe, abilități și comportamente și folosirea lor în scopul realizării altor achiziții și în rezolvarea problemelor de viață. Nu pentru școală învățăm, ci pentru viață - spunea Seneca. Învățarea capătă altă dimensiune și se realizează treptat la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
seducătoare. Pete de culoare, plasticitate și concretitudine ritmează cu zâmbetul bonom ori cu vibrația umanistului care, de pe culme, reconstruiește. Până la un punct, discursul savuros se înscrie relevant în matca Negruzzi, Creangă, Gane, Sadoveanu; pe de altă parte, de observat citatul livresc, un intelectualism de substanță, achiziții junimiste încă vii în anii formațiunii naratorului. "Am cunoscut pe toți junimiștii rămași în viață", va preciza el. O demonie a cunoașterii îl definea de timpuriu: "Temperamentul meu arzător și neliniștit, spiritul meu deopotrivă chinuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
operei se impune asupra unui artist care nu poate decât asista cum se transformă în obiect ce naște creația, există, totuși, un scop estetic, naratorul vrând să realizeze o valoare estetică. Sunt preluate, amalgamat, de acest malaxor al creației, influențe livrești ( Gogol, Dostoievski, Pușkin, Canetti, Alain Robbe-Grillet, Michel Buthor etc.) sau mitice, realitate neprelucrata, fragmente din publicistica socialistă, pagini de jurnal, materialitate transfigurata în vise parabolice, alegorice sau simbolice. Lucian Raicu exagerează când afirmă că în român se prezintă realitatea și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
îngrozitor rictusul de maimuță, în locul surâsului cald cu care mă plecam peste trupșorul tău, spre privirea minunată de viață a ochilor tăi mari, castanii. Cât aș vrea să pot fi lângă tine! Iată „paradisul pierdut“. Înainte, desbrăcându-l de reminiscențele literare, livresci, nu-i puteam da semnificația reală, concretă; acum, paradisul pierdut ești tu, viața noastră trecută, comună, micile bucurii, marile bucurii, viața măruntă, cotidiană, cu finalul nocturn - povestirea evenimentelor zilei, la mine în cameră, cu tine în fotoliul larg de cretonă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Într- adevăr, În imaginarul colectiv al românilor, aceștia din urmă apar ca fiind „cântăreți Înzestrați, sentimentali și senzuali, dar leneși, dezordonați, incapa bili de muncă susținută și, În consecință, pe drept săraci”. Utilizarea opoziției socio- economico-culturale prin această banală tipologie livrescă - remarcă antropologul Vintilă Mihăilescu - este „nu numai un mijloc de clasificare socială, dar și unul de excludere” <endnote id="(552, p. 111)"/>. În schimb, romancierul polonez Henryk Sienkiewicz Încerca să demonstreze - scriind din America liberală a anului 1877 - că aptitudinile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
no business like Shoah business” <endnote id="(901)"/>. Într-un pseudo-studiu recent de istorie literară, Ion Rotaru Încearcă să minimalizeze importanta contribuție a scriitorilor evrei la literatura română, construind o Întreagă teorie conform căreia „cam la toți evreii literatura, preocupările livrești sunt cumva «comercioase»”. În acest sens, autorul se declară contrariat de 184 Imaginea evreului În cultura română Înclinația evreilor „spre literatură, când de fapt, prin tradiție, ei sunt negustori”. Chiar și după 1944, „evreii tot negustorește s-au comportat față de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Waar’ („Evreul și tătarul sunt același lucru”) <endnote id="(3, p. 71)"/>. Folclorista Elena Niculiță-Voronca este convinsă că teoria lui Șăineanu este o „rătăcire”, preluată „după autorii ce se orientează numai din cărți”, dar propune În locul ei o altă soluție livrescă, mult mai confuză și mai artificială : „jidanii despre care Își amintește poporul sunt Titanii - adică Cronos și frații săi, zeii fenicieni - tot evrei și aceștia” <endnote id="(162, p. 209)"/>. În 1896, influențat de un studiu publicat În 1890 de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
iubi și care nu poate scăpa de chinul ăsta decît printr-un act odios, care să dea satisfacție întregii sale uri. Ah, barosanii ăștia cu studii de muzică clasică ! Pînă și atunci cînd violează, ei au nevoie de motive serioase, livrești, dostoievskiene. Pița și Radu F. par mînați de convingerea că un violator oarecare ar fi un subiect vulgar, nevrednic de ei, dar un violator finuț, un violator-violonist asta e deja artă. Ei bine, nu e. Un om ca Petre n-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fel putea fi adevărat. Era târziu, ne culcasem deja și nu știu cum am început să vorbim - ca niciodată - despre el. Fără să-și dea seama (nu de un plagiat îi ardea ei în acele clipe, nu de dorința de a fi livrescă putea fi bănuită), Doina a evocat, exact ca în Dostoievski (autorul Fraților Karamazov are un asemenea pasaj undeva, poate chiar în Frații Karamazov), unghiile micuțe ale copilașului nostru uitat, perfect desenate, formate. Și abia atunci l-am văzut (abstracțiunea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
strat, sau care dau la primul strat impresia unei „filozofii” foarte comune, pentru ca la lecturi repetate să-și reveleze în profunzime un sens nebănuit (cum a remarcat Marguerite Yourcenar în privința lui Montaigne). Gândirea filozofică speculativă nu suportă decât minimale trimiteri livrești (indiferent cât de „cult” e filozoful și „câtă carte știe”) și nu suportă deloc erudiția, care nu poate fi decât un impediment și o frână în desfășurarea traiectoriei de gândire. Eseul suportă, dar de regulă cu o nuanță de umor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e filozoful și „câtă carte știe”) și nu suportă deloc erudiția, care nu poate fi decât un impediment și o frână în desfășurarea traiectoriei de gândire. Eseul suportă, dar de regulă cu o nuanță de umor, o anumită ̀ ncărcătură livrescă și, chiar, voluptatea jocului cu erudiția (firește, până la o anumită limită, de altminteri variabilă). Mircea Eliade, expunând în lucrările sale științifice gândirea speculativ filozofică a doctrinelor cercetate, o face, pe de o parte, fatalmente, ca „erudit”, iar pe de altă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]